Calculation of mandatory penalty increment in concurrent offenses and denial of civil damages to prevent double recovery after annulment of fraudulent property transfers

Deliberând asupra cauzei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 131 din 27 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016, cu privire la inculpatul A., s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. în infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 48 C. pen. raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 48 C. pen. raportat la art. 327 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 48 raportat la art. 52 alin. (2) raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 - 39 C. pen. şi a art. 5 C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 48 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la uz de fals.

În temeiul art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În temeiul art. 48 raportat la art. 52 alin. (2) raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la participaţie improprie la fals intelectual.

În temeiul art. 48 C. pen. raportat la art. 327 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals privind identitatea.

În temeiul art. 38 - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu, de 1/3 din restul pedepselor aplicate, respectiv 2 ani închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC "B." SRL şi au fost obligaţi inculpaţii C., D., E., F., G., H., A., I. şi J. în solidar, la plata sumei de 2.821.786,03 RON, către partea civilă, reprezentând daune materiale.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă K. şi au fost obligaţi inculpaţii C., D., E., F., G., H., A., I. şi J. în solidar, la plata sumei de 20.000 euro, în echivalent RON la data plăţii efective, către partea civilă, reprezentând daune materiale.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă L. şi au fost obligaţi inculpaţii C., D., E., F., G., H., A., I. şi J. în solidar, la plata sumei de 500.000 euro, în echivalent RON la data plăţii efective, către partea civilă, reprezentând daune materiale.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă M. şi au fost obligaţi inculpaţii N., C. Şi A. în solidar, la plata sumei de 600.000 euro, în echivalent RON la data plăţii efective, către partea civilă, reprezentând daune materiale.

Împotriva Sentinţei penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi de apelanţii inculpaţi A., O., P., Q., D., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., J., AA., BB., CC., DD., H., EE., F., FF., GG., C., precum şi de apelanta parte responsabilă civilmente Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti.

Prin Decizia penală nr. 294/A din 09 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi de apelanţii inculpaţi A., O., P., Q., D., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., J., AA., BB., CC., DD., H., EE., F., FF., GG., C., precum şi de apelanta parte responsabilă civilmente Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată în ceea ce îl priveşte pe apelantul inculpat A. cu privire la greşita calculare a sporului de pedeapsă, greşita obligare la plata despăgubirilor civile către partea civilă L., greşita obligare la plata despăgubirilor civile către partea civilă K., greşita obligare la plata despăgubirilor civile către partea civilă M. şi s-a dispus:

Cu privire la inculpatul A., s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante în pedepsele aplicate pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (pct. 5.1)

- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 (pct. 5.2)

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la uz de fals prevăzută de art. art. 48 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (pct. 5.3)

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (pct. 5.4)

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la participaţie improprie la fals intelectual prevăzută de art. 48 raportat la art. 52 alin. (2) raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen.. (pct. 5.5).

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals privind identitatea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 327 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (pct. 5.6) şi

- a înlăturat sporul de pedeapsă.

În temeiul art. 38 - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu, de 1/3 din restul pedepselor aplicate, respectiv 1 an şi 8 luni închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare.

Au fost menţinute pedepsele complementare şi accesorii.

Împotriva Deciziei penale nr. 294/A din 09 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, din Dosarul nr. x/2016, la data de 15.10.2019, contestatorul A., prin apărător ales a formulat contestaţie în anulare, invocând ca motiv de contestaţie în anulare cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. a) teza I C. proc. pen., "când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi".

În esenţă, prin contestaţia în anulare formulată în cauză, contestatorul, prin apărător, a susţinut că prin cererea de apel a indicat noul său domiciliu din străinătate în Regatul Unit al Marii Britanii şi a arătat că nu a primit vreun act de procedură la adresa indicată, sens în care s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. a) teza I C. proc. pen., având în vedere că la judecarea cauzei în apel procedura de citare cu acesta nu a fost legal îndeplinită.

Astfel, a precizat că la data judecării apelului avea domiciliul în Marea Britanie, astfel cum a fost indicat în cererea de apel, că nu a avut cunoştinţă de procesul penal desfăşurat împotriva sa şi nici de data soluţionării apelului, nefiind îndeplinită procedura citării cu apelantul inculpat A. şi prin urmare, a arătat că i-au fost încălcate dreptul la apărare, dreptul de a propune probe şi dreptul de a participa personal la dezbateri, totodată fiind încălcate principiile contradictorialităţii şi al egalităţii armelor în procesul penal.

A solicitat admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, suspendarea executării pedepsei dispuse prin Decizia penală nr. 294/A din 09 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016 şi desfiinţarea deciziei penale atacate cu consecinţa rejudecării apelului.

Cererea de contestaţie în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15.10.2019 sub nr. x/2019.

Prin încheierea de şedinţă din data de 31 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, constatând că sunt îndeplinite condiţiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 294/A din 09 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.

Totodată, a fost admisă cererea de suspendare a executării hotărârii a cărei anulare s-a cerut, formulată de contestatorul condamnat.

S-a dispus suspendarea executării pedepsei dispusă prin Sentinţa penală nr. 131 din 27 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală, definitivă prin Decizia penală nr. 294/A din 09 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.

Astfel, s-a fixat termen pentru judecarea pe fond a contestaţiei în anulare la data de 28.02.2020, pentru când s-a dispus citarea părţilor.

Prin Decizia penală nr. 63/A din data de 28 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte, secţia penală, s-a dispus, în baza art. 432 alin. (1) rap. la art. 426 lit. a) din C. proc. pen., admiterea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 294/A din 09 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.

A desfiinţat decizia penală contestată numai în ceea ce îl priveşte pe contestatorul A..

A dispus rejudecarea apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A..

Totodată, a anulat formele de executare dispuse în baza Sentinţei penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală sus - menţionată, în ceea ce îl priveşte pe condamnatul inculpat A..

A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Înalta Curte a reţinut că prin cererea de apel formulată împotriva Sentinţei penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul A. a indicat că domiciliul acestuia se află în Marea Britanie.

În apel, pentru primul termen de judecată din data de 20.10.2017, s-a dispus citarea inculpatului, atât la domiciliul din Londra, cât şi la celelalte adrese cunoscute, respectiv la adresa din Şoseaua x, Bucureşti şi la adresa din Calea x, Bucureşti.

Procedura de citare nu a fost îndeplinită cu inculpatul A. la adresa din Marea Britanie întrucât la dosarul cauzei nu a fost returnată nicio dovadă a îndeplinirii procedurii de citare, iar în ceea ce priveşte adresa din Şoseaua x, Bucureşti, din dovada îndeplinirii procedurii de citare a reieşit că destinatarul nu mai locuieşte la adresă.

În ceea ce priveşte adresa din Calea x, Bucureşti din dovada îndeplinirii procedurii de citare a reieşit că destinatarul este absent, citaţia fiind afişată la adresă.

Fiind reiterată procedura de citare pentru termenul din 17.11.2017, la adresa din Calea x, Bucureşti, din dovada îndeplinirii procedurii de citare a reieşit că destinatarul nu mai locuieşte la adresă.

De asemenea, Înalta Curte a reţinut că instanţa de apel a dispus efectuarea de verificări în Baza de Date pentru Evidenţa Persoanelor (DEPABD), din referatul transmis la dosarul cauzei reieşind că ultima adresă de domiciliu a inculpatului A. este cea din Şoseaua x, Bucureşti.

În consecinţă, apelantul inculpat A. a fost citat şi prin afişare la sediul instanţei pentru termenul din 23.01.2018.

În continuare, pentru termenul din 27.02.2018, apelantul inculpat a fost citat la ambele adrese cunoscute din Bucureşti, precum şi prin afişare la uşa instanţei, din dovezile de citare aflate la dosar reieşind aceeaşi situaţie ca în precedent, respectiv la Şoseaua x, Bucureşti - faptul că destinatarul nu mai locuieşte la adresă şi la Calea x, Bucureşti - faptul că destinatarul este absent, fiind afişată înştiinţarea la adresă.

Totodată, fiind reiterată procedura de citare cu inculpatul A. pentru termenul de judecată din 15.03.2018, atât prin afişare la sediul instanţei, cât şi la adresele din Calea x, Bucureşti şi Şoseaua x, Bucureşti, prin încheierea de şedinţă de la termenul din data de 15.03.2018, s-a constatat că a fost îndeplinită procedura de citare cu inculpatul la adresa din Calea x, Bucureşti, având în vedere că pe dovada îndeplinirii procedurii de citarea fost menţionat numele A., semnătura, seria şi numărul cărţii de identitate (T.M. nr. x), fără a fi menţionată calitatea persoanei căreia i-a fost înmânată citaţia şi a semnat de primirea acesteia.

În consecinţă, având în vedere îndeplinirea procedurii de citare, conform dovezii aflate la fila x, la termenele ulterioare de judecată acesta a primit termen în cunoştinţă (TC).

Faţă de cele reţinute, pentru a stabili dacă inculpatul a fost legal citat, Înalta Curte a dispus efectuarea de verificări în Baza de Date pentru Evidenţa Persoanelor, cu privire la numitul A., pentru a se observa seria actului de identitate al acestuia în raport de înscrisul aflat la fila x din vol. VI din dosarul de apel.

Din verificările efectuate în Baza de Date pentru Evidenţa Persoanelor cu privire la numitul A. a rezultat că acesta a avut ca ultim domiciliu adresa din Şoseaua x, Bucureşti, iar cartea sa de identitate valabilă în perioada 29 septembrie 2009 - 27 iulie 2019 avea seria x şi numărul x,.

Comparând aceste date cu cele aflate la fila x din vol. VI al dosarului de apel, Înalta Curte a constatat că datele înscrise pe dovada îndeplinirii procedurii de citare nu coincid, iar în faza apelului în raport cu datele înscrise pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare, din eroare i s-a dat termen în cunoştinţă inculpatului A., astfel încât acesta nu a fost legal citat.

Procedând la rejudecarea apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., Înalta Curte va avea în vedere atât motivele de apel susţinute de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi de inculpatul A. prin cererea de apel ce a format obiectul Dosarului nr. x/2016, dar şi cele formulate de apărătorul ales al inculpatului în cauza pendinte.

I. Prin apelul formulat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, referitor la inculpatul A., a invocat calculul greşit al sporului în cazul concursului de infracţiuni şi stabilirea greşită a pedepsei rezultante.

S-a arătat că, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:

"(...) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte stabilite."

A apreciat că, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate instanţa de fond a comis erori de calcul, atât în ceea ce priveşte determinarea sporului aplicabil, cât şi în privinţa totalului obţinut din adiţionarea acestuia la pedeapsa cea mai grea.

Astfel, în cazul inculpatului A., sporul de 1/3 din restul pedepselor aplicate, respectiv de 2 ani închisoare, a fost calculat greşit întrucât faţă de acesta s-au aplicat, alături de pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, pedepse de 1 an şi 6 luni, 6 luni, 1 an, 1 an şi respectiv 1 an închisoare, rezultând un total de 5 ani închisoare. Prin urmare, sporul aplicabil este de 1 an şi 8 luni (1/3 din 5 ani) şi nu de 2 ani, motiv pentru care şi pedeapsa rezultantă este stabilită greşit, aceasta fiind de 4 ani şi 2 luni şi nu de 4 ani şi 6 luni.

II. Prin motivele de apel formulate, inculpatul A. a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând, în esenţă, următoarele:

1. Nemotivarea hotărârii.

S-a arătat că în sentinţă nu sunt analizate faptele şi probele în raport de fiecare inculpat în parte şi nu sunt prezentate apărările acestora.

În opinia inculpatului, prima instanţă nu a motivat soluţia pronunţată, ci s-a rezumat la a reproduce ad litteram, în multe paragrafe din motivare, conţinutul rechizitoriului, fără a prezenta niciun considerent din care să rezulte modul în care a apreciat că se impune adoptată soluţia pronunţată în cauză.

A arătat că instanţa de fond a analizat extrem de succint la pagina 103 din hotărâre toate infracţiunile deduse judecăţii cu privire la toţi inculpaţii şi a concluzionat că acestea "există, sunt prevăzute de legea penală, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpaţi cu forma de vinovăţie prevăzută de lege".

De asemenea, a precizat că în mai puţin de o pagină, judecătorul fondului a făcut referire la infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor şi la elementele constitutive, fără însă a arăta în concret, pentru fiecare dintre inculpaţi, fapta, încadrarea juridică, forma şi gradul de vinovăţie, poziţia procesuală a acestora, probele care conduc judecătorul la înlăturarea apărărilor formulate şi la stabilirea pedepsei aplicate.

2. Achitarea inculpatului, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) şi la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, întrucât nu există probe că acesta le-a săvârşit.

Cu referire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, a susţinut că din probele dosarului nu rezultă că inculpatul a cunoscut că exista un grup special constituit pentru comiterea de infracţiuni, mai mult, niciunul dintre coinculpaţi nu a avut un rol bine determinat şi prestabilit în cadrul grupului, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

3. Încetarea procesului penal desfăşurat faţă de inculpat pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, întrucât a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

A precizat că potrivit Noului C. pen. termenul prescripţiei speciale prevăzut de art. 155 alin. (4) raportat la art. 154 alin. (1) lit. c) pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, este de 10 ani.

Ultima infracţiune a fost săvârşită de inculpatul A. la data de 09.07.2010, atunci când a fost încheiat contractul de ipotecă autentificat în baza încheierii cu nr. x din 09.07.2010 a BNP HH., acesta fiind ultimul act cu privire la toate infracţiunile deduse judecăţii, astfel că termenul de prescripţie specială s-a împlinit la data de 09.07.2020.

Referitor la apariţia Decretelor nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României şi nr. 240 din 14 aprilie 2020 privind prelungirea stării de urgenţă până la data de 15.05.2020 termenele de prescripţie au fost suspendate, însă, chiar şi în acest caz, termenul de prescripţie specială a intervenit la data de 09.09.2020 (se scad cele două luni cât a existat starea de urgenţă în cazul în care s-ar considera că suspendarea are efect inclusiv asupra prescripţiei speciale).

4. În situaţia în care se va constata vinovăţia inculpatului, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate de instanţa de fond şi să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

De asemenea, a mai invocat că Noul C. pen. este legea penală mai favorabilă inculpatului, având în vedere limitele mult mai mici de pedeapsă, precum şi faptul că inculpatul este trimis în judecată şi pentru o faptă ce constituie infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave cu o pedeapsă cuprinsă între 10 şi 20 de ani.

Cu privire la circumstanţele personale ale inculpatului, a arătat că acesta provine dintr-o familie stabilă şi foarte bine conturată şi că era pe deplin integrat în societate înainte de comiterea infracţiunilor, ca de altfel şi în prezent.

Mai mult, acesta îşi câştigă existenţa în mod onest şi de la data săvârşirii faptelor din prezenta cauză a trecut un termen îndelungat (pentru unele mai mult de 12 ani) astfel că inculpatul şi-a revizuit comportamentul faţă de ceilalţi semeni, nu a mai săvârşit nicio infracţiune şi încearcă pe cât posibil să îşi îndrepte greşelile din trecut.

Pe parcursul judecării apelurilor, după admiterea contestaţiei în anulare formulată de inculpatul A., instanţa de apel a încuviinţat proba cu înscrisuri în circumstanţiere şi proba testimonială, fiind audiaţi martorii: C., II., JJ..

Cu privire la martorul N., la termenul din data de 25 septembrie 2020, având în vedere ansamblul probator administrat în cauză, precum şi probele administrate în această etapă procesuală, Înalta Curte a considerat că sunt suficiente, sens în care a revenit asupra dispoziţiei de încuviinţare a martorului.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte reţine următoarele:

Sub un prim aspect, referitor la motivul de apel vizând lipsa motivării hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că acesta nu este fondat, sentinţa pronunţată de prima instanţă cuprinzând elementele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei pronunţate. Astfel, din cuprinsul hotărârii rezultă că instanţa de fond a administrat un amplu probatoriu şi în baza propriei analize, a reţinut ca fiind dovedită baza factuală care a condus la aprecierea în sensul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. şi întrunirea condiţiilor angajării răspunderii penale.

Dispoziţiile legale în materia conţinutului şi întinderii motivării nu impun şi o anumită amploare a expunerii ori un anumit stil de redactare, ci numai evocarea clară a raţionamentului pe baza sumei argumentelor şi nu se opun unei prezentări esenţializate, dacă aceasta cuprinde toate argumentele care au condus la soluţia instanţei. Câtă vreme, judecătorul de fond a arătat explicit starea de fapt, probele analizate în dovedirea acesteia, iar faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor sesizate şi atrag răspunderea penală a persoanei acuzate, nu se poate reţine că hotărârea nu este motivată.

Or, în cauza de faţă, considerentele expuse prin sentinţa atacată sunt de natură să permită inculpatului să cunoască motivele pe care s-a întemeiat instanţa de fond pentru a pronunţa hotărârea de condamnare, iar instanţa de apel dispune de elemente suficiente pentru a exercita controlul judiciar în cadrul unei căi de atac devolutive.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a procedat la o analiză şi interpretare judicioase a materialului probator administrat în cauză, reţinând în mod corect în sarcina inculpatului A. comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Astfel, în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, Înalta Curte reţine că prin Sentinţa penală nr. 131/27.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 294/A/09.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că în perioada 2005-2009, inculpaţii D., P. şi E. au pus bazele nucleului unui grup infracţional organizat şi coordonau activitatea desfăşurată de toţi membrii palierului de execuţie evitând pe cât era posibil implicarea lor directă în relaţiile cu persoanele/părţile vătămate/martori care, potenţial audiate, ar fi condus la identificarea lor, iar cei din palierul de execuţie duceau la îndeplinire în mod efectiv rezoluţia infracţională. În perioada menţionată, la grupul respectiv au aderat ori a fost sprijinit, după caz, de 73 de inculpaţi/învinuiţi/făptuitori rămaşi neidentificaţi care urmăreau inducerea în eroare, prin mijloace frauduloase, a persoanelor care intenţionau să achiziţioneze imobile (loturi de teren cu/fără construcţie) sau a reprezentanţilor unor societăţi comerciale care aveau ca obiect de activitate creditarea (instituţii bancare) ori comercializarea de combustibil, după caz, fără ca proprietarii imobilelor să aibă cunoştinţă despre tranzacţiile realizate constând, fie în înstrăinarea acestora către persoane fizice, fie în ipotecarea lor în favoarea unor persoane juridice, pentru a garanta astfel restituirea împrumutului acordat ori respectarea contractelor comerciale încheiate. În aceste condiţii, inculpaţii au efectuat tranzacţii frauduloase cu un număr de 18 imobile şi au încercat să ducă la îndeplinire rezoluţii infracţionale identice în cazul a altor 11 imobile, prejudiciul cauzat fiind de aproximativ 5.000.000 euro.

Prin Sentinţa penală nr. 74/F/22.04.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 447/A/03.12.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au fost condamnaţi, pentru comiterea mai multor infracţiuni, printre care şi cea de constituire a unui grup infracţional organizat, inculpaţii KK., LL., MM., E., C., NN., Z., V., OO., EE., PP., QQ. şi RR..

În cauza disjunsă rămasă pe rolul primei instanţe, prin Sentinţa penală nr. 100/F/23.05.2016 a Curţii de Apel Bucureşti au fost condamnaţi, pentru comiterea mai multor infracţiuni, printre care şi cea de constituire a unui grup infracţional organizat, inculpaţii SS., AA. şi CC.. De asemenea, în baza art. 46 C. proc. pen., s-a disjuns cauza referitor la inculpaţii TT., UU., VV., WW., N., A., XX., O., P., Q., D., R., S., U., T., YY., W., X., Y., J., BB., DD., H., I., ZZ., AAA. (Decedată), G., BBB., CCC., DDD., F., EEE., FFF., GGG., FF. şi GG., privind latura penală şi latura civilă a cauzei.

În consecinţă, subsecvent disjungerii, în cauza înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a fost examinată situaţia juridică a inculpatului A., fiind pronunţată Sentinţa penală nr. 131/27.06.2017, hotărâre care formează obiectul apelurilor examinate în prezent.

Fără a relua în detaliu situaţia de fapt expusă de prima instanţă şi ţinând seama de autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile pronunţate anterior în cauză, Înalta Curte reţine că din probele administrate în cauză a rezultat că în vara anului 2009 inculpatul C. împreună cu inculpaţii A. şi J. s-au constituit într-un grup infracţional organizat la care au aderat pe parcurs, inculpaţii D., E., F. şi G.. Existenţa grupului infracţional organizat şi participarea efectivă a inculpatului A. au rezultat din declaraţiile date de inculpaţii C. şi E. (faţă de care a fost pronunţată anterior Sentinţa penală nr. 74/F/22.04.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 447/A/03.12.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie). Inculpaţii menţionaţi au arătat că activitatea comercială a SC "HHH." SRL Bacău (transformată pe parcurs în SC "III." SRL Olt) era controlată de către membrii grupului infracţional prin intermediul inculpatului A. care, fără a avea vreo calitate în cadrul acestei societăţi, îl coordona în tot ce presupunea activitatea societăţii respective pe administratorul acesteia, în persoana inculpatului F., care a fost astfel cooptat în cadrul grupului infracţional organizat de către inculpat. În acest context, scopul asumat de inculpaţi în cadrul grupului infracţional organizat a fost acela de a induce în eroare potenţialii parteneri de afaceri dispuşi să intre în relaţii comerciale cu SC "HHH." SRL transformată ulterior în SC "III." SRL, respectiv executarea obligaţiilor asumate contractual de către societatea respectivă în raporturile cu terţii urma să fie garantată cu instituirea de ipoteci asupra unor imobile-terenuri fără ca proprietarii acestora să aibă cunoştinţă despre actele de dispoziţie realizate relativ la acestea.

Astfel, între SC B. SRL şi SC "HHH." SRL Bacău s-a încheiat contractul nr. x din data de 26.02.2010 având ca obiect comercializarea de produse petroliere în valoare de aproximativ 3.000.000 RON, pentru plata sumei fiind angajat un credit de la JJJ. SA, garantat prin instituirea la data de 09.11.2009 a unei ipoteci asupra terenului în suprafaţă de 42.826 m.p., situat în comuna Vidra, sat X., tarlaua x, nr. cadastral x, judeţul Ilfov, proprietatea părţii civile L., fără ca aceasta din urmă să aibă cunoştinţă despre acest fapt.

În concret, din declaraţiile date de inculpatul J. a rezultat că iniţial membrii grupului infracţional organizat au intenţionat să achiziţioneze de la partea civilă L. terenul situat în comuna Vidra, sat X., tarlaua x, nr. cadastral x, judeţul Ilfov, în suprafaţă de 42.826 m.p., înregistrat în cartea funciară cu nr. x a comunei Vidra, judeţ Ilfov, sens în care atât partea civilă L., precum şi avocatul său, în persoana martorului KKK., au fost contactaţi în mod repetat de către inculpaţii J., LLL. şi inculpatul C., însă demersul acestora de achiziţie a terenului la preţul dorit a rămas fără rezultatul scontat.

În consecinţă, pentru a obţine terenul menţionat, membrii grupului, printre care şi inculpatul A. au procedat la falsificarea titlurilor de proprietate prin contrafacerea înscrisului de o aşa manieră încât să semene cu înscrisul real şi să emane o puternică aparenţă de realitate (tehnoredactarea înscrisului, aplicarea de ştampile/sigiliu "timbru sec") şi respectiv, a actelor de identitate aparent aparţinând părţii civile L., pe care le-au încredinţat spre folosire inculpatei G..

La data de 09.11.2009, în baza încheierii cu nr. x din 09.11.2009 a BNP HH., a fost autentificat contractul de partaj voluntar dintre partea civilă L. şi martorii MMM. şi NNN., ocazie cu care sus-numiţii s-au pus de acord cu ieşirea din indiviziune în sensul că, în schimbul unei sulte în sumă de 30.000 euro, martorii MMM. şi NNN. au fost de acord ca partea civilă L. să devină proprietară asupra întregii suprafeţe de teren.

În aceeaşi zi, respectiv la data de 09.11.2009, la BNP HH. a fost întocmită procura autentificată în baza încheierii cu nr. x din 09.11.2009 din conţinutul căruia rezultă că partea civilă L. îl împuternicea pe inculpatul A. să facă acte de dispoziţie asupra terenului respectiv. Tot în aceeaşi zi, respectiv la data de 09.11.2009, a fost încheiat contractul de ipotecă autentificat în baza încheierii cu nr. x a BNP HH. potrivit căruia partea civilă L. garanta prin instituirea unei ipoteci asupra terenului în suprafaţă de 42.826 m.p., situat în comuna Vidra, sat X., tarlaua x, nr. cadastral x, judeţul Ilfov, executarea obligaţiilor de plată ce decurgeau din contractul de credit nr. x din 29.05.2008 (modificat prin actele adiţionale nr. x din 01.06.2009, nr. 2 din 15.06.2009, nr. 3 din 15.07.2009, nr. 4 din 28.08.2009 şi nr. 5 din 29.09.2009) în conformitate cu care SC "B." SRL împrumută suma de 4.149.000 RON de la JJJ. SA.

La toate aceste tranzacţii partea civilă L. a fost substituită de inculpata G., ocazie cu care aceasta din urmă, asumându-şi datele de stare civilă ale persoanei în drept să facă acte de dispoziţie asupra imobilului respectiv, sens în care a prezentat o carte de identitate falsificată cu datele de stare civilă ale părţii civile şi fotografia care o înfăţişa, a solicitat notarului public întocmirea actului autentic, aplicând şi o semnătură ce reprezenta o imitaţie servilă a semnăturii persoanei substituite. În acest context, apare ca fiind evidentă participarea inculpatului A. la comiterea acestor infracţiuni, în condiţiile în care acesta a beneficiat de o împuternicire şi a încheiat contractul de ipotecă asupra terenului, cunoscând că adevăratul proprietar fusese substituit de către inculpata G., aceasta din urmă recunoscând în faţa primei instanţe acuzaţiile aduse prin actul de trimitere în judecată.

Într-un mod similar au procedat membrii grupului infracţional organizat şi cu privire la terenul situat în Bucureşti, str. x, sect. 1, în suprafaţă de 6.675 m.p., comiterea infracţiunilor de către inculpatul A. rezultând din declaraţiile celorlalţi inculpaţi şi fiind evidentă în raport cu împrejurarea că a participat efectiv la încheierea contractelor referitoare la imobil, deşi cunoştea că o altă persoană decât adevăratul proprietar era cocontractant.

Terenul menţionat aparţinea în coproprietate numitelor OOO., PPP. (pusă sub interdicţie şi având ca tutore pe inculpatul H.) şi QQQ., iar ultima nu îi cunoştea pe primii doi coproprietari.

Din declaraţiile inculpaţilor E. şi ale martorei QQQ. a rezultat că iniţial, inculpaţii C. şi J. au încercat să cumpere terenul de la martora QQQ., ultimul spunându-i acesteia că este mandatarul familiei K. şi PPP.. Întrucât propunerea de vânzare nu a fost acceptată, martorei i s-a propus ieşirea din indiviziune şi în urma acordului acesteia a fost convenită data prezentării la un notar.

În vederea obţinerii dreptului de proprietate asupra terenului, inculpaţii au falsificat actele de identitate ale numitei PPP. şi le-au încredinţat spre folosire inculpatei I., care s-a prezentat cu această identitate în faţa notarului public.

Astfel, la data de 22.06.2009 la BNP RRR. a fost autentificată în baza încheierii nr. 972 din 22.06.2009 procura prin care numita OOO. îl împuternicea pe inculpatul H. să facă acte de dispoziţie asupra cotei părţi indivize ce îi revenea din terenul în suprafaţă de 8900 m.p. situat în Bucureşti, tarlaua x, parcela x, identificat ulterior ca fiind terenul situat în Bucureşti, str. x, sect. 1.

La data de 30.06.2009 la BNP HH., în baza încheierii de autentificare cu nr. x, a fost autentificat antecontractul de vânzare-cumpărare a terenului situat în Bucureşti, str. x, sect. 1, în suprafaţă de 8.900 m.p., din menţiunile căruia rezultă că numita OOO., prin mandatar H., şi numita PPP., în realitate substituită de inculpata I. - ambele în calitate de promitenţi vânzători, se obligă să vândă inculpatului A. - în calitate de promitent cumpărător, cotele de 2/4 (OOO.), respectiv 1/4 (PPP.) din întreaga suprafaţă de teren. Inculpatul A., prezent la încheierea contractului cunoştea că numita PPP. era substituită de inculpata I..

Restul suprafeţei de teren, în cotă de 1/4, aparţinea coproprietarei QQQ. astfel că, pentru a ieşi din indiviziune, la data de 16.07.2009, la BNP HH., în baza încheierii de autentificare cu nr. x, a fost autentificat actul de dezmembrare din conţinutul căruia rezultă că terenul în suprafaţă totală de 8900 mp aflat în proprietatea indiviză a numiţilor OOO. (2/4), PPP. (1/4) şi QQQ. (1/4) a fost împărţit în două loturi, primul, în suprafaţă de 6.675 m.p. şi cel de-al doilea, în suprafaţă de 2.225 m.p. În aceeaşi zi, la acelaşi birou notarial şi în baza încheierii de autentificare nr. 1111 primul lot a fost atribuit numiţilor OOO., prin mandatar H., şi PPP., în realitate substituită de inculpata I., iar cel de-al doilea lot a fost atribuit numitei QQQ..

La data de 17.07.2009 la BNP HH. a fost autentificat în baza încheierii de autentificare cu nr. x, contractul de vânzare-cumpărare a terenului situat în Bucureşti, str. x, sect. 1, în suprafaţă de 6.675 m.p. din menţiunile căruia rezultă că numita OOO., prin mandatar H., şi numita PPP., în realitate substituită de inculpata I. - ambele în calitate de vânzători, înstrăinează către inculpatul A. - în calitate de cumpărător, suprafaţa de 6.675 m.p., inculpatul A., prezent la încheierea contractului cunoştea că numita PPP. era substituită de inculpata I..

La cele trei tranzacţii, ocazie cu care au fost întocmite înscrisuri autentificate notarial din conţinutul cărora rezultă că a participat partea vătămată PPP., aceasta a fost substituită de către inculpata I., care şi-a asumat datele de stare civilă ale persoanei în drept să facă acte de dispoziţie asupra imobilului respectiv, sens în care a prezentat o carte de identitate provizorie falsificată cu datele de stare civilă ale numitei PPP. şi fotografia care o înfăţişa, a solicitat notarului public întocmirea actului autentic, aplicând şi o semnătură ce reprezenta o imitaţie servilă a semnăturii persoanei substituite.

Subsecvent dobândirii în modul descris anterior a dreptului de proprietate asupra terenului de către inculpatul A., la data de 09.11.2009, la BNP HH. a fost întocmit contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x din 09.11.2009 dintre inculpatul A., pe de o parte, în calitate de vânzător, şi partea civilă L., pe de altă parte, în calitate de cumpărător, având ca obiect terenul situat în Bucureşti, str. x, sect. 1 în suprafaţă de 6.675 m.p. Ulterior, la data de 23.12.2009 în baza încheierii de autentificare cu nr. x a BNP HH., a fost autentificat contractul de vânzare-cumpărare a terenului situat în Bucureşti, str. x, sect. 1, în suprafaţă de 6.675 m.p. din conţinutul căruia rezultă că partea civilă L. vinde inculpatului F. (administrator al SC "HHH." SRL Bacău) imobilul respectiv.

La ambele tranzacţii, a avut loc substituirea părţii civile cu inculpata G., moment în care aceasta din urmă, asumându-şi datele de stare civilă ale persoanei în drept să facă acte de dispoziţie asupra imobilului respectiv, sens în care a prezentat o carte de identitate falsificată cu datele de stare civilă ale părţii civile L. şi fotografia care o înfăţişa, a solicitat notarului public întocmirea actului autentic, aplicând şi o semnătură ce reprezenta o imitaţie servilă a semnăturii persoanei substituite.

La data de 09.07.2010 terenul respectiv a fost ipotecat în favoarea SC "B." SRL, iar la data de 21.02.2011 martorul SSS., în calitate de director general al SC "B." SRL, după ce a luat act despre întreaga situaţie de fapt constatată, a formulat plângere penală solicitând tragerea la răspunderea penală a persoanelor implicate în inducerea în eroare a reprezentanţilor acestei societăţi cu ocazia încheierii contractului având ca obiect furnizarea de produse petroliere din data de 26.02.2010.

Referitor la terenul în suprafaţă de 12.137 m.p. proprietatea părţii civile M., situat în extravilanul comunei Baloteşti, judeţul Ilfov, din probele administrate în cauză a rezultat că în vederea dobândirii dreptului de proprietate, membrii grupului infracţional organizat au procedat la falsificarea actului de identitate al părţii civile M., pe care l-au încredinţat spre folosire inculpatului N., precum şi a titlului de proprietate asupra imobilului, care era falsificat de o aşa manieră încât să prezinte aparenţa unui titlu real, iar în ceea ce priveşte certificatul fiscal, din adresa cu nr. x din 11.06.2010 a Primăriei Comunei Baloteşti rezultă că numărul de înregistrare nu corespunde realităţii întrucât înscrisul căruia i-a fost atribuit numărul de înregistrare x din 12.11.2008 se referă la o cerere formulată de numitul TTT., nicidecum la certificatul fiscal prezentat cu ocazia autentificării tranzacţiei notariale. Cu ocazia studierii menţiunilor titlurilor de proprietate a rezultat că, în ceea ce priveşte titlul de proprietate al părţii civile M., reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat în baza încheierii cu nr. x din 04.11.2005 al BNP UUU., în acesta este menţionat faptul că terenul respectiv este situat în extravilanul comunei Baloteşti, iar în ceea ce priveşte titlul de proprietate prezentat notarului la momentul cumpărării de către inculpatul A., în acesta este menţionat faptul că terenul respectiv este situat în intravilanul comunei Baloteşti, cu precizarea că "terenul a trecut din extravilan în intravilanul comunei Baloteşti, judeţul Ilfov conform Deciziei nr. 50/2007 eliberată de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Ilfov", iar din menţiunile extrasului de carte funciară pentru autentificare cu nr. x din 11.11.2008 rezultă că terenul era situat în extravilanul comunei Baloteşti, judeţul Ilfov.

În acest context, la data de 14.11.2008, în baza încheierii cu nr. x din 14.11.2008 a BNP VVV., prin Notar Public WWW., a fost autentificat contractul de vânzare-cumpărare dintre partea civilă M., în realitate substituit de inculpatul N. în calitate de vânzător şi inculpatul A., în calitate de cumpărător, asupra imobilului-teren în suprafaţă de 12.137 m.p. situat în com. Baloteşti, jud. Ilfov. Inculpatul N. s-a prezentat la sediul notarului public, s-a legitimat cu o carte de identitate falsificată cu datele de stare civilă ale părţii civile M. şi fotografia care îl înfăţişa pe inculpat solicitând notarului să ia act de intenţia sa de a înstrăina terenul respectiv către inculpatul A., sens în care a prezentat atât titlul de proprietate asupra imobilului, precum şi certificatul fiscal x din 12.11.2008.

Subsecvent, în aceeaşi zi şi la acelaşi birou notarial, în baza încheierii cu nr. x din 14.11.2008 a fost autentificat contractul de ipotecă încheiat între inculpatul A., în calitate de garant ipotecar, şi martorul XXX., reprezentant al SC "B." SRL, în calitate de creditor ipotecar, pentru garantarea executării integrale şi la termen a obligaţiilor de plată asumate de către SC "YYY." SRL, în calitate de debitor, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 18.02.2008 încheiat cu SC "B." SRL, în calitate de creditor.

În raport cu situaţia de fapt expusă, cu referire la motivele de apel invocate de apelantul inculpat A., Înalta Curte reţine că din probele administrate în cauză a rezultat dincolo de orice îndoială rezonabilă angrenarea acestuia în grupul infracţional organizat constituit de inculpaţii E., J. şi C., relevante în acest sens fiind declaraţiile acestora coroborate cu cele ale inculpaţilor care s-au substituit adevăraţilor proprietari ai imobilelor. În plus, Înalta Curte reţine ca fiind certă participarea inculpatului A. la comiterea infracţiunilor şi că a cunoscut scopul constituirii grupului infracţional organizat în raport cu împrejurările concrete şi modalitatea în care s-a procedat la obţinerea dreptului de proprietate asupra imobilelor, respectiv prin încercarea iniţială de a cumpăra terenurile, urmată de falsificarea titlurilor de proprietate şi a actelor de identitate ale adevăraţilor proprietari şi încheierea contractelor de vânzare-cumpărare cu persoane care se substituiau acestora, totul în scopul constituirii unor ipoteci menite să garanteze obligaţii de plată a unor sume consistente asumate de către societatea comercială controlată în fapt de către inculpat. Chiar dacă inculpatul A. a susţinut că nu a cunoscut nici membrii grupului infracţional organizat şi nici persoanele care au substituit pe adevăraţii proprietari ai imobilelor, Înalta Curte reţine că afirmaţiile acestuia sunt contrazise prin declaraţiile inculpatului C. şi ale inculpaţilor G., N. şi I., care au arătat că inculpatul A. a cunoscut împrejurările încheierii contractelor, respectiv că tranzacţiile se realizau prin falsificarea actelor de identitate şi a actelor de proprietate asupra imobilelor, scopul final fiind acela de a constitui garanţii ipotecare în folosul SC HHH. SRL Bacău, societate cu privire la care din probe a rezultat că era controlată de inculpat, prin intermediul lui F..

În acord cu argumentele expuse de prima instanţă, Înalta Curte reţine că în raport cu data comiterii faptelor şi succesiunea actelor normative intrate în vigoare ulterior, având în vedere şi Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, Noul C. pen. este legea penală mai favorabilă în considerarea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, în această materie fiind operate reduceri semnificative ale pedepselor faţă de reglementarea anterioară, schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. fiind întemeiată.

În situaţia în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeaşi faptă, dar modifică tratamentul sancţionator, de principiu legislaţiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie şi cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

Stabilirea legii penale mai favorabile impune a se raporta şi a se determina, pe de o parte dacă şi cum anume sunt încadrate juridic acuzaţiile şi faptele inculpatului în legea veche şi apoi compararea sancţiunilor prevăzute de legile speciale şi Noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă acestea se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.

Din această perspectivă, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor normelor de incriminare incidente în cauză, Înalta Curte constată că în raport cu situaţia de fapt expusă, în mod corect prima instanţă a reţinut că:

- fapta inculpatului A., constând în aceea că în perioada 2009 - 2010, a aderat la grupul infracţional organizat constituit de inculpaţii C., J. şi F., în scopul dobândirii în mod fraudulos a dreptului de proprietate asupra unor imobile pe care ulterior le foloseau în vederea inducerii în eroare a reprezentanţilor societăţii comerciale SC B. SRL, prin instituirea unor ipoteci care să garanteze plata debitelor asumate, grup la care au aderat şi inculpaţii G., H. şi I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

- faptele inculpatului A., constând în aceea că în perioada menţionată, împreună cu inculpaţii C., F., G., H., N. şi I. a indus în eroare reprezentanţii SC B. SRL, prin constituirea unor garanţii asupra unor imobile deşi nu deţinea vreun drept real, în scopul dobândirii unor produse petroliere şi cauzând un prejudiciu în cuantum de 2.821.786,03 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen.

- faptele inculpatului A., constând în aceea că în perioada menţionată, în mai multe împrejurări distincte, a depus la registratura unor birouri notariale înscrisuri oficiale falsificate care atestau în mod nereal dreptul de proprietate asupra unor imobile întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

- faptele inculpatului A., constând în aceea că în perioada menţionată, în mai multe împrejurări distincte, a înlesnit prezentarea de către alte persoane în faţa notarului public a unor înscrisuri oficiale falsificate care atestau în mod nereal dreptul de proprietate asupra unor imobile întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

- faptele inculpatului A., constând în aceea că în perioada menţionată, în mai multe împrejurări distincte, a ajutat alte persoane să se prezinte în faţa notarilor publici sub o identitate aparţinând altei persoane şi folosind acte de identitate falsificate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals privind identitatea, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 327 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

- faptele inculpatului A., constând în aceea că în perioada menţionată, în mai multe împrejurări distincte, având cunoştinţă de substituirea adevăraţilor proprietari de către alte persoane şi de folosirea unor înscrisuri oficiale falsificate, a înlesnit întocmirea, fără vinovăţie de către notarii publici, a unor acte autentificate false întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la participaţie improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 52 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Având în vedere amploarea activităţii infracţionale, numărul persoanelor care au fost implicate în comiterea faptelor, complexitatea activităţilor întreprinse de inculpat pentru realizarea scopului însuşit de membrii grupului infracţional organizat, dar totodată şi atitudinea procesuală a inculpatului A., care nu a recunoscut comiterea faptelor de care a fost acuzat, Înalta Curte reţine că prima instanţă a procedat la o individualizare judicioasă a pedepselor aplicate acestuia, nefiind identificate motive pentru reducerea cuantumului acestora.

Referitor la motivele de apel invocate de către inculpatul A. privind împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

În raport cu împrejurarea că în cauză a fost apreciat ca fiind lege penală mai favorabilă noul C. pen., apare ca fiind corectă susţinerea apelantului inculpat în sensul că limita maximă a pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului nu depăşeşte 5 ani închisoare, astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., potrivit cărora termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani, iar conform art. 155 alin. (4) C. pen., termenul se va socoti împlinit indiferent câte întreruperi ar interveni dacă este depăşit cu încă o dată.

Totodată, potrivit art. 154 alin. (2) C. pen., în cazul infracţiunilor continuate, termenul de prescripţie începe să curgă de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.

În cauza de faţă, astfel cum s-a arătat anterior, ultimul act material care intra în componenţa infracţiunii continuate de înşelăciune a fost comis la data de 09.07.2010, dată la care terenul situat în Bucureşti, str. x, sect. 1 în suprafaţă de 6.675 m.p., dobândit în mod fraudulos de inculpatul A. de la partea civilă PPP. şi vândut fictiv lui L. (substituită de inculpata G.), care la rândul său l-a înstrăinat lui F., fiind ipotecat în favoarea SC "B." SRL.

Astfel, de la data de 09.07.2010 a început să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale, termen care a fost întrerupt prin îndeplinirea unor acte de procedură comunicate inculpatului şi care a cunoscut drept moment final pronunţarea Deciziei penale nr. 294/A/09.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Sentinţa penală nr. 131/27.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a dispus condamnarea inculpatului A. dobândind autoritate de lucru judecat. În acest prim ciclu procesual, de la data comiterii ultimului act material al infracţiunii şi până la condamnarea definitivă au curs 8 ani şi 4 luni din termenul de prescripţie a răspunderii penale.

În mod evident, după rămânerea definitivă a hotărârii nu a mai curs termenul de prescripţie a răspunderii penale, întrucât raportul juridic penal de conflict a fost soluţionat, ci termenul de prescripţie a executării pedepsei, consecinţă legală a pronunţării unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă.

Pe de altă parte, în raport cu dispoziţiile art. 156 C. pen., cursul termenului de prescripţie este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. Or, potrivit art. 17 alin. (2) C. proc. pen. acţiunea penală se stinge în cursul judecăţii prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În consecinţă, hotărârea definitivă de condamnare constituie o cauză care determină suspendarea cursului prescripţiei prin raportare la cazul particular al admiterii unei căi extraordinare de atac, care permite reluarea judecăţii şi exercitarea în continuare a acţiunii penale.

Ca efect al admiterii prin Decizia penală nr. 63/A din data de 28 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte, secţia penală, a contestaţiei în anulare declarată de inculpatul A., a fost desfiinţată Decizia penală nr. 294/A din 09 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi s-a dispus rejudecarea apelurilor declarate de Ministerul Public şi inculpat, astfel încât, fiind supus soluţionării raportul juridic penal de conflict, cursul termenului de prescripţie a răspunderii penale a fost reluat.

Termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul inculpatului A. a reînceput să curgă astfel, de la data de 28.02.2020 şi până la data emiterii de către Preşedintele României a Decretului nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în M. Of. nr. 212 din 16 martie 2020, stare de urgenţă prelungită ulterior prin Decretul nr. 240 din data de 14.04.2020, potrivit cărora prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă (art. 41).

În consecinţă, Înalta Curte reţine că termenul de prescripţie a răspunderii penale a reînceput să curgă de la data de 28.02.2020 şi până la data de 16.03.2020 şi ulterior, de la data încetării stării de urgenţă, 15.05.2020 şi până la data de 10.11.2020.

Or, având în vedere că din termenul aferent prescripţiei speciale a răspunderii penale de 10 ani, în primul ciclu procesual au curs 8 ani şi 4 luni, iar ulterior admiterii contestaţiei în anulare şi reluării cursului termenului a curs mai puţin de un an, apare ca fiind evident faptul că termenul prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. coroborat cu art. 155 alin. (4) C. pen. nu s-a împlinit.

Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism privind calculul greşit al sporului în cazul concursului de infracţiuni şi stabilirea greşită a pedepsei rezultante, acesta apare ca fiind fondat în raport cu dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., potrivit cărora în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează: (...) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte stabilite.

Astfel, Înalta Curte constată că în raport cu pedepsele aplicate inculpatului, de 2 ani şi 6 luni, 1 an şi 6 luni, 6 luni, 1 an, 1 an şi respectiv 1 an închisoare, acestuia trebuia să îi fie aplicată pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse care însumează 5 ani închisoare, respectiv un spor de 1 an şi 8 luni (1/3 din 5 ani) şi nu de 2 ani. În consecinţă, pedeapsa rezultantă pe care inculpatul urmează să o execute va fi de 4 ani şi 2 luni închisoare, iar nu 4 ani şi 6 luni, împrejurare în raport de care se impune şi admiterea apelului declarat de inculpat cu privire la latura penală, strict din acest considerent.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Înalta Curte reţine că este întemeiat apelul declarat de inculpat cu privire la modul de rezolvare a acţiunilor civile, acesta fiind greşit obligat la plata de despăgubiri către partea civilă L., partea civilă K. şi partea civilă M., de vreme ce prima instanţă a dispus restabilirea situaţiei anterioare comiterii infracţiunilor, prin anularea actelor falsificate, astfel încât nu mai era posibilă şi obligarea inculpaţilor la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea imobilului, întrucât s-ar realiza o dublă reparaţie a prejudiciului cauzat şi o îmbogăţire fără justă cauză a proprietarilor imobilelor. De asemenea, în ceea ce priveşte împrejurarea că partea civilă K. a decedat pe parcursul judecării apelului în primul ciclu procesual, fără ca moştenitorii acestuia să îşi exercite dreptul de opţiune în sensul continuării exercitării acţiunii civile, aceasta nu poate fi soluţionată prin prisma dispoziţiilor art. 24 C. proc. pen., întrucât ar contraveni principiului non reformatio in pejus consacrat de art. 418 C. proc. pen., în condiţiile în care soluţionarea prezentului apel este consecinţa declarării contestaţiei în anulare numai de către inculpatul A., iar apelul declarat de Ministerul Public nu a vizat latura civilă a cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi de apelantul-inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe care o desfiinţează în parte, în ceea ce priveşte greşita calculare a sporului de pedeapsă, greşita obligare la plata despăgubirilor civile către părţile civile L., K. şi M. şi rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele aplicate pe care le va repune în individualitatea lor respectiv:

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (pct. 5.1)

- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (pct. 5.2);

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la uz de fals prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (pct. 5.3);

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (pct. 5.4)

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la participaţie improprie la fals intelectual prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 52 alin. (2) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (pct. 5.5).

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals privind identitatea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 327 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (pct. 5.6) şi înlătură sporul de pedeapsă.

În temeiul art. 38 - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare la care va adăuga sporul obligatoriu, de 1/3 din restul pedepselor aplicate, respectiv 1 an şi 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare.

Va menţine pedepsele complementare şi accesorii dispuse prin sentinţa penală atacată.

Va respinge acţiunile civile formulate de părţile civile L., M. şi K. împotriva inculpatului A., ca neîntemeiate.

Va menţine toate celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, ce nu sunt contrare prezentei hotărâri.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi de apelantul-inculpat A., vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi de apelantul-inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe care o desfiinţează în parte, în ceea ce priveşte greşita calculare a sporului de pedeapsă, greşita obligare la plata despăgubirilor civile către părţile civile L., K. şi M. şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele aplicate pe care le repune în individualitatea lor respectiv:

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (pct. 5.1)

- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (pct. 5.2);

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la uz de fals prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (pct. 5.3);

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (pct. 5.4)

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la participaţie improprie la fals intelectual prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 52 alin. (2) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (pct. 5.5).

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals privind identitatea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 327 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (pct. 5.6) şi înlătură sporul de pedeapsă.

În temeiul art. 38 - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare la care adaugă sporul obligatoriu, de 1/3 din restul pedepselor aplicate, respectiv 1 an şi 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare.

Menţine pedepsele complementare şi accesorii dispuse prin sentinţa penală atacată.

Respinge acţiunile civile formulate de părţile civile L., M. şi K. împotriva inculpatului A., ca neîntemeiate.

Menţine toate celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, ce nu sunt contrare prezentei hotărâri.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi de apelantul-inculpat A., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2020.

GGC - GV