Peremption of appeal for lack of prosecution under Article 248 of the Civil Procedure Code following rejection of motion to reinstate suspended case.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 11 februarie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, s-a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 172/16.02.2010 a aceleiaşi instanţe.

Împotriva încheierii de şedinţă din 11 februarie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, a declarat recurs revizuenta A..

Recursul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 31 mai 2016.

Prin încheierea de şedinţă din 28 septembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părţilor la dezbateri.

Ulterior, prin încheierea de şedinţă din 11 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins cererea de repunere pe rol formulată de recurenta-revizuentă A. şi a menţinut măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea din 28 septembrie 2016.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 23 octombrie 2018, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.

Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 1 an.

Ca atare, perimarea apare ca o sancţiune determinată tocmai de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancţiune, cât şi de desistare de la judecată.

În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii sunt două elemente esenţiale, sancţiunea procedurală extinzându-şi domeniul de acţiune şi asupra căilor de atac.

În speţă, din culpa părţilor, cauza a rămas în nelucrare, de la 28 septembrie 2016 - data suspendării cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind îndeplinite astfel condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta-revizuentă A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 25 septembrie 2017, însă prin încheierea de şedinţă din 11 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins cererea de repunere pe rol şi a menţinut măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea din 28 septembrie 2016, având în vedere conduita procesuală a recurentei care a depus, în mod formal, cerere de repunere pe rol a cauzei, fără a se prezenta în instanţă pentru a o susţine şi fără a solicita judecarea în lipsă.

Se constată aşadar că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 şi urm. din C. proc. civ., cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.

În consecinţă, se va constata, din oficiu, că a operat sancţiunea prevăzută de lege, recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii de şedinţă din 11 februarie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 fiind perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 11 februarie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 decembrie 2018.

GGC - GV