Conflict of jurisdiction over sentence merger where the latest judgment recognized a foreign conviction, resolving competence via place of detention and domestic first-instance material jurisdiction.

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Vrancea, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 170 din data de 18 octombrie 2019 a Tribunalului Vrancea, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

A fost trimisă cauza înregistrată sub nr. x/2019, având ca obiect contopire pedepse, privind pe petentul condamnat A. la Curtea de Apel Galaţi pentru soluţionare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Vrancea a reţinut următoarele:

Condamnatul A. a solicitat modificarea pedepsei în executarea căreia se află, în condiţiile art. 585 din C. proc. pen., urmând să se constate existenţa pluralităţii sub forma concursului de infracţiuni şi să se procedeze la contopirea pedepselor aplicate prin Sentinţa penală nr. 195/2015 a Tribunalului Vrancea, modificată prin Decizia penală nr. 389/2016 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă la 01.04.2016 şi prin Sentinţa penală nr. 127/2019 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă la 13.09.2019.

La termenul din 18.10.2019, Tribunalul Vrancea, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă materială.

Analizând excepţia invocată din oficiu, Tribunalul Vrancea a constatat că cererea condamnatului A., de modificare a pedepsei în condiţiile art. 585 din C. proc. pen., este de competenţa instanţei de executare a ultimei hotărâri.

S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 553 alin. (1) din C. proc. pen. "Hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel, se pune în executare de către prima instanţă de judecată".

Faţă de condamnatul A. s-au pronunţat două hotărârii penale de condamnare şi anume: Sentinţa penală nr. 195/2015 a Tribunalului Vrancea, modificată prin Decizia penală nr. 389/2016 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă la 01.04.2016, respectiv Sentinţa penală nr. 127/2019 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă la 13.09.2019. Prin urmare, Curtea de Apel Galaţi este instanţa de executare a Sentinţei penale nr. 127/2019 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă la 13.09.2019; aceasta este instanţa de executare a ultimei hotărâri de condamnare.

Fiind realizată ipoteza normativă prevăzută de art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât Curtea de Apel Galaţi este instanţa de executare a ultimei hotărâri de condamnare, definitive la 13.09.2019, raportat la data rămânerii definitive a sentinţei penale de condamnare pronunţată de Tribunalul Vrancea (01.04.2016), s-a constat necompetenţa materială a Tribunalului Vrancea.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. x/2019, la data de 28.10.2019.

În opinia Curţii de Apel Galaţi, competenţa de soluţionare a cererii de modificare a pedepsei formulată de condamnatul A. aparţine Tribunalului Vrancea.

În conformitate cu dispoziţiile art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Potrivit Deciziei nr. 34/14.12.2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanţele naţionale cu pedepsele aplicate de instanţele străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel Bucureşti, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate este instanţa corespunzătoare instanţei de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate. În cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină, competenţa de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanţei corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate.

Din considerentele deciziei mai sus evocate rezultă că stabilirea competenţei de soluţionare a unor cereri ce privesc executarea unor pedepse pentru care condamnarea a fost pronunţată în străinătate, se face prin raportare la instanţa care ar fi competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea.

Deşi Legea nr. 302/2004 a fost modificată, în sensul că sesizările având ca obiect transferul persoanelor condamnate nu mai sunt de competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Galaţi a considerat că decizia în interesul legii mai sus menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezent.

Aşa fiind, s-a apreciat că, în speţă, competenţa de a soluţiona cererea formulată de condamnatul A. aparţine Tribunalului Vrancea, aceasta fiind instanţa corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă (se observă că persoana condamnată se află în executarea pedepsei de 7 ani, 4 luni şi 11 zile închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 431/2010 din 10.11.2010, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Rieti, Italia, definitivă la data de 20.09.2013, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 127/F din 27.08.2019 a Curţii de Apel Galaţi, infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea fiind aceea de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 din C. pen. român) şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate (la momentul formulării cererii condamnatul se afla în Penitenciarul Focşani).

În consecinţă, prin Sentinţa penală nr. 171/F din data de 22 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., în referire la art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de modificare a pedepsei formulată de condamnatul A. în favoarea Tribunalului Vrancea.

În baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă căreia i s-a trimis dosarul, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că revine Tribunalului Vrancea competenţa să soluţioneze prezenta cauză, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea la 23 septembrie 2019, condamnatul A. a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., modificarea pedepsei în executarea căreia se află, urmând să se constate existenţa pluralităţii sub forma concursului de infracţiuni şi să se procedeze la contopirea pedepselor aplicate prin Sentinţa penală nr. 195/2015 a Tribunalului Vrancea pronunţată în Dosarul nr. x/2014, modificată prin Decizia penală nr. 389/A/2016 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă la 01.04.2016 şi prin Sentinţa penală nr. 127/F/2019 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, definitivă la 11.09.2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., "(1) Pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: a) concursul de infracţiuni; (...)".

Conform prevederilor art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., "(2) Instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere."

Prin Decizia nr. 34 din 14.12.2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanţele naţionale cu pedepsele aplicate de instanţele străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel Bucureşti, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate este instanţa corespunzătoare instanţei de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate. În cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină, competenţa de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanţei corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate.

Cu toate că Legea nr. 302/2004 a fost modificată, în sensul că sesizările având ca obiect transferul persoanelor condamnate nu mai sunt de competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti (competenţa revine curţii de apel în a cărei circumscripţie domiciliază persoana condamnată, iar în cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competenţa aparţine Curţii de Apel Bucureşti), Înalta Curte apreciază că nu au încetat efectele Deciziei nr. 34/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

În speţă, ultima hotărâre pronunţată este Sentinţa penală nr. 127/F/2019 a Curţii de Apel Galaţi (Dosarul nr. x/2019), definitivă la 11.09.2019.

Prin hotărârea menţionată anterior a fost recunoscută Sentinţa penală nr. 431/2010 din 10.11.2010, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Rieti, Italia, definitivă la data de 20.09.2013, privind pe condamnatul A., prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani, 4 luni şi 11 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 56, art. 575, art. 4 din Legea 110/1975, art. 625 n. 2 C. pen. italian, având corespondent în art. 32 raportat la art. 188 din C. pen. român.

Prin urmare, competenţa de a soluţiona cererea formulată de condamnatul A. aparţine Tribunalului Vrancea, întrucât aceasta este instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea (infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea este cea de tentativă de omor, prevăzută de art. 56, art. 575, art. 4 din Legea 110/1975, art. 625 n. 2 din C. pen. italian, având corespondent în art. 32 raportat la art. 188 din C. pen. român) şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate (la momentul formulării cererii condamnatul se afla în Penitenciarul Focşani).

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului de Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Vrancea, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 ianuarie 2020.

GGC - NN