Competence for execution contestation regarding ambiguity in juvenile educational measure substitution

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Timişoara, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 127/P.I. din 20.02.2019, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2019, a fost recalificată sesizarea având ca obiect contopire pedepse în contestaţie la executare.

În temeiul art. 47 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş, invocată de instanţă, din oficiu.

În temeiul art. 50 din C. proc. pen. cu aplicarea 598 alin. (2) din C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de Centrul de Detenţie Craiova privind pe A. în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 272 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş a sumei de 130 RON, reprezentând onorariu apărătorului din oficiu, avocat B..

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Timiş a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 23.01.2019, Centrul de Detenţie Craiova a solicitat, conform art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., lămuriri cu privire la situaţia juridică a persoanei condamnate A.. Astfel, s-a arătat că, prin sentinţa penală nr. 608/P1/21.11.2018, definitivă prin decizia penală nr. 21/14.01.2019 a Curţii de Apel Timişoara, în baza art. 123 alin. (3) din C. pen., art. 129 alin. (1) din C. pen. şi art. 125 alin. (2) din C. pen. s-a înlocuit măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 317/17.04.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj, acesta urmând a executa măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 10 ani.

De asemenea, s-a precizat că sentinţa penală nr. 317/17.04.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj, a fost înlocuită prin sentinţa penală nr. 597/07.08.2018, definitivă prin necontestare, prin care s-a dispus, în temeiul art. 123 alin. (1) lit. c) din C. pen. raportat la art. 115 alin. (2) lit. a) din C. pen. şi art. 124 alin. (1) din C. pen., înlocuirea măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 193 alin. (2) din C. pen.

Centrul de Detenţie Craiova a anexat cererii formulate, copia sentinţei penale nr. 597/2018 pronunţată de Judecătoria Lugoj şi copia deciziei penale nr. 21/14.01.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.

La termenul de judecată din data de 20.02.2019, Tribunalul Timiş a invocat şi a pus în discuţia procurorului şi a apărătorului petentului excepţia necompetenţei materiale a instanţei.

Analizând excepţia de necompetenţă materială, Tribunalul Timiş a reţinut că, pentru determinarea competenţei materiale a organului judiciar chemat să soluţioneze o cerere, se impune stabilirea obiectului cauzei.

Analizând, aşadar, cererea ce formează obiectul cauzei, instanţa a constatat că, prin cererea formulată, Centrul de Detenţie Craiova a solicitat lămuriri, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., cu privire la situaţia juridică a persoanei condamnate A., având în vedere că prin sentinţa penală nr. 608/PI/21.11.2018, definitivă prin decizia penală nr. 21/14.01.2019 a Curţii de Apel Timişoara, în baza art. 123 alin. (3) din C. pen., art. 129 alin. (1) din C. pen., art. 125 alin. (2) din C. pen., s-a înlocuit măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 317/17.04.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj, cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 10 ani. Totodată, instanţa a constatat că, prin sentinţa penală nr. 697/07.08.2018, definitivă prin necontestare, în temeiul art. 123 alin. (1) lit. c) din C. pen., raportat la art. 115 alin. (2) lit. a) din C. pen. şi art. 124 alin. (1) din C. pen., a fost înlocuită măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, dispusă prin sentinţa penală nr. 317/17.04.2018 pronunţată în dosar nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj, cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 193 alin. (2) din C. pen.

Prin urmare, instanţa a recalificat cererea de contopire pedepse în contestaţie la executare.

În continuare, s-a reţinut că, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, s-a observat că art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. prevede că excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii definitive, iar alin. (4) al aceluiaşi articol statuează că excepţiile de necompetenţă pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către persoana vătămată sau de către părţi.

Aşadar, având în vedere că se solicită lămuriri, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. cu privire la decizia penală nr. 21/14.01.2019 a Curţii de Apel Timişoara, decizie prin care s-a înlocuit măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 317/17.04.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj, cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 10 ani, s-a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei nelămurire se invocă, respectiv Curtea de Apel Timişoara.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 07 mai 2019.

Prin sentinţa penală nr. 59/CO din 01 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019, a fost recalificată sesizarea ca fiind cerere de contopire a pedepselor.

În baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (2) din C. proc. pen. s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de contopire a pedepselor în favoarea Tribunalului Dolj.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului şi s-a dispus plata sumei de 313 RON, reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Timiş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Timişoara a reţinut, în esenţă, că, prin cererea ce formează obiectul prezentei cauze, se solicită lămuriri cu privire la situaţia juridică a persoanei condamnate A., întrucât acesta se află în executarea a două măsuri educative, dispuse pentru fapte concurente.

De asemenea, s-a observat că, potrivit art. 127 din C. pen., "în cazul măsurilor educative privative de libertate, dispoziţiile art. 71-73 din C. pen. se aplică în mod corespunzător."

Totodată, s-a reţinut că, dispoziţiile art. 585 din C. proc. pen. statuează următoarele:

"pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii:

a) concursul de infracţiuni

b) recidiva

c) pluralitatea intermediară

d) acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri, sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere".

În continuare, s-a constatat că, în cauză, faţă de condamnatul A. s-au aplicat două măsuri educative privative de libertate, prin două hotărâri definitive, iar, în prezent, minorul se află în Penitenciarul Craiova în executarea uneia dintre aceste măsuri, astfel cum rezultă din adresa de înaintare aflată la dosarul Tribunalului Timiş.

Or, având în vedere că dispoziţiile art. 585 alin. (2) din C. proc. pen. prevăd că, în situaţia modificării pedepsei aplicate, competenţa revine instanţei corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, Curtea de Apel Timişoara a apreciat că, în speţă, instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopire este Tribunalul Dolj.

Date fiind cele mai sus reţinute, a fost recalificată sesizarea formulată ca fiind cerere de contopire a pedepselor şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Tribunalului Dolj.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj la data de 31 mai 2019.

Prin sentinţa penală nr. 422 din 10 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2019, în baza art. 47 raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj, pusă în discuţie din oficiu.

În baza art. 50 din C. proc. pen., cu aplicarea art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţie la executare, formulată de Centru de Detenţie Craiova, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

În baza art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, astfel că s-a trimis cauza spre competentă soluţionare la instanţa ierarhic superioară comună, respectiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile de judecată au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Dolj a reţinut, în esenţă, că, prin sentinţa penală nr. 317/17.04.2018, pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2017, definitivă pentru petentul condamnat A. la data de 07.05.2018 prin neapelare, în baza art. 193 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 113 şi următoarele din C. pen. i-a fost aplicată inculpatului minor A. măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

De asemenea, prin sentinţa nr. 597/07.08.2018, pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2018, definitivă la data de 03.09.2018, prin necontestare, a fost admisă cererea formulată de Serviciul de Probaţiune Timiş şi, în temeiul art. 123 alin. (1) lit. c) din C. pen. raportat la art. 115 alin. (2) lit. a) din C. pen. şi art. 124 alin. (1) din C. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii neprivative de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, aplicată intimatului A. prin sentinţa penală nr. 317/17.04.2018, pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 07.05.2018, cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă de un an pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen.

Ulterior, prin sentinţa nr. 508/P.I./21.11.2018, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018, în baza art. 129 alin. (1) din C. pen., art. 125 din C. pen. raportat la art. 113 alin. (3), art. 114 alin. (2) lit. b) şi art. 115 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. pen., s-a luat faţă de inculpatul minor A. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 7 ani, pentru săvârşirea a 4 infracţiuni prevăzute de art. 188 alin. (1) din C. pen., art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., art. 335 alin. (1) din C. pen., art. 230 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen., fiecare cu aplicarea art. 113 alin. (3) şi următoarele din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin decizia penală nr. 21/A din 14.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi părţile civile C., D. şi E., împotriva sentinţei penale nr. 508/PI/21.11.2018 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018, iar în baza art. 123 alin. (3) din C. pen., art. 129 alin. (1) din C. pen., art. 125 alin. (2) din C. pen. a fost înlocuită măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 317/17.04.2018 a Judecătoriei Lugoj cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 10 (zece) ani, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, prevăzute de art. 188 alin. (1) şi art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., furt calificat în scop de folosinţă, prevăzută de art. 230 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen., furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., menţinând în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

În aceasta situaţie, Tribunalul Dolj a constatat că instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Timişoara, nu s-a pronunţat şi asupra măsurii internării unui centru educativ pe o perioadă de un an pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 193 alin. (2) din C. pen. dispusă prin sentinţa penală nr. 597/07.08.2018, pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2018, definitivă la data de 03.09.2018, prin necontestare.

Or, din analiza prevederilor art. 585 din C. proc. pen., invocate de Curtea de Apel Timişoara, rezultă caracterul special şi derogatoriu al instituţiei reglementate de aceste dispoziţii legale, în sensul că, în anumite condiţii, este permisă modificarea parţială a unor hotărâri definitive de condamnare. Esenţa acestei proceduri este dată de necesitatea aplicării regulilor privitoare la pluralitatea infracţională (concurs de infracţiuni, recidiva sau pluralitatea intermediară) ori pluralitatea de fapte (acte ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni - unitate legală de infracţiuni). Ca atare, modificarea poate fi numai parţială, neaducându-se atingere autorităţii de lucru judecat şi nici pedepselor deja aplicate, ci doar urmărindu-se a se realiza o aplicare corectă a normelor penale în ceea ce priveşte sancţionarea pluralităţii infracţionale pentru a se evita un cumul matematic al pedepselor puse în executare prin mai multe mandate de executare a pedepsei, deopotrivă active.

Această procedură este una specială nu doar din considerentul că afectează, într-o anumită măsură, pedeapsa finală de executat, ci mai ales prin raportare la momentul la care operează şi condiţiile în care se poate aplica: în primul rând, modificarea, în baza art. 585 din C. proc. pen. poate interveni numai dacă la punerea în executare a hotărârii ori în timpul executării pedepsei, se constată existenţa pluralităţii infracţionale. Ca atare, o primă cerinţă este aceea ca situaţia juridică reală a persoanei condamnate cu privire la pluralitatea infracţională să nu fie cunoscută organului judiciar mai devreme de momentul punerii în executare a hotărârii de condamnare. Altfel spus, ipoteza este aceea că instanţa de judecată nu are cunoştinţă despre pluralitatea de infracţiuni cu ocazia judecării şi condamnării inculpatului, iar abia la un moment ulterior, al punerii în executare a hotărârii de condamnare, se descoperă pluralitatea de infracţiuni, de unde rezultă că hotărârea de condamnare nu a făcut aplicarea prevederilor privind pluralitatea, deşi situaţia inculpatului ar fi impus acest lucru, deoarece instanţa nu avea cunoştinţă despre respectiva pluralitate infracţională. Această concluzie rezultă, potrivit Tribunalului Dolj, din dispoziţiile art. 585 alin. (1) din C. proc. pen., unde se arată că abia în momentul punerii în executare a hotărârii sau ulterior, în cursul executării pedepsei, se constată existenţa pluralităţii de infracţiuni sau de fapte, ceea ce înseamnă, per a contrario, că până la acel moment pluralitatea de infracţiuni sau de fapte era necunoscută.

În continuare, s-a reţinut că un alt aspect foarte important pentru a putea opera instituţia reglementată de art. 585 din C. proc. pen. este acela că pluralitatea de infracţiuni sau de fapte trebuie constatată pe baza unei alte hotărâri definitive. Altfel spus, cel mai devreme, în momentul punerii în executare a hotărârii de condamnare trebuie să se descopere (să se constate) că există cel puţin încă o hotărâre definitivă de condamnare care ar fi impus aplicarea regulilor privitoare la pluralitatea de infracţiuni sau de fapte. De aici se înţelege, în mod automat, că situaţia juridică reală a persoanei condamnate nu a fost cunoscută cu ocazia celei din urmă condamnări, motiv pentru care intervine mecanismul reglementat de art. 585 din C. proc. pen., pentru a înlătura o situaţiei contrară normelor de drept penal, respectiv existenţa mai multor mandate de executare a pedepsei închisorii în paralel care ar conduce, în fapt, la un cumul matematic al pedepselor puse în executare prin mandate diferite.

Or, în cauză, s-a constatat că, la pronunţarea deciziei penale nr. 21/A din 14.01.2019, în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timişoara a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 129 alin. (1) din C. pen., dispunând înlocuirea măsurii educative a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 317/17.04.2018 a Judecătoriei Lugoj cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 10 (zece) ani, deşi, la acel moment, sentinţa penală nr. 597/07.08.2018, pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2018, definitivă din data de 03.09.2018, prin necontestare, era pusă în executare, deci Curtea de Apel Timişoara trebuia sa aibă cunoştinţă de această situaţie.

Prin urmare, s-a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 585 din C. proc. pen., iar aspectul invocat privind existenţa în concomitent şi a măsura internării unui centru educativ pe o perioadă de un an pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen., aplicată persoanei de libertate A. prin sentinţa penală nr. 597/07.08.2018, nu poate fi înlăturat prin intermediul acestei căi procesuale.

În consecinţă, Tribunalul Dolj, a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţie la executare, formulată de Centru de Detenţie Craiova, în favoarea Curţii de Apel Timişoara şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza spre competentă soluţionare la instanţa ierarhic superioara comună.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 septembrie 2019.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Timişoara, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, trebuie subliniat că, pentru a hotărî care este instanţa competentă să soluţioneze sesizarea formulată de Centrul de Detenţie Craiova, Înalta Curte trebuie să califice respectiva cerere, în sensul de a stabili dacă motivele de fapt invocate se încadrează într-unul dintre cazurile de contestaţie la executare.

Astfel, în cauza dedusă judecăţii, se observă că Centrul de Detenţie Craiova a sesizat Tribunalul Timiş, solicitând, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., lămuriri cu privire la situaţia juridică a numitului A., având în vedere că, prin sentinţa penală nr. 508/PI/21.11.2018 a Tribunalului Timiş, definitivă prin decizia penală nr. 21/14.01.2019 a Curţii de Apel Timişoara, s-a înlocuit măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 317/17.04.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj, cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 10 ani, deşi măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni (dispusă prin sentinţa penală nr. 317/17.04.2018 pronunţată în dosar nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj), a fost înlocuită anterior, prin sentinţa penală nr. 597/07.08.2018 a Judecătoriei Lugoj, definitivă prin necontestare, cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an.

Analizând, aşadar, conţinutul sesizării formulate de Centrul de Detenţie Craiova, precum şi actele dosarului, Înalta Curte constată că argumentele invocate se circumscriu cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., care reglementează situaţia în care se iveşte o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută. În acest sens, se observă că Centrul de Detenţie Craiova invocă o nelămurire cu privire la decizia penală nr. 21/14.01.2019 a Curţii de Apel Timişoara, respectiv că la momentul pronunţării acestei hotărâri, numitul A. se afla în executarea măsurii internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an, dispusă prin sentinţa penală nr. 597/07.08.2018 a Judecătoriei Lugoj, definitivă prin necontestare, nu în executarea măsurii educative a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni (dispusă prin sentinţa penală nr. 317/17.04.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj). Or, aşa cum s-a menţionat anterior, mijlocul procedural care permite, în speţă, invocarea unei nelămuriri cu privire la măsurile dispuse faţă de numitul A., este contestaţia la executare prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, în acord cu Tribunalul Dolj, Înalta Curte constată că instanţa competentă să judece prezenta cauză este, conform art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., instanţa care a pronunţat hotărârea cu privire la care s-a ivit nelămurirea, respectiv Curtea de Apel Timişoara.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia formulată de Centrul de Detenţie Craiova privind pe intimatul A. în favoarea Curţii de Apel Timişoara, instanţă căreia i se trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia formulată de Centrul de Detenţie Craiova privind pe intimatul A. în favoarea Curţii de Apel Timişoara, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2019.