Abusive use of public office: application of abridged procedure limits to fine penalty and mandatory complementary prohibition of rights

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 40 din 22 martie 2019, pronunţată de Judecătoria Brezoi în Dosarul nr. x/2015, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (1), (2) şi (10) din C. proc. pen. raportat la art. 299 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 61 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 20.000 RON amendă penală (200 zile-amendă x 100 RON/zi) pentru infracţiunea de folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în situaţia neachitării amenzii penale în termenul de 3 luni, prevăzut de art. 559 din C. proc. pen.

În baza art. 397 din C. proc. pen., art. 19 şi urm. din C. proc. pen., art. 1349 şi urm. din C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă B., şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata către aceasta a sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale.

S-a respins, în rest, acţiunea civilă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi, inculpatul A. şi partea civilă B..

Prin Decizia penală nr. 935/A din 7 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie, în Dosarul nr. x/2015, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi, partea civilă B. şi inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 40 din 22 martie 2019 a Judecătoriei Brezoi.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

În motivarea recursului în casaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a susţinut că instanţa de fond a pronunţat soluţia de condamnare a inculpatului A. la pedeapsa amenzii penale (200 zile amendă), reţinând în speţă incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. referitoare la soluţionarea cauzei în procedură abreviată, deşi, din probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor şi nu a solicitat ca procesul să se desfăşoare potrivit procedurii simplificate.

A mai arătat că, potrivit art. 61 alin. (4) lit. b) din C. pen. raportat la art. 299 alin. (2) din C. pen., limitele speciale ale zilelor-amendă pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului A. sunt cuprinse între 120 şi 240 de zile-amendă, textul de lege prevăzând pedeapsa amenzii alternative cu pedeapsa închisorii de cele mult 2 ani.

Or, în condiţiile reţinerii art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele speciale ale pedepsei cu amendă prevăzută de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 299 alin. (2) din C. pen. sunt cuprinse între 90 şi 180 de zile-amendă, context în care pedeapsa de 200 zile amendă aplicată inculpatului A. în primă instanţă, menţinută în apel, se află în afara limitelor legale.

Totodată, parchetul a susţinut că infracţiunea prevăzută de art. 299 alin. (2) din C. pen. se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia s-a săvârşit fapta.

În consecinţă, în speţă este obligatorie aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi, context în care hotărârea instanţei de fond, menţinută în apel, a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 67 alin. (2) din C. pen.

Prin Încheierea din data de 28 iulie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

Examinând, pe fond, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Înalta Curte reţine că aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută/menţinută prin hotărârea atacată, instanţa de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

Totodată, se reţine că o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii, şi nu puţine, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi şi de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii).

În ceea ce priveşte natura pedepselor a căror legalitate poate fi analizată în această cale extraordinară de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 19/RC din 27 ianuarie 2016), a reţinut că acest caz de casare priveşte atât pedepsele principale, cât şi pe cele complementare şi accesorii, dar şi măsurile educative.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti susţine că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., condamnându-l pe inculpat pedeapsa amenzii peste maximul prevăzut de lege şi că a omis să îi aplice pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia s-a săvârşit fapta.

Înalta Curte reţine că inculpatului A. i s-a aplicat pedeapsa de 200 zile-amendă x 100 RON/zi pentru infracţiunea de folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual, prevăzută de art. 396 alin. (1), (2) şi (10) din C. proc. pen. raportat la art. 299 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 61 din C. pen.

Totodată, se observă că, în conformitate cu dispoziţiile art. 229 alin. (2) din C. pen., infracţiunea de folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

Astfel, prin raportare la dispoziţiile art. 61 alin. (4) lit. b) din C. pen., limitele speciale ale pedepsei cu amendă pentru infracţiunea prevăzută de art. 299 alin. (2) din C. pen. sunt cuprinse între 120 şi 240 de zile amendă. Cum, în speţă, instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpatului aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele de pedeapsă se reduc cu o pătrime, fiind cuprinse între 90 şi 180 de zile amendă.

Cum problematica legalităţii pedepsei aplicate inculpatului nu poate fi analizată doar sub aspectul limitelor speciale ale pedepsei principale spre care s-au orientat instanţele de fond şi de apel (pedeapsa amenzii), aceasta privind deopotrivă şi pedeapsa complementară, pe care au omis să o aplice, deşi era obligatorie, încălcarea dispoziţiilor legale relative la aceasta din urmă nu poate fi suplinită sub nicio formă în calea extraordinară a recursului în casaţie, întrucât ar echivala cu privarea părţilor la accesul efectiv la o cale de atac, contrar exigenţelor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În considerarea acestor exigenţe, Înalta Curte consideră că unicul remediu pentru a asigura o judecată efectivă este trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se realiza o analiză concretă, bazată pe întregul sistem de individualizare judiciară a unei sancţiuni, analiză ce se impune a fi efectuată în cadrul unei căi ordinare de atac, iar nu în calea de atac a recursului în casaţie, limitată, aşa cum s-a menţionat anterior, doar la probleme de drept.

Raportat la toate considerentele anterior expuse, la cazul de casare incident şi la dispoziţiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., această etapă va fi limitată la motivele pentru care s-a dispus casarea şi rejudecarea cauzei, respectiv tratarea tuturor elementelor ce vizează regimul sancţionator incident pentru inculpat.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, vor fi reţinute în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva Deciziei penale nr. 935/A din 7 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie, în dosarul nr. x/2015.

Casează, în parte, decizia recurată, doar sub aspectul individualizării sancţiunilor şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti.

Menţine restul dispoziţiilor hotărârii recurate.

Anulează formele de executare emise în temeiul Sentinţei nr. 40 din 22 martie 2019 a Judecătoriei Brezoi, definitivă prin Decizia penală nr. 935/A din 7 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 octombrie 2020.

GGC - CL