Insolvency law bars contractual debt recovery outside insolvency procedure for creditors failing to file claims within statutory deadline

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.05.2015, sub nr. x/2015, reclamanta Administraţia Fondului Pentru Mediu a chemat în judecată pârâta SC A. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:

- să constate rezilierea Contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/N/16.05.2011, ca urmare a nerespectării culpabile de către pârâtă a obligaţiilor asumate prin contract;

- să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 20.243.585,32 RON, reprezentând daune interese în cuantum egal cu suma trasă din finanţarea nerambursabilă acordată, precum şi dobânda legală pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, calculată de la data plăţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 200 din 27 ianuarie 2016, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, precum şi acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu, care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

3.1. În primul motiv de recurs, fundamentat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a arătat faptul că hotărârea judecătorească atacată a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, întrucât judecătorul fondului nu s-a pronunţat asupra obiectului acţiunii introductive de instanţă, ci a procedat la analiza parţială a pretenţiilor deduse judecăţii. În concret, instanţa nu a analizat capătul de cerere având ca obiect constatarea rezilierii Contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/N/16.05.2011, ceea ce echivalează cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, partea a menţionat faptul că, în speţa de faţă, sunt aplicabile prevederile art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, întrucât, din înscrisurile dosarului, rezultă că naşterea creanţei a avut loc la 17.05.2013, dată la care prin Hotărârea Comitetului Director al AFM a fost reziliat contractul de finanţare nerambursabilă, stabilindu-se o creanţă la Fondul pentru Mediu în valoare totală de 20.243.585,32 RON; ca atare, creanţa a luat naştere ulterior datei de intrare în faliment a intimatei, respectiv data de 06.02.2013.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata SC A. SRL a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Aşa cum s-a precizat la pct. 1 din prezenta decizie, recurenta-reclamantă Administraţia Fondului pentru Mediu a investit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect:

- constatarea rezilierii Contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/N/16.05.2011 încheiat cu intimata-pârâtă SC A. SRL;

- obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 20.243.585,32 RON, reprezentând daune interese în cuantum egal cu suma trasă din finanţarea nerambursabilă acordată, precum şi dobânda legală pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, calculată de la data plăţii.

Prima instanţă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, precum şi acţiunea reclamantei, reţinând, în esenţă, următoarele argumente juridice:

- excepţia autorităţii de lucru judecat nu poate fi primită, deoarece nu există identitate de obiect între cererea dedusă judecăţii (restituirea unei sume de bani în temeiul unui contract reziliat) şi cererea soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 3014/15.10.2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, (contestaţie privind înscrierea pe tabloul creditorilor în procedura falimentului pornită faţă de pârâtă;

- în raport de împrejurarea că, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, prin Sentinţa civilă nr. 264/06.02.2013, Tribunalul Ilfov, secţia civilă, a dispus intrarea pârâtei în faliment, reclamanta avea obligaţia prevăzută de art. 64 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, respectiv de a depune cererea de admitere a creanţei în termenul fixat prin sentinţa de deschidere a procedurii, obligaţie pe care partea nu a îndeplinit-o; pe cale de consecinţă, prin Sentinţa civilă nr. 3014/15.10.2013, Tribunalul Ilfov, secţia civilă, a respins contestaţia reclamantei, având ca obiect înscrierea sa în tabelul creditorilor cu creanţa de 20.243.585,32 RON;

- în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora "titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorilor ori asociaţiilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi or transferuri frauduloase."

- în condiţiile în care procedura falimentului nu s-a încheiat, creditorul care nu a depus cererea de admiterea creanţei nu are dreptul să şi-o realizeze.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii").

Recurenta susţine faptul că hotărârea judecătorească atacată a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, întrucât judecătorul fondului nu s-a pronunţat asupra capătul de cerere având ca obiect constatarea rezilierii Contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/N/16.05.2011, ceea ce echivalează cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Într-adevăr, în baza textului legal anterior nominalizat, "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele investirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel."

Însă, potrivit prevederilor art. 445 C. proc. civ., "îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442 - 445."

Ca atare, în aplicarea dispoziţiei normative mai sus citate, recurenta putea formula doar cerere având ca obiect completarea hotărârii. Altfel spus, partea nu putea invoca motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

În temeiul O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, părţile din prezenta cauză au încheiat Contractul de finanţare nerambursabilă nr. x/N/16.05.2011, având ca obiect cofinanţarea Proiectului "Parc Eolian - (...), jud. Vaslui." În baza acestui Contract, intimata urma să primească finanţare în valoare totală de 29.992.085 RON, reprezentând 34% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile. În cadrul Contractului, intimatei i-a fost decontată suma de 20.243.585,32 RON, prin intermediul a trei cereri de tragere. În condiţiile în care intimata nu a respectat obligaţia de a depune cererea de tragere nr. x în termenul fixat, a fost notificată de către recurentă cu privire la încălcarea clauzelor contractuale şi i s-a acordat un termen de 30 de zile pentru a furniza informaţii cu privire la această situaţie. Prin Hotărârea Comitetului Director al AFM din 17.05.2013, a fost reziliat Contractul de finanţare nerambursabilă, stabilindu-se o creanţă la Fondul pentru Mediu în valoare totală de 20.243.585,32 RON, iar această măsură a fost adusă la cunoştinţa intimatei prin Notificarea nr. x/26.08.2013.

Conform dispoziţiilor art. 13 alin. (9) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, contractele de finanţare, împreună cu actele prin care se constituie garanţii ale finanţării, dacă este cazul, constituie titluri executorii, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie."

Potrivit art. 9 alin. (2) din Contractul încheiat de părţi, acesta încetează prin reziliere, la iniţiativa AFM, în următoarele condiţii: a) beneficiarul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contract; b) beneficiarul este în procedură de reorganizare judiciară sau faliment, executare silită sau orice altă procedură asemănătoare (...).

În baza art. 15 alin. (1) din acelaşi Contract, acesta este titlu executoriu, potrivit art. 13 alin. (9) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare (...).

Prin Sentinţa civilă nr. 675/24.07.2012 pronunţată în Dosarul nr. x/2012, Tribunalul Ilfov, secţia civilă, a admis cererea creditoarei SC B. SRL şi a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarea SC A. SRL.

În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că este nefondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în baza art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva Sentinţei civile nr. 200 din 27 ianuarie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - GV