Territorial competence for administrative litigation concerning military personnel: application of Law 554/2004 choice-of-forum rule at filing date over labor law domicile rules

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 09.03.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, solicitând ca să se dispună recunoaşterea dreptului de a beneficia de plata simultană a primei de clasificare şi a titlului de specialist de clasă, în vederea includerii acestor beneficii salariale în baza de calcul pentru stabilirea şi calcularea pensiei militare şi obligarea pârâtului la plata unei sume compensatorii actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, care să acopere diminuarea veniturilor salariale avute în plată la 31.12.2012 ca urmare a încetării plăţii simultane a primei de clasificare şi a titlului de specialist de clasă, menţinându-se în plată dreptul bănesc cu procentul cel mai mare, retroactiv începând cu data de 01.02.2015 şi până la data trecerii în rezervă; obligarea pârâtului la plata unor daune interese reprezentând echivalentul dobânzii legale calculate pentru fiecare sumă în parte de la data scadenţei şi până la data efectuării efective a plăţii, cu plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale

Prin Sentinţa civilă nr. 5251 din 25 iunie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, în favoarea Tribunalului Bacău.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că domiciliul reclamantului este în judeţul Bacău, iar potrivit art. 269 alin. (2) din C. muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa.

S-a mai reţinut că potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, lege specială ce se aplică cu prioritate faţă de C. muncii: "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Prin urmare, apreciind că este vorba despre un litigiu de muncă, că reclamantul are domiciliul în judeţul Bacău şi nu mai are un loc de muncă, precum şi faptul că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., ce reglementează pluralitatea de pârâţi, şi nu de reclamanţi, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bacău, secţia I civilă

Prin Sentinţa civilă nr. 985/2018 din data de 12 noiembrie 2018, Tribunalul Bacău, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Tribunalului Bacău, secţia I civilă, şi de litigii de muncă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că problema competenţei secţiilor tribunalelor în acţiunile formulate de reclamanţi care au calitatea de jandarmi, pompieri, poliţişti şi militari a fost tranşată prin Decizia nr. 10/2018 din 16 aprilie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, care a stabilit că sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile băneşti solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi judeţean şi pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, personal militar având statutul de cadre militare (ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri) care îşi desfăşoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcţionarilor publici cu statut special.

S-a mai reţinut în cadrul aceleiaşi decizii, în ceea ce priveşte militarii, că acestora nu le sunt aplicabile prevederile C. muncii.

Având în vedere obiectul acţiunii, s-a apreciat că prezenta acţiune nu este o acţiune privind contestarea unor drepturi de pensie, ci se solicită acordarea unor drepturi de natură salarială şi, în consecinţă, a făcut aplicarea dispoziţiilor aferente privind competenţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018*.

2.3. Hotărârea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 165/2019 din data de 15.03.2019, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018* s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

De asemenea, a constatat ivit conflictul de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că din considerentele Deciziei nr. 10/2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, ce are caracter obligatoriu, reiese că norma de competenţă teritorială trebuie aplicată prin raportare la regulile speciale aplicabile în materia contenciosului administrativ, definite de art. 10 din Legea nr. 554/2004, la momentul înregistrării cererii pe rolul Tribunalului Bucureşti, respectiv data de 09.03.2018.

Or, la acel moment competenţa era alternativă, dar exclusivă, reclamantul având dreptul de a alege între instanţa de la domiciliul acestuia sau instanţa de la domiciliul pârâtei. Astfel, faţă de natura litigiului de contencios administrativ, de opţiunea reclamantului în sensul sesizării instanţei din Bucureşti, sediul angajatorului, de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum şi coparticiparea procesual activă, instanţa a reţinut că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei dedusă judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, recunoaşterea dreptului de a beneficia de plata simultană a primei de clasificare şi a titlului de specialist de clasă, includerea acestor beneficii salariale în baza de calcul pentru stabilirea şi calcularea pensiei militare şi obligarea pârâtului la plata unei sume compensatorii actualizate cu indicele de inflaţie, care să acopere diminuarea veniturilor salariale avute în plată la 31.12.2012, precum şi obligarea pârâtului la plata unor daune interese reprezentând echivalentul dobânzii legale calculate pentru fiecare sumă în parte de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la 09 martie 2018, data sesizării instanţei, "(3) Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

Prin Legea nr. 212/25.07.2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, a fost modificat alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, după cum urmează: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Potrivit art. 24 din C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar potrivit art. 25 alin. (1) din acelaşi Cod, "(1) Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

De asemenea, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că: "(1) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte."

Faţă de dispoziţiile legale menţionate, competenţa instanţei de contencios administrativ trebuie stabilită în raport cu norma de competenţă în vigoare la data sesizării acesteia.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul a sesizat instanţa de judecată la data de 09 martie 2018.

Legea nr. 212/25.07.2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658/30.07.2018 şi a intrat în vigoare în data de 2 august 2018.

Astfel, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la 18.06.2018, data sesizării instanţei de contencios administrativ, prevedea o competenţă teritorială alternativă, iar în cauză reclamantul a optat pentru instanţa de la sediul pârâtului.

Prin urmare, în speţă competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 iunie 2019.

GGC - GV