Drunk Driving Liability: Distinguishing Suspended Sentence from Deferral of Punishment Based on Social Danger and Professional Circumstances
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice partially admitted the appeal of Defendant A and dismissed the appeal of Defendant B, resulting in Defendant A receiving a conditional suspension of sentence (amânarea aplicării pedepsei) for two years with 30 days of community service, while Defendant B remained convicted with a suspended prison sentence of ten months and 60 days of community service. The case arose from a simplified trial procedure where both defendants pleaded guilty to traffic offenses: Defendant A was charged under Art. 335(3) of the Penal Code for entrusting a vehicle to a person known to be under the influence of alcohol, and Defendant B was charged under Art. 336(1) for driving under the influence (BAC 2.44 g/l), with B subsequently found in a dead-end road with disoriented behavior. The court distinguished the outcomes based on the specific social danger of the acts and individual circumstances, ruling that Defendant A's conduct met the statutory conditions for the alternative sentencing mechanism of deferred application of punishment under Art. 83 and Art. 85 of the Penal Code due to favorable personal circumstances and lower specific danger, whereas Defendant B's high level of intoxication and severe risk to public safety excluded the application of Art. 83, necessitating the standard suspension under Art. 91.
Legislator headnote
AI generatedart. 335 alin. (3) C. pen, art. 91 C. pen, art. 92 C. pen, art. 93 alin. (1) din C. pen, art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen, art. 93 alin. (3) C. pen; Drunk Driving Liability: Distinguishing Suspended Sentence from Deferral of Punishment Based on Social Danger and Professional Circumstances: The case arose from a simplified trial procedure where both defendants pleaded guilty to traffic offenses: Defendant A was charged under Art. 335(3) of the Penal Code for entrusting a vehicle to a person known to be under the influence of alcohol, and Defendant B was charged under Art. 336(1) for driving under the influence (BAC 2.44 g/l), with B subsequently found in a dead-end road with disoriented behavior. The court distinguished the outcomes based on the specific social danger of the acts and individual circumstances, ruling that Defendant A's conduct met the statutory conditions for the alternative sentencing mechanism of deferred application of punishment under Art. 83 and Art. 85 of the Penal Code due to favorable personal circumstances and lower specific danger, whereas Defendant B's high level of intoxication and severe risk to public safety excluded the application of Art. 83, necessitating the standard suspension under Art. 91.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for sentencing in the simplified trial procedure and for the appeal decision regarding Defendant A.
Substantive ground for substituting the suspended sentence with the deferral of punishment execution for Defendant A.
Offense qualification cited in the operative order defining the crime for which Defendant A was sentenced.
Legal basis for determining the duration of the supervision period for the deferred punishment.
Legal basis for imposing specific supervision measures during the deferral period for Defendant A.
Legal basis for obliging Defendant A to perform unpaid community service.
Provision cited regarding the cases of revocation of the deferred punishment execution.
Full text
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 70 din 21 iulie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (3) C. pen.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii de 6 luni aplicate inculpatului A. sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă,
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a obligat inculpatul să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Casei Corpului Didactic Bacău sau în cadrul D.G.A.S.P.C. Bacău - Centrul de recuperare şi reabilitare pentru persoanele cu dizabilităţi Condorul Bacău pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.
II. În baza art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii de 10 luni aplicate inculpatului B. sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Botoşani, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă,
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. c) C. pen., a obligat inculpatul să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Casei Judeţene de Pensii Botoşani sau în cadrul Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă Botoşani pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. x/P/2019 din 17.12.2019, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
- A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (3) C. pen., activitate infracţională constând în aceea că în data de 26.02.2019 i-a încredinţat numitului B., ştiind că acesta se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, să conducă pe drumurile publice autoturismul său, marca x, cu nr. de înmatriculare x, iar în timpul cât B. a condus, el s-a aflat pe locul din dreapta faţă al autoturismului sus menţionat, în jurul orelor 13:30 autoturismul fiind oprit în trafic, pe str. x, din jud. Bacău de către organele de poliţie, iar ulterior în cursul cercetărilor s-a stabilit că persoana care a condus vehiculul - B. avea o valoare de 1,07 mg/l alcool pur în aerul expirat, respectiv o alcoolemie de 2.44 g ‰ la prima probă (ora 14.35) şi de 2,34 g‰ la a doua probă (ora 15.35);
- B., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., activitate infracţională constând în aceea că în data de 26.02.2019, după ce a consumat băuturi alcoolice (aproximativ 10 beri) s-a urcat la volanul autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, care i-a fost încredinţat de proprietarul acestuia - A., persoană care a ocupat locul din dreapta faţă al autoturismului menţionat şi l-a condus pe drumurile publice, fiind surprins în flagrant şi oprit de către lucrătorii de poliţie în jurul orei 13:30, pe str. x, din jud. Bacău, din probe rezultând că prezenta o valoare de 1,07 mg/l alcool pur în aerul expirat (la ora 13:48 când a fost supus testului cu aparatul DRAGER), respectiv o alcoolemie în scădere de 2.44 g ‰ la prima probă (ora 14.35) şi de 2,34 g ‰ la a doua probă (ora 15.35).
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 20.12.2019 sub numărul x/2019.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bacău nr. 2 din data de 23.01.2020, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. x/P/2019 din 17.12.2019, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii în cauză.
La termenul de judecată din 14.07.2020, în prezenţa apărătorilor aleşi, inculpaţii A. şi B. au solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată de judecată, doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispoziţiilor art. 375, 377 şi 396 alin. (10) C. proc. pen.
Au fost audiaţi inculpaţii, prilej cu care aceştia au declarat că recunosc săvârşirea infracţiunilor de care sunt acuzaţi prin rechizitoriu, aşa cum acestea sunt descrise în actul de sesizare şi că sunt de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii.
Instanţa de fond a admis cererea inculpaţilor A. şi B. de judecare a cauzei în procedura simplificată de judecată, doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Curtea de Apel Bacău a reţinut că, în fapt, în data de 26.02.2019, inculpaţii A. (avocat în cadrul Baroului Bacău) şi B. (sergent major în cadrul UM 01602 Bacău), fiind prieteni, au consumat băuturi alcoolice într-un bar din municipiul Bacău.
Potrivit declaraţiilor date în cursul urmăririi penale de către inculpatul B., în ziua respectivă acesta consumase "aproximativ 10 beri". Inculpatul a mai susţinut că era foarte obosit întrucât efectuase serviciul la unitatea militară, 24 de ore, iar anterior executase şi alte servicii, tot 24 de ore.
La un moment dat, pe fondul consumului de alcool, inculpatul A. i-a propus inculpatului B. să meargă la plimbare cu maşina. Inculpatul B. a fost de acord şi a luat de pe masă cheile autoturismului inculpatului A., cu acordul acestuia. Ulterior, ambii inculpaţi s-au deplasat la autoturismul inculpatului A. - marca x cu nr. de înmatriculare x, care era parcat vis a vis de bar. Inculpatul A. s-a urcat pe locul din dreapta faţă, iar inculpatul B. la volan.
Deşi se simţea ameţit din cauza cantităţii mari de alcool consumate anterior, inculpatul B. a condus autoturismul sus-menţionat pe drumurile publice, ajungând din mun. Bacău, pe raza com. Mărgineni, în satul X. din judeţul Bacău.
În jurul orei 13:00, martorul ocular C., în timp ce se afla la domiciliul său din satul X., a observat trecând prin faţa porţii locuinţei, autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, în care se aflau cei doi inculpaţi. Întrucât nu a recunoscut nici maşina şi nici persoanele din aceasta şi apreciind ca fiind suspectă prezenţa acestora pe uliţa respectivă, în condiţiile în care sectorul de drum menţionat era tranzitat doar de riverani şi nu avea altă ieşire, înfundându-se cu pârâul X., martorul a anunţat poliţia pentru a face verificări.
La ora 13:30, poliţiştii din cadrul Postului de Poliţie Mărgineni, observând autoturismul x cu nr. de înmatriculare x care se deplasa pe str. x din satul X. în mod necursiv şi neregulamentar, l-au oprit. La volan l-au identificat pe inculpatul B., iar pe scaunul din dreapta faţă pe inculpatul A., care avea o sacoşă cu 4 doze cu bere.
Întrucât emana halenă alcoolică, inculpatul B. a fost condus la sediul Postului de Poliţie Mărgineni unde a fost testat la aparatul DRAGER, reieşind o valoare de 1,07 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Imediat, inculpatul B. a fost condus la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, unde i s-au prelevat două probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din buletinul de analiză toxicologică nr. x din 04.03.2019 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bacău rezultă a inculpatul B. a condus autoturismul inculpatului A. cu o alcoolemie în scădere, de 2.44 g ‰ la prima probă (ora 14.35) şi de 2,34 g ‰ la a doua probă (ora 15.35).
Cu ocazia audierilor în faza de urmărire penală, ambii inculpaţi au avut o atitudine cooperantă, recunoscând şi regretând comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor. (declaraţiile inc. A.; declaraţiile inc. B.).
Inculpatul A. a declarat cu prilejul audierii sale în cursul urmăririi penale (în calitate de suspect) că, în data de 25.02.2019, cu o zi înainte de comiterea faptei, s-a deplasat cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe str. x din mun. Bacău şi a parcat în faţa magazinului D.. S-a deplasat apoi pe jos la un bar din apropiere unde a consumat băuturi alcoolice cu prietenii până aproape de miezul nopţii, după care s-a deplasat împreună cu un coleg la domiciliul acestuia, aflat în apropiere unde a continuat să consume alcool până în jurul orei 3:00.
În dimineaţa zilei de 26.02.2019, a revenit în barul sus-menţionat şi a continuat să consume băuturi alcoolice până spre după amiază. În bar se afla şi inculpatul B.. Presupune că i-a dat cheia de la maşină acestuia, fiind exclus să o fi luat fără acordul său.
Deşi inculpatul A. nu a precizat în mod explicit că l-a văzut pe inculpatul B. consumând băuturi alcoolice sau că şi-a dat seama că acesta din urmă era sub influenţa băuturilor alcoolice, susţinând că era foarte ameţit şi nu îşi aminteşte exact ce s-a întâmplat în barul respectiv, totuşi, din declaraţiile sale, coroborate şi cu declaraţiile inculpatului B., instanţa de fond a apreciat că rezultă în mod neechivoc că şi-a dat seama că cel din urmă a consumat alcool în ziua respectivă, înainte de a-i încredinţa autovehiculul său spre a-l conduce pe drumurile publice.
În faţa instanţei, inculpaţii A. şi B. şi-au menţinut poziţia procesuală adoptată în cursul urmăririi penale, recunoscând fără rezerve săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată în prezenta cauză.
Curtea a reţinut că declaraţiile inculpaţilor de recunoaştere a săvârşirii faptelor se coroborează cu concluziile buletinului de analiză toxicologică nr. x din 04.03.2019 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bacău, declaraţiile martorului ocular C., rezultatul testului DRAGER, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, fişa de examen clinic, probe care relevă în afara oricărei îndoieli rezonabile temeinicia acuzaţiilor aduse celor doi inculpaţi prin actul de sesizare şi care au înlăturat prezumţia de nevinovăţie de care s-au bucurat aceştia în temeiul art. 4 alin. (1) C. proc. pen.
Având în vedere că din probele administrate în cauză a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta reţinută în sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare există, constituie infracţiune şi a fost comisă de acesta cu vinovăţie, sub forma intenţiei indirecte, în temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen., instanţa a dispus angajarea răspunderii penale a inculpatului.
La alegerea şi individualizarea sancţiunii penale, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen. şi anume împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
În concret, instanţa a apreciat că infracţiunea dedusă judecăţii prezintă un grad semnificativ de pericol social, reliefat de circumstanţele concrete în care a fost săvârşită şi anume faptul că inculpatul A. a fost cel care a avut iniţiativa conducerii autovehiculului său de către coinculpatul B., împrejurarea că i-a cerut acestuia din urmă să conducă autovehiculul său pe un drum public care în mod obişnuit are un trafic foarte intens, deşi putea să-şi dea seama că coinculpatul era într-o stare avansată de ebrietate, urmare a consumului unei cantităţi mari de bere.
În aceste împrejurări, inculpatul A. a creat premisele periclitării siguranţei participanţilor la traficul rutier şi riscul producerii unui accident de circulaţie care, de multe ori, se soldează cu pierderi de vieţi omeneşti, lezarea integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor sau pagube materiale importante.
Cu privire la persoana inculpatului A., instanţa a reţinut, pe de o parte, că împrejurări favorabile acestuia, lipsa antecedentelor penale, faptul că are studii superioare, situaţia familială şi conduita sa corespunzătoare în societate, iar, pe de altă parte, în detrimentul său, faptul că, fiind de profesie avocat şi, deci implicit un bun cunoscător al legii, trebuia să conştientizeze urmările faptei sale atât pentru sine, cât şi pentru coinculpatul B. şi celelalte persoane participante la traficul rutier şi să se abţină de la o astfel de conduită ilicită.
Inculpatul a făcut referire în declaraţiile sale la unele probleme personale pe fondul cărora a comis infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză, fără însă a arăta în concret care sunt acele probleme, pentru a da posibilitatea instanţei să aprecieze dacă astfel de circumstanţe pot atenua răspunderea sa penală.
Ţinând seama de toate aspectele enunţate anterior, referitoare la gravitatea faptei şi împrejurările comiterii acesteia, precum şi la persoana şi conduita inculpatului, având în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă (închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda), ale căror limite se reduc conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., Curtea a considerat că se impune condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (3) C. pen.
În opinia instanţei de fond, această pedeapsă este proporţională cu gravitatea faptei comise şi aptă să asigure realizarea scopului educativ-preventiv al sancţiunii penale.
Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei închisorii de 6 luni aplicate inculpatului A. sub supraveghere.
Astfel, a precizat că pedeapsa aplicată inculpatului este închisoarea mai mică de 3 ani, acesta nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că nu este incidentă niciuna dintre condiţiile negative prevăzute de art. 91 alin. (3) C. pen. care împiedică dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 C. pen. privind amânarea aplicării pedepsei închisorii, inculpatul A. neoferind suficiente garanţii că se poate îndrepta şi fără aplicarea pedepsei.
Pentru a da posibilitatea inculpatului să conştientizeze pe deplin gravitatea faptei sale şi pentru a produce un puternic efect inhibitoriu asupra sa şi a altor persoane predispuse la comiterea de infracţiuni, instanţa a apreciat că este pe deplin justificată condamnarea sa.
Aşa cum s-a arătat, inculpatul a încredinţat autoturismul său spre a fi condus pe drumurile publice de pe raza mun. Bacău şi a comunei Mărgineni coinculpatului B., deşi ştia că acesta se află într-o stare foarte avansată de ebrietate, lucru relevat de nivelul extrem de ridicat al alcoolemiei în sânge pe care aceasta o avea la data depistării sale de către organele de poliţie.
Art. 335 alin. (3) C. pen. incriminează fapta de a încredinţa un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, pentru conducerea pe drumurile publice, între altele, unei persoane despre care ştie că se află sub influenţa alcoolului, deci indiferent de nivelul alcoolemiei, chiar dacă acesta este sub nivelul alcoolemiei care atrage răspunderea penală a conducătorului auto.
Or, inculpatul A. a încredinţat vehiculul său coinculpatului B. pentru a fi condus pe drumurile publice, deşi acesta se afla într-o stare avansată de ebrietate, cu o alcoolemie foarte ridicată şi după consumului unei cantităţi mari de alcool, ceea ce imprimă o gravitate sporită faptei inculpatului A..
Împrejurarea invocată de inculpat în sprijinul pronunţării unei soluţii de amânare a aplicării pedepsei şi anume că o condamnare ar avea ca efect excluderea sa din profesia de avocat, în conformitate cu prevederile Legii privind statutul profesiei de avocat, evaluată în contextul tuturor circumstanţelor reale şi personale ale cauzei, în opinia Curţii acesta nu a reprezentat un argument suficient şi pertinent pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei închisorii.
Instanţa a considerat, pe de o parte, că faptul că inculpatul A. are calitatea de avocat reprezintă un factor agravant al răspunderii sale penale pentru infracţiunea săvârşită, iar pe de altă parte, nu orice condamnare definitivă atrage excluderea din profesia de avocat, ci doar condamnările pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii (art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995).
La alegerea şi individualizarea sancţiunii penale, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen. şi anume împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
În concret, instanţa a apreciat că infracţiunea dedusă judecăţii prezintă un grad ridicat de pericol social, reliefat de circumstanţele concrete în care a fost săvârşită şi anume faptul că inculpatul avea o alcoolemie în sânge cu mult peste limita legală, pe un drum public care în mod obişnuit are un trafic foarte intens, deşi, potrivit propriilor declaraţii, consumase o cantitate mare de bere şi era foarte ameţit, neştiind practic în ce direcţie se deplasează şi ajungând astfel pe un drum înfundat.
Deşi nivelul gradului de îmbibaţie alcoolică în sânge nu reprezintă singurul criteriu ce reflectă gravitatea infracţiunii prevăzute la art. 336 alin. (1) din C. pen., instanţa trebuind a lua în considerare şi alte circumstanţe legate de fapta comisă, ce pot releva în concret starea de pericol creată pentru valorile sociale apărate prin incriminarea faptei, totuşi acesta prezintă o importanţă deosebită în evaluarea gravităţii infracţiunii şi implicit în procesul de individualizare judiciară a sancţiunii penale, astfel încât pedeapsa aplicată să producă un efect consistent de descurajare a unor astfel de acţiuni de conducere pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice.
În aceste împrejurări, inculpatul B. a creat o stare de pericol ridicată pentru siguranţa participanţilor la traficul rutier şi riscul producerii unui accident de circulaţie care, de multe ori se soldează cu pierderi de vieţi omeneşti, lezarea integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor sau pagube materiale importante.
Cu privire la persoana inculpatului B., instanţa a reţinut, pe de o parte, ca împrejurări favorabile acestuia, lipsa antecedentelor penale, faptul că are o ocupaţie şi un loc de muncă şi conduita sa corespunzătoare în societate, iar, pe de altă parte, în detrimentul său, faptul că a acceptat să conducă autovehiculul aparţinând coinculpatului A. pe drumurile publice, deşi era conştient că era foarte obosit şi consumase o cantitate foarte mare de bere, astfel că reflexele şi atenţia sa erau mult diminuate, aspect care denotă atitudinea sa de indiferenţă faţă de semenii săi şi faţă de siguranţa acestora şi a bunurilor lor.
Ţinând seama de toate aspectele enunţate anterior, referitoare la gravitatea faptei şi împrejurările comiterii acesteia, precum şi la persoana şi conduita inculpatului, având în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă (închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda), ale căror limite se reduc conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., Curtea a considerat că se impune condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
Această pedeapsă este în opinia instanţei de fond proporţională cu gravitatea faptei comise şi aptă să asigure realizarea scopului educativ-preventiv al sancţiunii penale.
Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei închisorii de 10 luni aplicate inculpatului B. sub supraveghere.
Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului este închisoarea mai mică de 3 ani, acesta nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, Curtea a reţinut că nu este incidentă niciuna dintre condiţiile negative prevăzute de art. 91 alin. (3) C. pen. care împiedică dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe penale, inculpaţii A. şi B. au declarat apel.
Inculpatul A., a solicitat, în esenţă, admiterea apelului formulat şi stabilirea unei pedepse între limitele legale, cu amânarea aplicării pedepsei.
În acest sens, a arătat că a avut o poziţie sinceră, de cooperare şi regret, în ceea ce priveşte fapta de care este acuzat, precum şi faţă de circumstanţele personale ale acestuia, respectiv că are o familie, este o persoană cu studii superioare, este singur întreţinător al familiei şi nu are antecedente penale.
A precizat că prin aplicarea formei de individualizare a pedepsei şi anume, amânarea aplicării pedepsei, instanţa poate acorda posibilitatea inculpatului de a desfăşura în continuare profesia pe care o exercită, având în vedere că o soluţie de condamnare, chiar şi cu suspendare sub supraveghere, l-ar expune pe inculpat riscului de excludere din barou, prin aprecierea unei stări de nedemnitate. În acest fel, a arătat că acesta ar fi lipsit de posibilitatea de a-şi întreţine familia, aspect ce ar avea o influenţă asupra posibilităţii sale de a se îndrepta.
Inculpatul B., a solicitat instanţei să dispună faţă de inculpat aplicarea unei pedepse în forma de individualizare a amânării aplicării acesteia.
A precizat că soluţia dispusă de instanţa de fond ar pune în pericol activitatea profesională a inculpatului, faţă de faptul că acesta este cadru militar, iar chiar dacă legislaţia aplicabilă ar permite continuarea activităţii, practica la nivelul acestor instituţii, este în sensul ca în situaţia în care există o condamnare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, să nu se mai permită continuarea activităţii la acelaşi angajator.
În susţinerea motivelor de apel, a arătat că inculpatul nu are antecedente penale, că acesta şi-a exprimat intenţia de a efectua muncă în folosul comunităţii, că a colaborat cu organele penale încă de la momentul săvârşirii faptei şi că a recunoscut fapta imputată.
În acest sens, a apreciat că pedeapsa aplicată trebuie să fie proporţională şi cu circumstanţele reale ale faptei, respectiv faptul că autovehiculul s-a deplasat pe o perioadă mică de drum şi că nu au fost produse pagube materiale.
Examinând sentinţa apelată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., şi în limitele impuse de art. 418 şi art. 419 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Din analiza cauzei rezultă că prima instanţă în mod corect a dat eficienţă dispoziţiilor privind procedura simplificată prevăzută de art. 374 alin. (4) cu referire la art. 375 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în raport, cu poziţia exprimată de inculpaţi, în faţa instanţei, aceştia recunoscând săvârşirea infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată, însuşindu-şi în totalitate probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi nu au mai solicitat administrarea altor probe, dorind să beneficieze de dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi manifestându-şi acordul de a fi obligaţi la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii (declaraţia inculpatului B. - dosarul Curţii de Apel şi inculpatul A.).
Astfel, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut judicios situaţia de fapt, în baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, în condiţiile admiterii procedurii simplificate, respectiv: inculpatul A., în data de 26.02.2019 i-a încredinţat numitului B., ştiind că acesta se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, să conducă pe drumurile publice autoturismul său, marca x, cu nr. de înmatriculare x, iar în timpul cât B. a condus, el s-a aflat pe locul din dreapta faţă al autoturismului sus menţionat, în jurul orelor 13:30 autoturismul fiind oprit în trafic de către organele de poliţie, iar ulterior în cursul cercetărilor s-a stabilit că persoana care a condus vehiculul - B. avea o valoare de 1,07 mg/l alcool pur în aerul expirat, respectiv o alcoolemie de 2.44 g ‰ la prima probă (ora 14.35) şi de 2,34 g ‰ la a doua probă (ora 15.35).
În acest context, Înalta Curte reţine că, în esenţă, criticile formulate de inculpaţii A. şi B. privesc doar modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate de instanţa de fond, astfel că se impune o evaluare distinctă a modului de individualizare raportat la gradul de pericol social al faptelor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi de instanţa de fond.
Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 74 alin. (1) C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 254/2013, scopul executării pedepselor şi al măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni; prin executarea pedepselor şi a măsurilor educative privative de libertate se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, în vederea reintegrării în societate a deţinuţilor sau persoanelor internate.
În prezenta cauză, la individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârşită, gradul de pericol social concret al faptei şi circumstanţele personale.
Referitor la inculpatul A., instanţa de control judiciar apreciază că stabilirea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., este o măsură de constrângere suficientă, dar şi un mijloc de reeducare eficient, fiind aptă şi necesară creării premiselor conştientizării de către inculpat a faptei sale şi asumării consecinţelor produse prin săvârşirea acesteia, precum şi pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În ceea ce priveşte însă individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, având în vedere în principal, circumstanţele favorabile inculpatului, iar în subsidiar, pericol social concret al infracţiunii săvârşite, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei va putea fi atins doar prin impunerea unor măsuri de supraveghere, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 alin. (1) C. pen. privind amânarea aplicării pedepsei, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este de 3 ani, pedeapsa stabilită este sub 2 ani (6 luni), inculpatul nu a mai fost condamnat anterior şi a fost de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii.
Fără a nega gravitatea faptei, instanţa constată caracterul diminuat al pericolului social al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului în raport de infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice săvârşite de inculpatul B..
Modalitatea concretă de săvârşire a faptei dublată de circumstanţele personale favorabile şi poziţia procesuală ce s-a încadrat în parametrii recunoaşterii faptelor imputate, susţin concluzia că inculpatul A. a conştientizat gravitatea faptelor şi consecinţele reale ale activităţii infracţionale în planul răspunderii penale, instanţa de control judiciar urmând a da eficienţă solicitării de aplicare a dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la amânarea aplicării pedepsei.
Totodată, se apreciază că, în raport de circumstanţele personale, respectiv ocupaţia - avocat în Baroul Bacău, lipsa antecedentelor penale, faptul că este instruit, integrat şi apreciat în societate, fără sancţiuni pentru conducere sub influenţa alcoolului sau pentru vreo abatere rutieră gravă, nu reprezintă circumstanţe atenuante, dar susţin concluzia că pronunţarea hotărârii de condamnare constituie un avertisment sever pentru inculpat, iar amânarea aplicării pedepsei, prin obligaţiile impuse, este aptă, raportat la situaţia concretă din speţă, să asigure realizarea scopului preventiv-educativ.
Cu privire la inculpatul B., Înalta Curte constată că referitor la proporţionalizarea pedepsei aplicate inculpatului de judecătorul fondului, în cauză, s-a realizat o evaluare judicioasă a criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., fiind valorificate în mod corespunzător toate împrejurările ce ţin de fapta comisă şi de persoana apelantului, situaţie în care a fost stabilită o sancţiune penală corect individualizată.
În acest sens, Înalta Curte are în vedere gradul ridicat al faptei comise, ce rezultă din natura şi importanţa deosebită a valorilor sociale lezate prin săvârşirea infracţiunii (referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice), dar şi din riscul producerii unui accident de circulaţie care, de multe ori se soldează cu pierderi de vieţi omeneşti, lezarea integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor sau pagube materiale importante.
Gradul ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite de inculpat este susţinut şi de circumstanţele concrete de săvârşire a faptei constând în conducerea pe un drum public având o alcoolemie în sânge peste limita legală, cunoscând că, în mod obişnuit, pe acel tronson de drum traficul este foarte intens şi ulterior consumului unei cantităţi semnificative de bere ce a determinat apariţia unei stări de ameţeală şi dezorientarea inculpatului astfel încât nu a mai cunoscut direcţia de deplasare şi a ajuns pe un drum înfundat.
Nu poate fi, de asemenea, omis în procesul de stabilire a tratamentului sancţionator aplicat inculpatului B., conduita sa pe parcursul procesului penal (a avut o atitudine sinceră şi cooperantă, şi-a asumat responsabilitatea faptei şi s-a prezentat în faţa organelor judiciare la fiecare chemare a acestora, a recunoscut săvârşirea faptei şi a uzat de procedura simplificată), nivelul său de educaţie, pregătirea profesională (militar), situaţia familială şi socială, precum şi faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, împrejurări ce au condus, în mod corect, la stabilirea unei pedepse orientată către minimul special prevăzut de textul incriminator.
Însă, Înalta Curte reaminteşte că infracţiunea prevăzută de art. 336, alin. (1) C. pen. este o infracţiune de pericol, concentraţia mare de alcool din sângele inculpatului (1,07 g‰ alcool pur în sânge), conducerea autoturismului pe drumurile publice sunt argumente care exclud incidenţa amânării aplicării pedepsei, dat fiind gradul ridicat de periculozitate socială a faptei comise.
Opunerea circumstanţelor personale pozitive şi a poziţiei procesuale de recunoaştere, nu poate avea eficienţa pe care şi-o reprezintă inculpatul în planul individualizării judiciare. În acest sens, instanţa de apel apreciază că pedeapsa şi modalitatea de executare au fost riguros stabilite de instanţa de fond faţă de acest inculpat, neputându-se da eficienţă solicitării de aplicare a dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la amânarea aplicării pedepsei.
Înalta Curte consideră că aplicarea pedepsei de 10 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, este singura în măsură să asigure scopurile de prevenţie, coerciţie şi educaţie a inculpatului, prin conştientizarea încălcării dispoziţiilor legale, în condiţiile situaţiei de fapt reţinute, adică a modalităţii de comitere a infracţiunii, a pericolului concret al infracţiunii, potenţat de gradul de concentraţie de alcool în sânge în mod concret avut, care amplifică valoarea socială de pericol a faptei, aşa cum este ocrotit de norma de incriminare, de consecinţele unei asemenea fapte, scopul urmărit, circumstanţele personale, respectiv de instrucţia şi calitatea deţinută de inculpat, dând efectivitate dispoziţiilor art. 74 din C. pen.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în cazul inculpatului B. gravitatea faptelor săvârşite exclude orientarea către un alt mecanism de individualizare faţă de cel stabilit de prima instanţă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 70 din 21 iulie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va desfiinţa, în parte hotărârea atacată şi, rejudecând în fond:
În temeiul art. 396 alin. (1), alin. (4), alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., va stabili în sarcina inculpatului A. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (3) C. pen.
În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. va amâna aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condiţiile art. 84 alin. (1) C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 84 alin. (2) raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) Să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău, la datele fixate de acesta;
b) Să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) Să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) Să comunice schimbarea locului de muncă;
e) Să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 85 alin. (2) C. pen., va obliga pe inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 30 de zile lucrătoare în cadrul Casei Corpului Didactic Bacău sau în cadrul D.G.A.S.P.C. Bacău/Centrul de recuperare şi reabilitare pentru persoanele cu dizabilităţi Condorul Bacău.
Va atrage atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 88 C. pen. privind cazurile de revocare a amânării pedepsei.
Va menţine celelalte dispoziţii cuprinse în sentinţa penală atacată în măsura care nu contravin prezentei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului declarat de inculpatul A. vor rămâne în sarcina statului.
Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat B. împotriva Sentinţei penale nr. 70 din 21 iulie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Admite apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 70 din 21 iulie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Desfiinţează, în parte hotărârea atacată şi, rejudecând în fond:
În temeiul art. 396 alin. (1), alin. (4), alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., stabileşte în sarcina inculpatului A. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (3) C. pen.
În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condiţiile art. 84 alin. (1) C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 84 alin. (2) raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) Să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău, la datele fixate de acesta;
b) Să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) Să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) Să comunice schimbarea locului de muncă;
e) Să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 85 alin. (2) C. pen., obligă pe inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 30 de zile lucrătoare în cadrul Casei Corpului Didactic Bacău sau în cadrul D.G.A.S.P.C. Bacău/Centrul de recuperare şi reabilitare pentru persoanele cu dizabilităţi Condorul Bacău.
Atrage atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 88 C. pen. privind cazurile de revocare a amânării pedepsei.
Menţin celelalte dispoziţii cuprinse în sentinţa penală atacată în măsura care nu contravin prezentei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului declarat de inculpatul A. rămân în sarcina statului.
II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat B. împotriva Sentinţei penale nr. 70 din 21 iulie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 octombrie 2020.
GGC - GV