Negative conflict of jurisdiction over annulment of execution mandate resolved in favor of court with territory of detention

Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 146 din 5.06.2019 pronunţată de Judecătoria Zalău a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare, formulată de persoana condamnată A. în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la data de 13.05.2019 sub numărul x/2019, condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Oradea, a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anularea formelor de executare, respectiv a mandatului de executare, invocând un caz de stingere a pedepsei, respectiv intervenirea prescripţiei.

Astfel, din maniera de redactare a dispoziţiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. reiese că legiuitorul a instituit o competenţă exclusivă în favoarea instanţei de executare (în situaţia în care persoana se află în stare de libertate), respectiv în favoarea instanţei corespunzătoare în grad instanţei de executare şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere (în situaţia în care persoana condamnată se află în stare de deţinere).

Cauza a fost înaintată Judecătoriei Oradea, care a înregistrat dosarul la data de 21.06.2019, sub nr. x/2019.

Prin sentinţa penală nr. 956 din 16.07.2019 pronunţată de Judecătoria Oradea, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocate de reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, şi, în baza art. 50 C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 598 alin. (2) teza I C. proc. pen. din C. proc. pen., cu aplicarea Deciziei nr. 15/2018 a Î.C.C.J., privind recursul în interesul legii, a fost declinată competenţa de soluţionare a prezentei cereri, formulată de contestatorul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Oradea, în favoarea Judecătoriei Zalău.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în baza art. 51 C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit.

Judecătoria Oradea a reţinut că la momentul formulării contestaţiei la executare contestatorul era încarcerat (respectiv 13.05.2019 în Arestul IPJ Sălaj, acesta fiind depus în Penitenciarul Oradea la data de 16.05.2019, în vederea executării pedepsei de 5 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 161/2018 a Judecătoriei Zalău, că la data de 05.06.2019 - data soluţionării cauzei, petentul condamnat se afla încarcerat în Penitenciarul Oradea, Judecătoria Oradea este competentă să soluţioneze cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 25.07.2019, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 1.08.2019.

Înalta Curte analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Oradea şi Judecătoria Zalău cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Oradea, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie, printre altele, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c) ori atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşoare a pedepsei (lit. d).

Stabilind instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) al aceluiaşi articol cererea se introduce, după caz, la instanţa de executare ori la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, iar în cazul prevăzut la lit. c) la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Prin raportare la dispoziţiile art. 597 alin. (1) şi (6) C. proc. pen., în cazurile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., contestaţia se face la instanţa de executare sau la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Se observă că legiuitorul a utilizat sintagma "instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere" fără a distinge dacă locul de deţinere este cel în care s-a stabilit să fie executată pedeapsa.

Se instituie astfel competenţa exclusivă de soluţionare a cauzei de către instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere al condamnatului.

Înalta Curte constată că prin dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. s-a instituit o competenţă exclusivă a instanţei, nu una alternativă.

Stabilirea instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere depinde de stabilirea penitenciarului în care urmează să fie executată pedeapsa.

Instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere nu este acea instanţă în a cărei rază teritorială s-ar afla temporar şi provizoriu condamnatul.

Instanţa de executare este cea în a cărei rază teritorială se află locul de executare a pedepsei stabilit de Administraţia Naţională a Penitenciarelor conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal şi nu se confundă cu instanţa la care este transferat în considerarea unor afaceri judiciare.

Înalta Curte constată că din fişa de evidenţă a condamnatului, extrasă din bazele electronice de date ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, rezultă că petentul condamnat, era încarcerat în vederea executării pedepsei de 5 ani, 6 luni şi 75 zile închisoare la Penitenciarul Oradea.

Astfel, Înalta Curte apreciază că legiuitorul a avut în vedere locul de deţinere în care condamnatul execută pedeapsa(Penitenciarul Oradea) în urma stabilirii regimului de detenţie şi nu locul de deţinere în care acesta se află, în tranzit, la un anumit moment.

Prin Decizia nr. 15/2018 din 17/09/2018 publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 885 din 22/10/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Soluţia adoptată de completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii are în vedere maniera determinării instanţei competente teritorial în materia executării pedepsei. Potrivit acestei decizii, instanţa, evaluează, pentru determinarea competenţei teritoriale, criteriul locului de deţinere şi nu vreun criteriu referitor la partea ori titularul sesizării.

De altfel, chiar în considerentele Deciziei nr. 15/2018 menţionate s-a subliniat faptul că dificultăţile de ordin practic generate de formularea unor cereri la data la care persoana condamnată este transferată temporar într-un penitenciar nu se pot soluţiona prin interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 254/2013, în sensul unor distincţii neprevăzute în cuprinsul legii menţionate sau în C. proc. pen.

O astfel de interpretare ar pune în discuţie criteriul locului de deţinere în care persoana condamnată execută pedeapsa la data formulării cererii, ca unic criteriu rezultat din dispoziţiile C. proc. pen., cu efecte în determinarea instanţei competente în toate ipotezele în care intervin schimbări ale locului de deţinere în cursul executării pedepsei şi cu consecinţa generării unor declinări succesive de competenţă.

Pentru aceste considerente, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A., în favoarea Judecătoriei Oradea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A., în favoarea Judecătoriei Oradea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 august 2019.