Jurisdiction over tax evasion and organized crime complaints: First-instance competence rests with the tribunal despite judicial executor involvement

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Timiş şi Curtea de Apel Timişoara, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 182 din 15.03.2019 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia penală în dosarul nr. x/2019, în baza art. 47 din C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a Tribunalului Timiş, invocată din oficiu.

În baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. a fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petentul A. cu privire la soluţia de clasare din ordonanţa din data de 24.07.2018, emisă în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, menţinută prin ordonanţa nr. 169/II/2/2018 din data de 12.12.2018 a prim - procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Timiş a reţinut că, la data de 04.02.2019, petentul A. a formulat plângere împotriva soluţiei de clasare a cauzei, cuprinsă în ordonanţa emisă la data de 24.07.2018, în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esenţă, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 367 din C. pen., că băncile din România au ca mod de operare de "notorietate publică", fără alte cercetări, să îşi diminueze profiturile prin "cesionarea" efectiv şi real, vânzarea către Societăţi de Recuperatori create în afara României, a unor credite "asa zis" neperformante, în scopul diminuării profitului realizat şi pentru care ar trebui sa plătească impozit Statului Roman, iar vânzarea se face la sume derizorii, negociate cu aceleaşi Societăţi de Recuperatori.

A mai susţinut că, pentru a dovedi această organizare, Parchetul trebuie doar să verifice, câte astfel de credite au fost "cesionate", vândute pe sume derizorii, la aceleaşi societăţi de recuperatori, în cursul unui an calendaristic.

De asemenea, s-a susţinut că, băncile vând creanţele, firmele recuperatoare contactează clienţii pentru a-i determina să colaboreze prin orice mijloace legale sau nelegale, iar profitul raportat statului scade. La acest grup infracţional aderă şi executorii judecătoreşti care, prin orice mijloace legale sau nelegale, încearcă să recupereze aceste credite.

Cu privire la infracţiunea prevăzută la art. 9 din Legea nr. 241/2005, a precizat că băncile, în colaborare cu membrii grupului infracţional, respectiv societăţile străine de recuperatori, prin cesiuni de credite mascate, vânzări la preturi derizorii, îşi diminuează în mod artificial profitul. Aşadar, a apreciat că fapta respectivă se încadrează la art. 9 alin. (1) lit. a) şi nu la lit. b) şi anume: ascunderea prin diminuare (prin cesiuni mascate) a sursei impozabile (respectiv a profitului), fapt dovedit prin cesionarea contractului său de credit către firma de recuperatori din afara României, fără o procedură legală şi transparentă.

La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul nr. x/2018 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Sub aspectul probatoriului, în temeiul dispoziţiilor art. 100 alin. (2) din C. proc. pen., a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisurile existente la dosar.

Analizând excepţia necompetenţei după calitatea persoanei invocată din oficiu, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Timiş a reţinut că plângerea petentului A. priveşte soluţia de clasare cauzei cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 367 din C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 241/2005, petentul reclamând săvârşirea acestor infracţiuni de către mai multe persoane juridice, printre care şi B.E.J. B..

De asemenea, a observat că, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., infracţiunile săvârşite de executorii judecătoreşti sunt judecate în primă instanţă de curtea de apel.

Aşadar, în raport de cele anterior expuse, a admis excepţia necompetentei după calitatea persoanei invocată din oficiu şi a dispus declinarea cauzei în favoare Curţii de Apel Timişoara.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 02.04.2019.

Prin încheierea nr. 134/PI/CP/CC din 25.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2019, în baza art. 340 din C. proc. pen., cu aplicarea art. 35 şi art. 54 din C. proc. pen., raportat la art. 50 din C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată de către procuror şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

În baza art. 51 din C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara a reţinut că petentul A. a formulat plângere împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa emisă la data de 24.07.2018 în dosarul nr. x/2018, referitor la cercetările efectuate sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 367 din C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus şi disjungerea şi declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara în vederea continuării cercetărilor, fără a se menţiona cu privire la ce infracţiuni a fost disjunsă cauza.

Împotriva primului capăt de cerere din ordonanţa mai sus arătată, petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, care prin ordonanţa nr. 169/II/2/2018 din data de 12.12.2018 a dispus respingerea plângerii, făcând referire numai la cele două infracţiuni (aceea de grup infracţional organizat şi de evaziune fiscală), fără a face referire la capătul de cerere disjuns şi declinat în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara.

Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş a răspuns în această modalitate plângerii şi criticilor aduse de către petentul A. în sesizarea nr. 169/II/2/2018.

Judecător de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara a constatat că, în ceea ce priveşte infracţiunile de grup infracţional organizat şi evaziune fiscală, atât procurorul de caz, cât şi prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş au făcut referiri la cele două infracţiuni pentru care s-au efectuat cercetări in rem şi nu in personam, iar petentul a fost nemulţumit de soluţia pronunţată faţă de cele două infracţiuni pentru care a formulat plângere, apreciind că cercetările nu au fost aprofundate, iar prin vânzările de credit mascate, banca a încercat să-şi diminueze în mod artificial patrimoniul şi profitul cu participarea interesată a altor persoane în detrimentul debitorilor printre care se regăseşte şi petentul A..

Procedând la verificarea plângerii petentului, judecător de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara a observat că cele două infracţiuni faţă de care procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş s-au pronunţat prin ordonanţele atacate, sunt grup infracţional organizat şi evaziune fiscală, infracţiuni care atrag competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă a tribunalului, astfel că în mod greşit Tribunalul Timiş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, cu atât mai mult cu cât, la dosarul nr. x/2018 ataşat în cauză, se află ordonanţele procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin care s-au pronunţat cu privire la faptele intimatului B.E.J. B., astfel că. în cauză. singurele fapte ce puteau fi contestate de către petent au rămas cele prevăzute de art. 367 din C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de către procuror şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş. De asemenea, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 26 iunie 2019.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Timiş, secţia penală şi Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze plângerea formulată de petentul A. este Tribunalul Timiş, secţia penală.

Astfel, analizând actele dosarului, se observă că petentul A. a formulat plângere împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa nr. 1090/P/2018 din 24.07.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, menţinută prin ordonanţa nr. 169/II/2/2018 din data de 12.12.2018 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.

Prin ordonanţa nr. 1090/P/2018 din 24.07.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş s-a dispus clasarea cauzei privind efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 367 din C. pen. şi de art. 9 din Legea nr. 241/2005 şi disjungerea şi declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara în vederea continuării cercetărilor pentru celelalte infracţiuni.

De asemenea, prin ordonanţa nr. 11647/P/2018 din 07.12.2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara s-a declinat competenţa de efectuare a urmăririi penale în dosarul nr. x/2018 în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, având în vedere calitatea de executor judecătoresc a numitului B., persoană vizată de plângerea formulată de numitul A..

Totodată, prin ordonanţa nr. 483/P/2018 din 17.01.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus clasarea cauzei privind sesizarea formulată de către persoana vătămată A. împotriva B.E.J. B., cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen.

Împotriva acestei din urmă ordonanţe (nr. 483/P/2018 din 17.01.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara), petentul A. a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara. Prin sentinţa nr. 118/PI din 11.04.2019 a fost respinsă plângerea formulată de petent, iar judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara a reţinut în mod expres că "obiectul plângerii de faţă îl formează doar soluţia de clasare dispusă de procuror faţă de intimatul BEJ B. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., întrucât faţă de celelalte persoane sesizate s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea la alt parchet."

Aşadar, din analiza actelor dosarului rezultă că prin ordonanţa nr. 1090/P/2018 din 24.07.2018, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat şi evaziune fiscală, prevăzute de art. 367 din C. pen., respectiv de art. 9 din Legea nr. 241/2005, cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu apreciată de petent ca fiind comisă de intimatul B.E.J. B., cauza fiind disjunsă.

Or, potrivit art. 36 alin. (1) lit. a) şi c)1) din C. proc. pen., tribunalul judecă în primă instanţă, printre altele, infracţiunile prevăzute de art. 367 din C. pen. şi infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare.

De asemenea, conform art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Prin urmare, având în vedere că plângerea petentului A. a fost formulată împotriva soluţiei de clasare dispusă cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 367 din C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 241/2005, instanţa competentă să o soluţioneze, potrivit art. 340 alin. (1) raportat la art. 36 alin. (1) lit. a) şi c)1) din Codul de procedură, este Tribunalul Timiş.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Timiş, secţia penală, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Timiş, secţia penală, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 iulie 2019.