Suspendability of joint and several fiscal liability decision: satisfaction of well-justified case and imminent harm conditions under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 05 iulie 2018, reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj, a solicitat suspendarea executării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x din 12.06.2018, emisă de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 392 din 31 iulie 2018, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 18 septembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj, dispunând suspendarea executării Deciziei nr. x din 12.06.2018, emisă de pârâtă, până la soluţionarea contestaţiei pe fond.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 392 din 31 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare.

Recurenta-pârâtă a susţinut că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 14 şi art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi a pagubei iminente.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, pârâta a învederat că actul administrativ fiscal atacat este motivat, respectând dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 207/2015, faptele prezentate şi argumentele dezvoltate de organul de control fiind relevante în susţinerea legalităţii şi temeiniciei deciziei de atragere a răspunderii solidare. Motivarea reprezintă o cerinţă generală, aplicabilă fiecărui act administrativ, fiind o condiţie de legalitate externă a actului, care are drept obiectiv prezentarea, în mod clar şi neechivoc, a raţionamentului pe care autoritatea publică l-a avut în vedere la emiterea actului.

Totodată, pârâta a arătat că decizia de angajare a răspunderii solidare beneficiază de prezumţia de legalitate, autenticitate şi veridicitate, iar reclamanta nu a dovedit existenţa unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care să fie în măsură să producă o îndoială serioasă asupra legalităţii şi temeiniciei actului administrativ.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, pârâta a susţinut că paguba iminentă trebuie să reprezinte o consecinţă a executării actului administrativ fiscal, iar nu executarea însăşi, întrucât nu orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 19 noiembrie 2018, intimata-reclamantă Societatea A. SA a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanta Societatea A. SA a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat suspendarea executării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x din 12.06.2018, emisă de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acţiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor reclamantei (până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

Îndeplinirea celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanţa de judecată.

În cauză, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte apreciază că există elemente care conturează îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, întrucât argumentele reclamantei cu privire la nerespectarea procedurii inspecţiei fiscale, din perspectiva nesocotirii dreptului la apărare al contribuabilului supus inspecţiei, precum şi cu privire la greşita aplicare, de către organul fiscal, a dispoziţiilor art. 25 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, reprezintă împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului contestat. În acest sens va fi avută în vedere jurisprudenţa europeană în materie, respectiv cauza T-184/01 R, IMS Health Inc. şi Comisia CE, prin care s-a reţinut că cerinţa cazului bine justificat este îndeplinită atunci când se relevă existenţa "cel puţin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentului legal al deciziei atacate".

În concluzie, instanţa de recurs apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, pentru a opera suspendarea executării actului administrativ fiscal atacat, criticile recurentei-pârâte fiind nefondate.

Referitor la cea de-a doua condiţie prevăzută de lege, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat corect, în sensul îndeplinirii cerinţei prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004. Raportat la valoarea debitului impus şi la criticile de nelegalitate aduse actului administrativ fiscal, punerea în executare a deciziei atacate, anterior exercitării controlului de legalitate de către instanţa de judecată, ar perturba grav activitatea reclamantei, generând un prejudiciu de ordin material greu de înlăturat.

De altfel, Înalta Curte reţine că, în prezent, contestaţia administrativă formulată împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare a fost soluţionată prin Decizia CRR_REG-19672 din 05.09.2018, emisă de recurenta-pârâtă. Împotriva acestei decizii, reclamanta Societatea A. SA a formulat acţiune în anulare, înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018. Prin Sentinţa civilă nr. 130 din 12 februarie 2019, Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea în anulare, dispunând anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative şi a obligat pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj să înainteze contestaţia formulată de Societatea A. SA împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x din 12.06.2018 spre competentă soluţionare Direcţiei generale de soluţionare a contestaţiilor din cadrul A.N.A.F.

Deşi această sentinţă nu are caracter definitiv, fiind atacată cu recurs, Înalta Curte nu poate ignora efectele pe care soluţionarea contestaţiei administrative de către un organ fiscal necompetent le-ar putea avea asupra situaţiei reclamantei. În cazul rămânerii definitive a sentinţei pronunţate de Tribunalul Gorj, consecinţa ar fi aceea a reluării procedurii de soluţionare a contestaţiei administrative, caz în care controlul de legalitate asupra deciziei de angajare a răspunderii solidare, ce urmează a fi exercitat de instanţa de contencios administrativ, se prefigurează a fi realizat într-un timp îndelungat, atât timp cât procedura prealabilă administrativă nu este finalizată. În această perioadă de timp, decizia de angajare a răspunderii solidare beneficiază de caracterul executoriu, aspect care, coroborat cu aparenta nelegalitate a actului administrativ, conduc la concluzia producerii unui prejudiciu material viitor şi previzibil în patrimoniul intimatei-reclamante.

Acelaşi efect dilatoriu se va produce şi în cazul în care instanţa de control judiciar va admite recursul şi va casa Sentinţa nr. 130 din 12 februarie 2019, pronunţată de Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018, caz în care vor trebui cercetate aspectele de nelegalitate ale actelor administrative contestate, cuprinse în cererea de chemare în judecată, analiza instanţei de fond fiind circumscrisă doar chestiunii vizând necompetenţa organului fiscal care a soluţionat contestaţia administrativă.

Înalta Curte reţine şi faptul că prezumarea de către instanţa de judecată a unor consecinţe viitoare produse de actul administrativ contestat asupra activităţii reclamantei, nu echivalează cu o motivare ipotetică, lipsită de suport probator, ci se înscrie în activitatea de analizare a caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de control judiciar are în vedere şi împrejurarea că, susţinerile formulate de pârâtă prin cererea de recurs, cu privire la neîndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, au un caracter general, teoretic şi nu se contestă în mod efectiv considerentele sentinţei recurate, prin care s-a conturat o aparenţă de nelegalitate a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x din 12.06.2018. Este de necontestat împrejurarea că actul administrativ fiscal ce face obiectul prezentei cereri se bucură de prezumţia de legalitate, autenticitate şi veridicitate, astfel cum susţine recurenta-pârâtă, însă, în cadrul examinării cererii de suspendare, instanţa de judecată procedează la o analiză minimală a condiţiilor de legalitate ale actului atacat, precum şi a existenţei unei pagube iminente a se produce în patrimoniul reclamantei, în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004. Analiza efectuată de instanţa de fond s-a înscris în limitele cererii de suspendare, iar recurenta-pârâtă nu a combătut, concret şi efectiv, considerentele hotărârii de fond şi nici nu a prezentat probatorii suplimentare, care să invalideze concluziile primei instanţe.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiţia cazului bine justificat, cât şi condiţia iminenţei pagubei, astfel încât hotărârea primei instanţe este legală, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, iar soluţia de admitere a cererii de suspendare este întemeiată.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj împotriva Sentinţei civile nr. 392 din 31 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 iulie 2019.

GGC - GV