Jurisdiction over sentence-concatenation request fixed by detention status at filing; Turda Court prevails.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 145/2019 din 3 aprilie 2019, Judecătoria Turda, conform prevederilor art. 50 C. proc. pen., art. 585 aliniat 2 teza a 2 a C. proc. pen., a declinat către Judecătoria Sector 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. având ca obiect contopire pedepse, concurs de infracţiuni - admiţând excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Turda, motivând că ultima sentinţă rămasă definitivă este a Judecătoriei Piteşti, iar petentul se află deţinut la Penitenciarul Rahova (arondat Judecătoriei Sectorului 5 din Bucureşti) - dosarul fiind înregistrat la data de 13.06.2018, sub acelaşi număr.

Cauza astfel declinată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub numărul x/2018.

Prin sentinţa penală nr. 1650 din 26 iunie 2019, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia I Penală, în baza art. 47 alin. (1), art. 50 rap. la art. 585 alin. (2) C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti invocată din oficiu.

În baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect alte modificări ale pedepsei (astfel cum a fost calificată) privindu-l pe intimatul A. formulată de Judecătorul delegat cu executarea la Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda, în favoarea Judecătoriei Turda.

În baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă dintre Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Turda.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare constând în onorariul avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bucureşti şi au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunţa astfel, în esenţă, instanţa a reţinut că este competentă instanţa de executare a ultimei hotărâri (judecătoria Turda-ultima hotărâre de condamnare fiind pronunţată de către Judecătoria Turda- S.P. nr. 80/16.03.2016, dosar nr. x/2015), având în vedere că petentul se afla în libertate la data formulării cererii de contopire de Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda.

Înalta Curte, învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Turda în cauza privind pe condamnatul A., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 585 alin. (2) C. proc. pen.., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Totodată, prin Decizia nr. 15/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Recurs în interesul legii publicat în Monitorul Oficial din 22.10.2018) s-au stabilit următoarele:

"Instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.".

În motivarea Deciziei nr. 15/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie face trimitere expres şi la cererile privind contopirea pedepselor prev. de art. 585 din C. proc. pen., constatându-se astfel că raţiunea în stabilirea competenţei teritoriale în cererile privind contopirea pedepselor concurente este aceeaşi.

Verificând actele aflate la dosar, în raport cu textele de lege anterior menţionate, Înalta Curte constată că în data de 30.10.2018, cu numărul x/2018, Judecătoria Turda a fost sesizată, potrivit prevederilor art. 585 aliniat 1 lit. a) C. proc. pen., în vederea contopirii pedepselor aplicate condamnatului A. prin sentinţele penale nr. 388/2015 şi nr. 80/2016 ale Judecătoriei Turda.

S-au acvirat dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2015 ale Judecătoriei Turda.

S-a comunicat fişa de cazier judiciar f 37, corespondenţa privind executarea mandatelor de executare a pedepsei în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2015 ale Judecătoriei Turda.

Potrivit informaţiilor obţinute din evidenţa Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, petentul se află încarcerat în Penitenciarul Bucureşti Gherla în vederea executării pedepsei.

În considerarea argumentelor de fapt şi de drept anterior expuse şi având în vedere interpretarea obligatorie dată de instanţa supremă, Înalta Curte constată că referitor la competenţa prevăzută în condiţiile art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra cererii de modificare este instanţa de executare a ultimei hotărâri, în situaţia în care condamnatul se află în stare de libertate, sau instanţa corespunzătoare de la locul de deţinere, în cazul în care condamnatul se află în stare de deţinere, la data formulării cererii. În argumentarea acestui punct de vedere, instanţa supremă a considerat că primează principiul celerităţii procesului penal prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 8 din C. proc. pen., astfel încât a stabilit competenţa de soluţionare a cererilor formulate de persoanele condamnate în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află locul de deţinere la momentul formulării cererii chiar dacă, ulterior, persoana condamnată a fost transferată într-un alt penitenciar.

În acord cu punctul de vedere exprimat de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Înalta Curte constată că, de altfel, atât doctrina şi jurisprudenţa anterioară modificărilor C. proc. pen., cât şi doctrina ulterioară intrării în vigoare a C. proc. pen. actual, relevă acelaşi criteriu unic al instanţei competente în situaţia cererilor formulate pe timpul executării pedepsei de către condamnat, instanţa locului de deţinere, iar prin loc de deţinere se înţelege acela unde se află condamnatul la data când s-a formulat cererea.

În accepţiunea C. proc. pen., locul de deţinere care determină instanţa competentă este reprezentat de locul de deţinere în care execută pedeapsa persoana condamnată la data formulării cererii, întrucât legiuitorul nu ar putea stabili competenţa instanţei în raport cu locurile de deţinere în care persoana condamnată a executat o parte din pedeapsă anterior formulării cererii sau în raport cu locurile de deţinere în care va executa pedeapsa în viitor persoana condamnată.

În cadrul titlului consacrat executării hotărârilor penale, C. proc. pen. reglementează o serie de cereri care pot fi formulate de persoana condamnată în cursul executării pedepsei şi atribuie competenţa de soluţionare a acestor cereri instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere (de exemplu, cererile în materia modificărilor de pedepse prevăzute în art. 585 din C. proc. pen., în materia liberării condiţionate prevăzute în art. 587 din C. proc. pen., în materia întreruperii executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, conform art. 593 din C. proc. pen., sau în materia contestaţiei la executare conform art. 597-598 din C. proc. pen.).

Unicul criteriu pe baza căruia se determină instanţa competentă, desprins din dispoziţiile C. proc. pen., este criteriul locului de deţinere în care persoana condamnată execută pedeapsa la data formulării cererii, sau dacă petentul se află în libertate, instanţa de executare a ultimei hotărâri, tot la data formulării cererii.

Această instanţă este competentă şi atunci când este inferioară în grad instanţei care a dat hotărârea asupra fondului. Interpretarea asupra instanţei locului de deţinere se regăseşte în mod explicit în doctrină, cu referire la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sau a altor instanţe, atât anterior C. proc. pen. anterior, cât şi în prezentul C. proc. pen.

O altă interpretare a art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., ar însemna că şi în cazul în care s-ar schimba la momentul soluţionării cererii petentului locul de deţinere (afaceri judiciare sau în orice alt caz), instanţa să devina necompetentă şi să fie obligată să decline cauza instanţei competente atât teritorial, cât şi material. O astfel de interpretare ar pune în discuţie criteriul locului de deţinere în care persoana condamnată execută pedeapsa la data formulării cererii sau, dacă petentul se află în libertate, instanţa de executare a ultimei hotărâri ca unic criteriu rezultat din dispoziţiile C. proc. pen., cu efecte în determinarea instanţei competente în toate ipotezele în care intervin schimbări ale locului de deţinere în cursul executării pedepsei sau rămân definitive alte sentinţe penale pronunţate faţă de condamnat şi cu consecinţa generării unor declinări succesive de competenţă, care ar prelungi nejustificat soluţionarea unei cereri urgente prin natura sa.

De altfel, principiul celerităţii soluţionării cererii de contopire a pedepselor a determinat stabilirea expresă la art. 585 alin 4) din C. proc. pen., că "La primirea cererii, preşedintele completului de judecată dispune ataşarea la dosar a înscrisurilor şi luarea tuturor măsurilor necesare soluţionării cauzei."

Astfel, amânarea succesivă a cauzei pentru a se cere înscrisuri pentru stabilirea situaţiei juridice a petentului, cu consecinţa rămânerii definitive ulterior şi a altor sentinţe penale şi încarcerarea petentului şi atragerea astfel a competenţei materiale sau teritoriale a altor instanţe şi, implicit, declinarea succesivă a dosarului, nu a fost cu siguranţă raţiunea pentru care a fost reglementat art. 585 alin. (2) din C. proc. pen. O interpretare contrară sensului expus anterior de către instanţa de judecată ar fi în dezavantajul petentului şi contrar principiului celerităţii procesului penal prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 8 din C. proc. pen.

În aceeaşi ordine de idei, Înalta Curte constată că, la momentul la care s-a formulat cererea de contopire de către Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda (în data de 30.10.2018), petentul se afla în libertate, acesta fiind arestat abia în data de 16.01.2019 (f. x din dosarul declinat al Judecătoriei Turda, conform referatului întocmit de grefierul delegat de la executări penale din cadrul Judecătorie Turda, confirmat prin adresa emisă de Biroul Naţional Sirene . În plus, la data invocării excepţiei de necompetentă teritorială de către judecătorul din cadrul Judecătoriei Turda (în data de 03.04.2019), petentul se afla încarcerat în penitenciarul Gherla, conform listei cu mutările petentului .

În acest context logico-juridic, Înalta Curte, în raport de actele aflate la dosar şi de textele legale incidente în cauză, reţinând că la data formulării cererii de contopire de către Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda petentul se afla în libertate, constată că instanţa competentă în soluţionarea cauzei este instanţa de executare a ultimei hotărâri, respectiv Judecătoria Turda, ultima hotărâre de condamnare fiind pronunţată de către Judecătoria Turda - Sentinţa penală nr. 80/16.03.2016, dosar nr. x/2015, acesta fiind şi motivul pentru care Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda a sesizat Judecătoria Turda pentru competentă soluţionare a cererii de contopire, având în vedere că judecătoria Turda este instanţa de executare a ultimei hotărâri.

Pe cale de consecinţă, în raport cu obiectul cererii şi solicitările petentului condamnat, coroborate şi cu dispoziţiile art. 585 alin. (2) C. proc. civ. pen, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Turda, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) şi (6) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Turda, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iulie 2019.