Competence conflict between judicial panels in enforcement of security attachment measure deemed inadmissible internal procedural incident

Asupra conflictului de competenţă de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

La data de 11 februarie 2019, petentul A., a formulat contestaţie împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii popririi asigurătorii dispuse de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 267F din 28.12.2018, solicitând admiterea contestaţiei şi în consecinţă anularea Adresei de înfiinţare a popririi asiguratorii nr. x/01.02.2019, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin care a indisponibilizat, în limita sumei de 620.890.865 RON, sumele existente, precum şi cele viitoare din conturile petentului şi ridicarea măsurii popririi asiguratorii asupra conturilor petentului, având în vedere că s-au constituit garanţii la nivelul obligaţiilor stabilite de instanţă prin sentinţa penală nr. 267F din 28.12.2018.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul secţiei I penală a Curţii de Apel Bucureşti, fiind repartizată aleatoriu completului C3 Fond, cu termen de judecată la data de 14 februarie 2019.

Prin încheierea din data de 14 februarie 2019 s-a dispus trimiterea dosarului având ca obiect contestarea modului de aducere la îndeplinire a măsurii popririi asiguratorii dispuse prin sentinţa penală nr. 267/F/28.12.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2016 la completul C4 Fond, apreciindu-se a fi competent potrivit art. 250 alin. (6) C. proc. pen.

Prin viza Preşedintelui secţiei I penală a Curţii de Apel Bucureşti din data de 01 martie 2019, ca urmare a încheierii din 01 martie 2019 de trimitere a cauzei la acesta pentru repartizare aleatorie, s-a apreciată că, faţă de dispoziţiile art. 107 alin. (4) şi (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cauza a fost corect repartizată aleatoriu raportat la prevederile art. 250 alin. (6) C. proc. pen., astfel încât dosarul a fost trimis completului iniţial investit.

Ulterior, prin încheierea din 11 aprilie 2019 pronunţată de completul C3 Fond al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus trimiterea dosarului având ca obiect contestarea modului de aducere la îndeplinire a măsurii popririi asiguratorii dispuse prin sentinţa penală nr. 267/F/28.12.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2016 la completul C4 Fond, competent potrivit art. 250 alin. (6) C. proc. pen., reţinându-se că în cauză nu a fost pronunţată o hotărâre prin care să fi fost sesizat acest complet după desesizarea realizată prin încheierea din data de 14 februarie 2019.

Prin sentinţa penală nr. 80/F din 23 aprilie 2019 pronunţată de completul C4 Fond al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a declinat cauza privind pe contestatorul condamnat A., la completul de judecată C3 Fond, în vederea soluţionării acesteia, apreciindu-se că s-a ivit un conflict de competenţă între cele două complete ale Curţii de Apel Bucureşti, astfel că dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

Fiind învestită cu soluţionarea regulatorului de competenţă, Înalta Curte, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată că nu suntem în prezenţa unui conflict negativ de competenţă în înţelesul normei procesual penale, care presupune ca două instanţe diferite, iar nu două completuri diferite ale aceleiaşi instanţe, în raport de dispoziţia procesual penală, să aprecieze că sunt necompetente a judeca aceeaşi cauză, ci ne aflăm în faţa unui refuz al unui complet ce funcţionează în cadrul instanţei competente a judeca contestaţia la executare, deşi cauza i-a fost repartizată aleatoriu, în sistem informatic Ecris, conform dispoziţiilor regulamentare.

Împrejurarea că două completuri de judecată din cadrul unei secţii ale aceleiaşi instanţe, dând o interpretare diferită dispoziţiilor art. 250 alin. (6) C. proc. pen., s-au considerat necompetente să soluţioneze o cauză, nu impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit prevederilor art. 51 C. proc. pen., întrucât constituie un incident procedural a cărui soluţionare este de competenţa Colegiului de conducere al instanţei.

Întrucât obiectul prezentei cauze nu intră în sfera de aplicabilitate a instituţiei conflictului de competenţă, Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibilă sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I penală şi va trimite dosarul privind pe contestatorul condamnat A. către aceeaşi instanţă, spre competentă soluţionare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge ca inadmisibilă sesizarea Curţii de Apel Bucureşti.

Trimite cauza privind pe contestatorul condamnat A. la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I penală, spre competentă soluţionare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 august 2019.