Inadmissibility of ordinary appeal against final appellate decision and preparatory orders: exclusivity of cassation for challenging court fees

Asupra apelului de faţă, constată următoarele:

1. Prin Decizia penală nr. 217/A din data de 11 martie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a decis următoarele:

A admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 672/F din 11 octombrie 2019 (îndreptată prin încheierile de şedinţă din datele de 15 octombrie 2019 şi 17 octombrie 2019) pronunţată de Judecătoria Sectorului I Bucureşti, a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată şi, în totalitate, încheierile de şedinţă din datele de 15 octombrie 2019 şi 17 octombrie 2019 şi rejudecând, în fond:

În temeiul art. 228, alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 79 alin. (3) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, în formă continuată şi în stare de recidivă postexecutorie, împotriva persoanei vătămate SC "B." SRL.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 66 alin. (1) C. pen., a stabilit pedeapsa rezultantă complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1357 alin. (1) C. civ., a admis, în totalitate, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC "B." SRL, dispunând obligarea inculpatului la plata, către partea civilă, a sumei de 260 RON, cu titlu de daune materiale.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen., a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului a duratei reţinerii din data de 17 mai 2019.

A luat act că apelantul-inculpat este arestat în executare în altă cauză.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., a dispus ca onorariul parţial al apărătorului din oficiu pentru apelantul inculpat, avocat C., în sumă de 217 RON, precum şi onorariul apărătorului din oficiu pentru acelaşi apelant-inculpat, avocat D., în sumă de 868 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

2. În cauza soluţionată prin decizia anterior menţionată, doamna avocat C. a fost desemnată ca apărător din oficiu pentru apelantul-inculpat A., începând cu termenul din 27 noiembrie 2019.

La termenul din 6 decembrie 2019, în prezenţa apelantului inculpat şi a petentei C., instanţa de apel a verificat legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă faţă de parte, dispunând, prin încheierea de la aceeaşi dată (pronunţată în dosarul asociat nr. x/2019), în temeiul art. 208 alin. (5) C. proc. pen., menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar luată faţă de apelantul-inculpat A. prin ordonanţa din 17 mai 2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului I Bucureşti, dispusă în dosarul nr. x/2019, pe perioada de 60 zile.

La termenul din 29 ianuarie 2020, în prezenţa apelantului inculpat, aflat în stare de detenţie în altă cauză, şi a petentei C., instanţa de apel a verificat legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă faţă de parte, dispunând, prin încheierea de la aceeaşi dată (pronunţată în dosarul asociat nr. x/2019), în temeiul art. 208 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 207 alin. (5) C. proc. pen., revocarea măsurii preventive a controlului judiciar luată faţă de apelantul-inculpat A. prin ordonanţa din data de 17 mai 2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului I Bucureşti în dosarul nr. x/2019.

La termenul din 12 februarie 2020, luând act de lipsa petentei avocat C., instanţa de apel, prin încheierea de la aceeaşi dată, a amânat cauza la data de 11 martie 2020, dispunând înlocuirea apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A. (petenta C.) şi emiterea unei adrese către Baroul Bucureşti în acest sens.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 217/A din data de 11 martie 2020, printre altele, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a acordat petentei C., în calitatea sa de apărător din oficiu pentru apelantul inculpat A., suma de 217 RON, cu titlu de onorariu parţial.

*

Împotriva acestei decizii, precum şi a încheierilor din datele de 6 decembrie 2019, 29 ianuarie 2020 şi 12 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la datele de 11 şi, respectiv, 13 martie 2020, a declarat apel petenta C., invocând nemulţumiri cu privire la onorariul ce i-a fost acordat în cauză prin decizia apelată.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul secţiei penale a instanţei supreme la data de 2 iunie 2020, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu completului C10.

La termenul fixat în cauză, 2 octombrie 2020, Înalta Curte a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac ce formează obiectul cauzei, concluziile părţilor asupra acestei chestiuni fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că este învestită cu soluţionarea apelului declarat de petenta C. împotriva Deciziei penale nr. 217/A din data de 11 martie 2020 şi a încheierilor din datele de 6 decembrie 2019, 29 ianuarie 2020 şi 12 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2019 (ce a avut ca obiect apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 672/F din 11 octombrie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului I Bucureşti), criticile formulate vizând nemulţumirile apelantei cu privire la onorariul acordat prin decizia contestată în cauză, pentru prestaţia sa în calitate de apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul A..

Fiind pronunţate în calea ordinară de atac a apelului, decizia şi încheierile atacate în prezenta cauză sunt definitive, neputând fi supuse unei noi căi de atac a apelului.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 408 alin. (1) C. proc. pen., apelul poate fi exercitat numai împotriva sentinţelor, care, potrivit art. 370 alin. (1) C. proc. pen., sunt hotărârile judecătoreşti prin care cauzele sunt soluţionate de prima instanţă de judecată sau prin care aceasta se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza.

Potrivit art. 408 alin. (2) C. proc. pen., apelul poate fi exercitat şi împotriva încheierilor, însă numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, acestea pot fi atacate separat cu apel. Altfel spus, calea ordinară de atac a apelului poate fi exercitată numai împotriva încheierilor care premerg pronunţării unei sentinţe, fie odată cu aceasta din urmă, fie separat, dar numai în cazurile expres prevăzute de lege.

Per a contrario, calea ordinară de atac a apelului nu poate fi exercitată împotriva deciziilor, definite de art. 370 alin. (2) C. proc. pen. ca fiind hotărâri judecătoreşti prin care se soluţionează apelul, recursul în casaţie şi recursul în interesul legii, acestea fiind susceptibile de contestare doar prin intermediul căilor extraordinare de atac.

Deopotrivă, în absenţa unei dispoziţii legale derogatorii, apelul nu poate fi exercitat nici împotriva încheierilor care premerg unei decizii, întrucât această din urmă hotărâre nu este susceptibilă a fi atacată cu apel, ceea ce înseamnă că nu pot fi atacate pe această cale nici încheierile premergătoare ei.

Pentru argumentele prezentate, constatând că în speţă petenta C. a exercitat calea ordinară de atac a apelului împotriva unei decizii pronunţate în apel şi a trei încheieri cu caracter preparatoriu ce au premers acesteia, hotărâri definitive, nesusceptibile a fi supuse căii ordinare de atac a apelului, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., o va respinge ca inadmisibilă.

Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea apelantei-petente la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În final, notând că onorariile integrale stabilite prin Protocolul încheiat la data de 14 februarie 2020 între Ministerul Justiţiei, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Uniunea Naţională a Barourilor din România sunt acordate pentru prestaţia avocaţială efectivă a apărătorului din oficiu în cadrul unei proceduri judiciare, Înalta Curte, constatând că prestaţia apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A. a constat doar în studiul dosarului, va dispune remunerarea corespunzătoare a acestuia, acordându-i un onorariu în cuantum de 217 RON, care, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta C. împotriva Deciziei penale nr. 217/A din data de 11 martie 2020 şi a Încheierilor din datele de 6 decembrie 2019, 29 ianuarie 2020 şi 12 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă apelanta petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 217 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2020.

GGC - CL