Revision in criminal proceedings: exclusion of prior request for trial in absentia from "newly discovered facts" ground

Deliberând asupra apelului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 126/F din data de 8 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 294/A din data de 9 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată de condamnatul A..

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 131 din 27 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, cu privire la condamnatul A., a hotărât următoarele:

În temeiul art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. din infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 293 alin. (1) C. pen., de art. 293 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., şi de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., de art. 327 C. pen., art. 327 alin. (1) C. pen., art. 323 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 48 raportat la art. 320 C. pen. şi art. 52 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 - 39 alin. (2) lit. b) C. pen. şi a art. 5 C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune.

În baza art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 52 alin. (2) raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la fals intelectual.

În temeiul art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi a art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la uz de fals.

În temeiul art. 327 alin. (1) teza a II-a C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.

În temeiul art. 327 alin. (1) teza I C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals privind identitatea.

În temeiul art. 48 raportat la art. 320 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.

În temeiul art. 38 - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu, de 1/3 din restul pedepselor aplicate, respectiv 3 ani închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 294/A din data de 9 noiembrie 2018, a respins ca tardiv apelul intimatului inculpat A..

În cauza pedinte, Curtea a reţinut că prin cererea formulată,condamnatul A. a solicitat revizuirea hotărârii judecătoreşti definitive sus-menţionate.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. pen. revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Analizând motivele invocate de condamnatul-revizuent A., în susţinerea cererii sale de revizuire, anterior menţionate, precum şi prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei de apărătorul desemnat din oficiu, Curtea a constatat că nu se circumscriu cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., în care această cale extraordinară de atac poate fi exercitată.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, folosirea acestei căi fiind limitată de legiuitor numai la anumite cazuri, în care se presupuse că s-a comis o eroare judiciară ce prezintă aparenţe de temeinicie.

Curtea a precizat că pe calea revizuirii nu este posibilă readministrarea şi reanalizarea probelor, prelungirea ori reinterpretarea probatoriului administrat, reaprecierea vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei condamnate, a încadrării juridice şi a pedepsei aplicate, întrucât există autoritate de lucru judecat.

În acest sens, Curtea a constatat că revizuentul condamnat a invocat formal prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fiind, de altfel, legal citat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu ocazia soluţionării căii ordinare a apelului, acesta solicitând judecarea în lipsă.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel revizuentul A..

În esenţă, apelantul revizuent a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei penale atacate, admiterea în principiu a cererii de revizuire şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti spre soluţionare.

A apreciat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că apelantul nu a participat la nicio fază a procesului penal în care s-a dispus condamnarea sa.

Examinând apelul formulat de revizuentul A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge pentru considerente ce vor fi expuse:

Prealabil analizării apelului formulat de revizuentul A., Înalta Curte va nota limitele şi specificul căii de atac a revizuirii, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispoziţiilor art. 452 - 459 C. proc. pen., norme care statuează că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuire), art. 459 (admiterea în principiu) C. proc. pen. rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, în acest sens fiind şi Decizia nr. 42 din 14 februarie 2005 pronunţată de Înalta Curte - Completul de 9 judecători, decizie prin care s-a statuat că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă. Această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în raport de dispoziţiile noului C. proc. pen., cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 şi art. 465 din noul C. proc. pen. reluând în esenţă cazurile de revizuire din legea veche.

În acest context, Înalta Curte constată că pentru a reţine incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. ("s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză"), este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate sa fi fost necunoscute de către instanţă la judecarea cauzei, iar acestea singure sau coroborate cu celelalte probe din dosar să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare atacate.

În procedura prealabilă a admisibilităţii în principiu, instanţa trebuie să verifice dacă faptele ce urmează a fi dovedite, precum şi probele propuse sunt un element de noutate în economia dosarului şi sunt apte a conduce la o soluţie diametral opusă celei prin care a fost condamnat inculpatul revizuent, dacă, în coroborare cu restul materialului probator, demonstrează netemeinicia acuzaţiilor formulate.

Analizând aspectele invocate de apelantul revizuent în susţinerea cazului de revizuire, respectiv că nu a participat la judecata la nicio fază a procesului penal în care s-a dispus condamnarea sa întrucât nu a fost legal citat, Înalta Curte constată că acestea nu se circumscriu cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., în care această cale extraordinară de atac poate fi exercitată.

Mai mult, Înalta Curte reţine că apelantul revizuent nu a participat la judecarea cauzei, nu ca urmare a unei nelegale citări, ci a unei cereri prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinţei penale nr. 126/F din data de 8 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinţei penale nr. 126/F din data de 8 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2020.

GGC - CL