Peremption of cassation complaint for failure to reinstate proceedings within six months

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, la data de 6 iulie 2016, ulterior precizată, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata SC B. SRL a solicitat anularea Deciziei civile nr. 1275/19.05.2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/2015 şi rejudecarea cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 5 octombrie 2016, Curtea a dispus suspendarea cauzei, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

După formularea cererii de repunere pe rol de către contestator, prin încheierea de şedinţă din data de 16 noiembrie 2016, instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la o nouă stăruinţă a părţilor, având în vedere că părţile, deşi legal citate, nu s-au înfăţişat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 7 decembrie 2016 a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată de contestator la data de 23 noiembrie 2016, fiind menţinută măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea de şedinţă de la termenul din data de 16 noiembrie 2016, cu motivarea că, deşi legal citate pentru acest termen, niciuna dintre părţi nu s-a prezentat şi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Astfel, instanţa a apreciat, faţă de dispoziţiile art. 417 C. proc. civ., că demersul părţii - cererea de repunere pe rol - nu poate fi valorificat drept act de procedură făcut în vederea judecării procesului.

Prin cererea formulată la data de 24 februarie 2017, contestatorul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 22 martie 2017, fiind menţinută măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea de şedinţă de la termenul din data de 16 noiembrie 2016, pentru aceleaşi considerente, şi anume că nu poate fi valorificată ca act de procedură făcut în vederea judecării procesului cererea de repunere pe rol formulată de contestator.

La data de 29 mai 2017, contestatorul a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, arătând că a dispărut cauza care a dus la suspendarea procesului, respectiv lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată şi a solicitat în temeiul prevederilor art. 244 alin. (2) C. proc. civ. soluţionarea în lipsă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate.

Prin Decizia nr. 2200/2017 din 28 iunie 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins cererea de repunere pe rol formulată de contestatorul A. şi a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestator împotriva Deciziei civile nr. 1275 din 19 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/2015.

Contestatorul A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 2200/2017 din 28 iunie 2017, precum şi împotriva încheierilor de şedinţă din 5.10.2016, 16.11.2016, 7.12.2016 şi 22.03.2017 (de suspendare a cauzei şi de respingere a repunerii pe rol), hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Recurentul a solicitat, în baza motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., casarea hotărârilor atacate şi repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

În motivarea cererii de recurs a arătat că instanţa a încălcat prevederile art. 215 şi art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., precum şi art. 121 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin HCSM nr. 1375/2015, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În speţă, s-a făcut o greşită aplicare şi a dispoziţiilor art. 417 C. proc. civ., deoarece, în opinia recurentului, a îndeplinit numeroase acte de procedură în vederea judecării procesului, prin care termenul de perimare a fost întrerupt.

A susţinut că decizia este nelegală şi din perspectiva motivului de recurs prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel a încălcat regulile de procedură.

Astfel, după suspendarea cauzei în şedinţa din 5.10.2016, contestatorul a solicitat judecarea în lipsă, prin cererea depusă la data de 6.10.2016, însă instanţa nu a dispus repunerea pe rol, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ., situaţie care s-a repetat şi la celelalte termene fixate.

De asemenea, instanţa a încălcat prevederile art. 420 alin. (1) C. proc. civ., recurentul nefiind citat pentru dezbaterea perimării, aşa încât acesta s-a aflat în imposibilitate să se apere pe excepţia perimării invocată, din oficiu, de către instanţă, fiind astfel încălcat şi principiul contradictorialităţii, prevăzut de art. 14 C. proc. civ.

Recurentul a invocat şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţinând că instanţa nu a motivat încheierile criticate, care nici nu i-au fost comunicate.

Recursul a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10, care a dispus, la 14 septembrie 2017, efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ. şi întocmirea, de către magistratul-asistent, a raportului asupra admisibilităţii, în principiu a recursului, potrivit art. 493 C. proc. civ.

După întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, acesta a fost comunicat părţilor pentru ca acestea să depună un punct de vedere la raport, conform rezoluţiei completului de filtru din 14 noiembrie 2017.

În raport, s-a reţinut că decizia atacată în prezenta cauză are deschisă calea de atac a recursului, în timp ce încheierile de şedinţă din 5.10.2016, 16.11.2016, 7.12.2016 şi 22.03.2017 nu sunt supuse recursului, atât timp cât cursul judecării procesului a fost încheiat prin pronunţarea Deciziei nr. 2200 din 28 iunie 2017 de către Curtea de Apel Piteşti.

Nu s-au formulat puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 14 martie 2018, completul de filtru a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestator împotriva încheierilor de şedinţă din 5.10.2016,16.11.2016, 7.12.2016 şi 22.03.2017 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, admis în principiu recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 2200 din 28 iunie 2017 pronunţat de aceeaşi instanţă de apel şi a fixat termen pentru judecata lui pe fond la data de 25 aprilie 2018.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierilor de şedinţă, Înalta Curte a reţinut că prin încheierile de şedinţă din 5.10.2016 şi 16.11.2016, pronunţate în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a suspendat judecarea cauzei, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la o nouă stăruinţă a părţilor, având în vedere că părţile nu s-au înfăţişat la strigarea cauzei, deşi legal citate, şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

Prin încheierile de şedinţă din 7.12.2016 şi 22.03.2017, pronunţate în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins cererile de repunere pe rol a cauzei, fiind menţinută măsura suspendării.

În conformitate cu prevederile art. 414 alin. (1) C. proc. civ., "Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."

Alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că "Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendare, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

Înalta Curte a reţinut că, în speţă, cauza a fost soluţionată prin pronunţarea Deciziei nr. 2200/2017 din 28 iunie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, aşa încât nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 414 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât recursul declarat împotriva încheierilor de şedinţă a fost respins, în filtru, ca inadmisibil.

La termenul de judecată din 25 aprilie 2018, judecata recursului împotriva Deciziei nr. 2200/2017 a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Recurentul a formulat, la 21.10.2018, cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând judecata în lipsă, iar prin rezoluţia din 22.10.2018 s-a acordat termen de judecată la 5 decembrie 2018.

Recursul declarat împotriva Deciziei nr. 2200/2017 din 28 iunie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Recurentul a criticat decizia atacată invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8. şi 5 C. proc. civ.

Sub un prim aspect, Înalta Curte apreciază că criticile recurentului se impun a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât pct. 8 se referă la dispoziţii de drept material, iar nu la cele de drept procesual.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.

În speţă, prin încheierea din 5 octombrie 2016, judecata contestaţiei în anulare a fost suspendată pentru lipsa părţilor, care nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin cererea din 6 octombrie 2016, recurentul a solicitat repunerea cauzei pe rol, iar instanţa a acordat termen de judecată în 16 noiembrie 2016.

Nici la acest termen părţile nu au fost prezente, astfel încât în lipsa unei cereri de judecată în lipsă, instanţa a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Urmează o nouă cerere a contestatorului de repunere pe rol a cauzei, formulată în 23 noiembrie 2016 şi se acordă termen de judecată în 7 decembrie 2016, în vederea discutării cererii de repunere pe rol.

Prin cererea transmisă prin e-mail în 1 decembrie 2016, contestatorul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 268 alin. (1) pct. a C. muncii.

Prin încheierea de şedinţă din 7 decembrie 2016, Curtea de Apel Piteşti a respins cererea de repunere pe rol şi a menţinut măsura suspendării de la termenul din 16 noiembrie 2016, întrucât nici de această dată părţile, legal citate, nu au fost prezente şi nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

După o nouă cerere de repunere pe rol formulată de contestator în 24.02.2017, instanţa, prin încheierea de şedinţă din 22 martie 2017, a respins cererea şi, constatând că părţile legal citate nu s-au prezentat, iar contestatorul a stăruit în a nu solicita judecarea cauzei în lipsă, a menţinut măsura suspendării.

La 26 mai 2017, contestatorul a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând judecarea în lipsă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată la 1 decembrie 2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Odată îndeplinite condiţiile stabilite de textul legal anterior menţionat, instanţa de judecată este obligată să dispună suspendarea judecăţii. Măsura de suspendare a judecăţii se întemeiază pe voinţa prezumată a părţilor de a nu mai continua procedura judiciară. O atare prezumţie este dedusă din faptul neprezentării părţilor la termenul de judecată la care au fost legal citate şi din inexistenţa la dosar a unei solicitări de judecată în lipsă.

În cuprinsul dispoziţiilor art. 415 pct. 1 C. proc. civ. se prevede remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei, însă una dintre părţi doreşte continuarea judecăţii. Astfel, judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor.

Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanţa care a dispus măsura suspendării, însă, înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispoziţiile art. 416 C. proc. civ.

Totodată, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii.

Aceasta este şi situaţia în speţă unde părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii contestaţiei în anulare, de la data suspendării acestuia în data 16 noiembrie 2016, acesta fiind ultimul act de procedură îndeplinit în speţă.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-contestator s-a aflat într-o culpă procesuală întrucât a formulat cu întârziere cerere de reluare a judecăţii, la data de 29 mai 2017, când a solicitat şi judecarea cauzei în lipsă, peste termenul de perimare de 6 luni, prevăzut de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Faptul că recurentul a depus la dosarul cauzei, formal, mai multe cereri de repunere pe rol a cauzei, afirmând în cuprinsul fiecăreia dintre ele că va fi cu certitudine prezent la termenul de judecată ce se va acorda, nu a fost, în mod corect, apreciată de curtea de apel drept un act întreruptiv al cursului perimării, atât timp cât acesta nu s-a prezentat la termenele de judecată şi nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, manifestări de voinţă care ar fi determinat convingerea instanţei că este interesat în judecarea cauzei şi nu în tergiversarea sau lăsarea ei în nelucrare.

Cum ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 16.11.2016, iar de la această dată cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părţii care justifică un interes, Curtea a făcut în mod legal aplicarea dispoz. art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi va respinge critica recurentului întemeiată pe acest motiv de casare.

Nici cea de a doua critică formulată în recurs, privind încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectarea atrage sancţiunea nulităţii, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu este fondată.

Recurentul susţine, pe de o parte, că la data suspendării cauzei a fost prezent în sală, dar nu s-a consemnat prezenţa sa şi nu are cum să dovedească această împrejurare, iar, pe de altă parte, că nu a fost citat legal pentru termenul în care instanţa a rămas în pronunţare pe excepţia perimării.

A criticat lipsa de rol activ a instanţei, care trebuia să cerceteze, inclusiv analizând înregistrarea video din sala de şedinţă, faptul că a fost prezent la termenul de judecată în care s-a dispus suspendarea pentru lipsa părţilor.

Cu privire la afirmaţia privind prezenţa sa în sala de şedinţă la data suspendării cauzei, ce nu a fost consemnată, se reţine că rolul activ al instanţei se raportează la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă. Astfel, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau întâmpinare.

Sub acest aspect, rolul activ al judecătorului nu trebuie să afecteze dreptul de disponibilitate al părţii, ci trebuie să se armonizeze cu iniţiativa părţilor, în scopul stabilirii adevărului. Totodată, judecătorul nu poate suplini lipsa de interes a părţii, care dacă a fost prezentă în sală trebuia să răspundă la apelul părţilor sau să îşi semnaleze prezenţa.

De altfel, această critică pune în discuţia instanţei de recurs un aspect de netemeinicie şi nu de nelegalitate.

Or, în recurs poate fi cercetată numai conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, motiv pentru care critica nu poate fi primită.

Cu privire la existenţa unui viciu de procedură, se constată că părţile au fost în mod legal citate pentru termenul de judecată din 28 iunie 2017, aşa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosar de apel.

În considerarea acestor argumente, constatând că nu este dovedită incidenţa motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2200/2017 din 28 iunie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2018.

GGC - GV