Territorial competence for suspension of imprisonment: detention location at filing fixes jurisdiction over temporary transfers

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 3 iunie 2019, sub nr. x/2019, condamnatul A. a solicitat întreruperea executării pedepsei, invocând motive de ordin medical.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 592 şi art. 593 C. proc. pen.

La cerere au fost ataşate copii de pe înscrisuri medicale.

Prin încheierea din data de 14 iunie 2019 a judecătorului delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Moreni, s-a dispus, în temeiul art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 591 alin. (2) C. proc. pen., declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

În esenţă, pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, petentul se află încarcerat în Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava, în vederea executării unei pedepse de 1 an, 6 luni şi 20 de zile închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 506/2018 a Judecătoriei Vălenii de Munte.

S-a mai reţinut că la momentul cererii condamnatul se afla încarcerat în Penitenciarul Mărgineni, însă acest aspect nu atrage competenţa Judecătoriei Moreni, în condiţiile în care petentul se afla în acel penitenciar pentru carantină, nefiind încă stabilit locul executării pedepsei.

Prin urmare, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Prin Sentinţa penală nr. 2568 din data de 4 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, iar în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 593 alin. (1) C. proc. pen., a fost declinată în favoarea Judecătoriei Moreni competenţa de soluţionare a cererii de întrerupere a executării pedepsei privind pe petentul condamnat A..

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, şi, în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Judecătoria Sectorului 4 a avut în vedere că, la dosar a fost depusă adresa ANP nr. x din 12 iulie 2019 în care se învederează că la data de 3 iunie 2019 petentul a figurat încarcerat în Penitenciarul Moreni, fiind totodată ataşat şi un extras din aplicaţia B. privind mutările condamnatului în diferite locuri de deţinere.

Astfel, s-a menţionat că, potrivit art. 593 alin. (1) C. proc. pen., instanţa în circumscripţia căreia se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare, este competentă a soluţiona cererea de întrerupere a executării pedepsei întemeiată pe disp. art. 592 C. proc. pen. raportat la art. 589 C. proc. pen., iar competenţa reglementată de acest text este determinată de situaţia celui condamnat, respectiv dacă acesta se află sau nu în cursul executării pedepsei într-un penitenciar.

Prin urmare, faţă de actele dosarului, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a constatat că la data de 3 iunie 2019, data formulării cererii de întrerupere a executării pedepsei pe caz medical (art. 592 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.), deţinutul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Mărgineni, în vederea executării pedepsei rezultante de 1 an, 6 luni şi 20 de zile închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 506/2018 a Judecătoriei Vălenii de Munte, încarcerarea având loc la 30 mai 2019 (a se vedea extrasul din aplicaţia B. - fila x, adresa x din 12 iulie 2019 - f. x şi adresa Penitenciarului Spital Bucureşti Jilava din 7 iunie 2019 - dosar declinat).

Totodată, s-a precizat că, împrejurarea că la data de 14 iunie 2019, data pronunţării încheierii judecătorului delegat cu executarea de la Judecătoria Moreni, petentul s-a aflat temporar (pentru spitalizare) şi în Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava, nu prezintă relevanţă în ce priveşte determinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare, criteriul unic fiind acela al locului încarcerării condamnatului la momentul învestirii instanţei (în speţă Judecătoria Moreni). În opinia instanţei, acest criteriu (locul încarcerării la momentul formulării cererii) lipseşte de importanţă şi motivul pentru care un condamnat se găseşte într-un anume loc de deţinere (executare pedeapsă, care poate include şi perioada de adaptare numită carantină, spitalizare ori afaceri judiciare)

Aşadar, s-a apreciat că, din punct de vedere teritorial competentă să dispună asupra prezentei cereri de întrerupere a executări pedepsei, întemeiată pe disp. art. 592 C. proc. pen. este Judecătoria Moreni, în calitatea sa de instanţă corespunzătoare în grad instanţei de executare - Judecătoria Vălenii de Munte.

Ca atare, instanţa a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni, precum şi sesizarea instanţei supreme în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă intervenit în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 20 septembrie 2019, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 27 septembrie 2019, cu citarea condamnatului şi asigurarea apărării.

Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Moreni şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A., constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Moreni, pentru următoarele considerente:

La data de 3 iunie 2019, condamnatul A., aflat în Penitenciarul Mărgineni, a formulat o cerere de întrerupere a executării pedepsei închisorii, din motive medicale, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 592 şi 593 C. proc. pen.

Cererea condamnatului a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni, la data de 3 iunie 2019, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul Jud. Moreni.

Conform art. 592 alin. (1) din C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi întreruptă în cazurile şi în condiţiile prevăzute la art. 589, la cererea persoanelor arătate la alin. (3) al aceluiaşi articol, iar în cazul prevăzut la art. 589 alin. (1) lit. a), şi la cererea administraţiei penitenciarului.

În ceea ce priveşte instanţa competentă, dispoziţiile art. 593 alin. (1) C. proc. pen., prevăd expres că instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.

Din examinarea dispoziţiilor legale menţionate şi având în vedere actele şi lucrările dosarului, respectiv dosarului Judecătoriei Moreni din care rezultă că prezenta cerere a fost formulată în timp ce condamnatul se afla încarcerat la Penitenciarul Mărgineni, precum şi înscrisul aflat la dosarul Judecătoriei Sectorului 4, în care se menţionează că numitul A. figura încarcerat în Penitenciarul Mărgineni la data de 3 iunie 2019, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte competenţa materială în judecarea cererii de întrerupere a executării pedepsei, întemeiată în cazul de faţă pe dispoziţiile art. 592 C. proc. pen., aceasta revine instanţei în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere al condamnatului la data formulării cererii, respectiv, în cauză, Judecătoriei Moreni.

Astfel, în stabilirea competenţei, relevant este locul de deţinere în care condamnatul se afla la momentul formulării cererii.

Cum, în cauză, condamnatul A. a formulat cererea ce formează obiectul prezentului dosar la data de 03 iunie 2019, dată la care acesta se afla în Penitenciarul Mărgineni, se constată că, în soluţionarea cauzei de faţă, competenţa revine Judecătoriei Moreni.

De altfel, cu privire la existenţa unei practici neunitare cu privire la instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de condamnaţi în timpul executării pedepsei în situaţia în care, la momentul formulării acestora, persoana condamnată se află tranzitoriu în alt loc de deţinere decât cel stabilit pentru executarea pedepsei, conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care, prin Decizia nr. 15/2018 din data de 17 septembrie 2018, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 885 din 22 octombrie 2018), a statuat că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Moreni, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Moreni, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 27 septembrie 2019.

Procesat de GGC - LM