Competence for objection to enforcement of administrative court judgments: jurisdiction of debtor's domicile court under CPC vs. specialized administrative court

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Jibou la data de 25.05.2018, contestatoarea UAT Comuna Zimbor - prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii C. SRL şi BEJ A., anularea tuturor formelor de executare silită demarate împotriva Comunei Zimbor în dosarul de executare silită nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc A. şi diminuarea cheltuielilor prevăzute în încheierea din dosarul execuţional nr. x/2018 din data de 14.05.2018 (onorariu executor judecătoresc).

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Judecătoriei Jibou

Prin Sentinţa civilă nr. 1056/21.12.2018, pronunţată de Judecătoria Jibou în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei sale materiale şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că obiectul executării silite este obligaţia de a face, respectiv de a pune la dispoziţia creditoarei informaţii de interes public, de către debitoarea urmărită. Obligaţia a fost stabilită în sarcina debitoarei prin Sentinţa civilă nr. 3041/10.05.2016, definitivă la data de 22.07.2016, a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

S-a mai reţinut că art. 2 lit. ţ) din Legea nr. 554/2004 stabileşte că instanţa de executare este instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ şi că potrivit art. 651 C. proc. civ., instanta de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, dacă legea nu dispune altfel, or în speţă, legea dispune altfel, conform celor indicate mai sus.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 1957/2019 din data de 21.03.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii formulată de contestatoarea UAT Comuna Zimbor prin Primar în contradictoriu cu intimaţii C. SRL şi BEJ A., în favoarea Judecătoriei Jibou.

De asemenea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., pe care le-a interpretat coroborat în sensul că, în fapt, contestaţiile la executare în cazul executării silite a titlurilor executorii reprezentate de hotărârile judecătoreşti definitive prevăzute la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sunt de competenţa judecătoriei, iar nu a instanţei specializate care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, având în vedere că la art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004 nu se regăseşte nicio dispoziţie derogatorie de la regula judecării contestaţiilor la executare de către judecătorie.

S-a mai reţinut că din modul în care este reglementată procedura specială de executare la art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, reiese că judecarea contestaţiilor la executare intră în competenţa judecătoriei, iar nu a instanţei de executare care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ.

Totodată, la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a stabilit în mod expres care este sfera de competenţă a instanţei de executare în materia contenciosului administrativ, sens în care a prevăzut că instanţa specializată aplică, respectiv acordă sancţiunea şi penalităţile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie şi de încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc.

De asemenea, a reţinut că la art. 24 din Legea nr. 554/2004 sunt reglementate cazurile, condiţiile şi etapele din procedura specială de executare silită a hotărârilor judecătoreşti definitive prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, nefiind prevăzută nicio normă de excepţie de la regula de competenţă privind soluţionarea contestaţiilor la executare de către judecătorie.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Jibou, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei dedusă judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte constată că în speţă titlul executoriu ce stă la baza executării silite este reprezentat de Sentinţa civilă nr. 3041/2016 din data de 10.05.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a - contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2015, prin care s-a admis acţiunea formulată de reclamantul C. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zimbor, fiind obligată pârâta să furnizeze informaţiile solicitate de reclamantă prin cererea înregistrată la reclamantă sub nr. x din 18.11.2015.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii."

Contestatoarea UAT Comuna Zimbor - prin Primar a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea formelor de executare silită demarate împotriva acesteia în dosarul de executare silită nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc A. şi diminuarea cheltuielilor prevăzute în încheierea din dosarul execuţional nr. x/2018 din data de 14.05.2018.

Prin urmare, acţiunea contestatoarei are natura juridică a unei contestaţii la executare, ceea ce, în virtutea normei de trimitere de la art. 28 din Legea nr. 554/2004, atrage incidenţa dispoziţiilor de drept comun ale art. 651 din C. proc. civ., conform cărora: "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Astfel fiind, se constată că în mod eronat Judecătoria Jibou a reţinut incidenţa normei de competenţă prevăzute pentru instanţa de executare de la art. 2 lit. ţ) din Legea nr. 554/2004, conform căreia instanţa de executare este "instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ", întrucât aceste dispoziţii stabilesc instanţa de executare pentru procedura reglementată de art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004.

Or, în prezenta cauză, este vorba despre o contestaţie la executare, reglementată de dreptul comun, reprezentat de art. 651 C. proc. civ., şi nu de o executare întemeiată pe dispoziţiile art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage incidenţa prevederilor art. 2 lit. ţ) din Legea nr. 554/2044 în ceea ce priveşte instanţa de executare.

În cauză, sediul debitorului Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zimbor se află în circumscripţia Judecătoriei Jibou, căreia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei în temeiul art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Jibou.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Zimbor prin Primar B. în contradictoriu cu pârâţii Biroul Executor Judecătoresc A. şi C. SRL, în favoarea Judecătoriei Jibou.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 iunie 2019.

GGC - GV