Failure to pay full judicial stamp duty renders extraordinary appeal inadmissible despite substantive dispute over loss of chance damages

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19 ianuarie 2016 pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Baroul Giurgiu la plata daunelor morale în sumă de 6.000.000 euro.

În motivare, reclamantul a arătat că, prin săvârşirea faptei ilicite (nedesemnarea unui avocat în Dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti), a fost împiedicată producerea unui eveniment viitor, acela că reclamantul, care avea calitatea de inculpat în dosarul menţionat, să fie condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei. Imposibilitatea de a profita de asistenţa juridică a unui avocat, reprezintă prejudiciul cauzat.

La data de 05.12. 2016 cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, sub nr. x/2016, urmare a soluţionării regulatorului de competenţă de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Sentinţa nr. 138F/28.10.2016, în sensul că faţă de obiectul cererii, natura litigiului este civil, în speţă nefiind vorba de un act administrativ individual, conform art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin Sentinţa nr. 162 din 9 octombrie 2017 Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că paguba suferită ca urmare a pierderii de şansă presupune existenţa a două prejudicii distincte: un prejudiciu iniţial, abstract, reprezentat de irosirea şansei ca o instanţă să soluţioneze cauza printr-o soluţie favorabilă reclamantului şi un prejudiciu final, concret, reprezentat de consecinţele condamnării la pedeapsa închisorii. În cauză nu există faptă ilicită întrucât în Dosarul nr. x/2013, Baroul Giurgiu a desemnat un avocat din oficiu încă din data de 15.12.2014, care a asistat petentul în faţa Judecătoriei Giurgiu.

Cu privire la cererea adresată Baroului Giurgiu, înregistrată la data de 24.02.2016, prin care reclamantul solicita un avocat în vederea acordării asistenţei juridice în acelaşi dosar aflat în calea de atac, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, tribunalul a constatat că pârâtul a comunicat reclamantului adresa nr. x/26.02.2016, prin care era informat că, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, Baroul Giurgiu nu poate desemna un avocat într-o cauză care se judecă la o instanţă al cărei sediu nu se află în judeţul Giurgiu. Prin urmare, pârâtul nu se face vinovat de săvârşirea vreunei fapte ilicite în condiţiile în care a comunicat reclamantului motivul pentru care cererea sa nu poate fi soluţionată în sensul dorit, acest răspuns nefiind unul abuziv, ci fundamentat pe dispoziţiile legale în vigoare.

Prin Decizia nr. 598/A din 21 mai 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, contrar susţinerilor reclamantului, instanţa de fond a analizat probatoriul administrat în cauză şi a concluzionat că pârâtul nu se face vinovat de săvârşirea vreunei fapte ilicite, examinând astfel situaţia de fapt dedusă judecăţii. De asemenea, prin hotărârea pronunţată, tribunalul a expus motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei în pronunţarea soluţiei.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 205 din C. proc. civ., constând în faptul că pârâtul a refuzat să formuleze întâmpinare în prezentul dosar, instanţa de apel a reţinut că, deşi întâmpinarea este obligatorie, nedepunerea sa nu poate împiedica pronunţarea sentinţei şi nu determină nelegalitatea acesteia.

Referitor la faptul că în mod greşit prima instanţă nu a reţinut refuzul pârâtului de a desemna un apărător în dosarul penal în care reclamantul a avut calitatea de inculpat, instanţa de apel a reţinut că pârâtul a dat curs solicitării în ce priveşte desemnarea unui apărător din oficiu pentru Dosarul nr. x/2013, iar în ce priveşte desemnarea unui apărător din oficiu pentru reprezentarea la Curtea de Apel Bucureşti, pârâtul a învederat reclamantului că baroul nu poate desemna un avocat într-o cauză care se judecă la o instanţă care nu se află în judeţul unde acesta funcţionează.

Referitor la faptul că prima instanţă nu ar fi încuviinţat probele cerute, instanţa de apel a constatat că prin încheierea din 13.03.2013, Tribunalul Giurgiu a admis proba cu înscrisuri solicitată de reclamant, acesta fiind citat cu menţiunea de a depune la dosarul cauzei toate înscrisurile de care înţelege să se folosească în cauză. În acest scop s-a acordat termen la 08.05.2017, sentinţa fiind pronunţată la 09.10.2017, intervalul de timp fiind suficient pentru ca reclamantul să dovedească susţinerile deduse judecăţii, lucru pe care acesta nu l-a făcut.

Împrejurarea că adresa nr. x/26.02.2016 depusă de Baroul Giurgiu nu a fost comunicată apelantului reclamant nu conduce la încălcarea dreptului la apărare al acestuia, dat fiind faptul că, de la data depunerii acesteia la dosar şi până la pronunţarea sentinţei, a avut posibilitatea să ia cunoştinţă de înscrisurile depuse la dosar şi să-şi formuleze apărările pe care le-ar fi considerat necesare, acestea putând fi făcute chiar prin cererea de apel, dat fiind efectul devolutiv al acestei căi de atac.

De asemenea, nu se poate reţine încălcarea dreptului la apărare prin refuzul comunicării încheierii de şedinţă din data de 25.09.2017, apelantul reclamant neformulând o cerere în acest sens.

Susţinerile apelantului reclamant privind alocarea numărului de dosar sau repartizarea aleatorie nu pot fi reţinute ca reprezentând motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinţei pronunţate în cauză, întrucât aceste împrejurări nu privesc situaţia de fapt sau de drept reţinută prin hotărârea apelată.

Referitor la faptul că instanţa nu şi-ar fi verificat competenţa, instanţa de apel a constatat că acest aspect a format obiectul conflictului negativ de competenţă, soluţionat definitiv prin Sentinţa civilă nr. 138F/28.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. reclamantul A., arătând că: prin soluţiile pronunţate instanţele anterioare au refuzat să soluţioneze fondul cauzei; în faza apelului reclamantul nu a fost citat la adresa din cartea de identitate, judecata realizându-se astfel cu lipsă de procedură faţă de această parte; instanţa de apel nu a verificat competenţa proprie în şedinţă publică; nu au fost dezlegate problemele de drept deduse judecăţii şi nu au fost administrate probele solicitate de reclamant în acţiunea principală; nu a fost respectat principiul repartizării aleatorii a cauzei în niciuna din fazele procesuale (fond şi apel); judecata nu a fost obiectivă şi imparţială, pe parcursul cercetării judecătoreşti intervenind o serie de abuzuri, falsuri, intervenţii şi muşamalizări din partea magistraţilor şi a pârâtului.

Recurentul-reclamant a reiterat, în calea extraordinară de atac, aspecte legate de fondul pretenţiilor deduse judecăţii în etapele procesuale anterioare privind neanalizarea fondului cauzei, încălcarea dispoziţiilor art. 205 C. proc. civ. prin neformularea întâmpinării de către pârât, refuzul de a i se desemna un apărător de către pârât, încălcarea dreptului la apărare prin necomunicarea încheierii de şedinţă din 25.09.2017.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 26.10.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 197 C. proc. civ., "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Cu un conţinut similar, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. statuează că "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic". Alin. (3) al acestui articol stipulează că lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru este sancţionată cu nulitatea.

În speţă, prin adresa emisă la data de 04.09.2018 şi comunicată la data de 07.09.2018, s-a pus în vedere recurentului-reclamant să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) raportate la art. 7 din O.U.G. nr. 80/2013, în cel mult 5 zile de la primirea acestei adrese, sub sancţiunea nulităţii, potrivit prevederilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

La data de 17.09.2018 recurentul-reclamant a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, respinsă prin încheierea de şedinţă din 20.09.2018 pronunţată în dosar asociat nr. x/2016

Recurentul-reclamant a depus la dosar două chitanţe în cuantum de 20 RON, respectiv 50 RON, în total 70 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Prin raportul de admisibilitate în principiu a recursului întocmit la data de 26.10.2018 şi comunicat recurentului la data de 29.10.2018, s-a constatat că nu este îndeplinită cerinţa de formă privind prezentarea dovezii achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanţă (200 RON), iar recurentul-reclamant nu a formulat punct de vedere, în termenul legal, la acest raport.

Având în vedere dispoziţiile alin. (5) al art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, astfel cum a fost relevat şi prin raportul întocmit conform art. 493 alin. (3) din cod, cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile formale ale declarării acestei căi de atac, respectiv, cea privitoare la ataşarea dovezii achitării în integralitate a taxei judiciare de timbru, astfel cum a fost stabilită în sarcina recurentului-reclamant de către instanţă.

Achitarea unei sume în cuantum de 70 RON, reprezintă doar o plată parţială, ce nu corespunde obligaţiei legale de a timbra, astfel cum a fost stabilită şi comunicată, potrivit legii, de către instanţă, în condiţiile în care taxa datorată este în cuantum de 200 RON, iar înştiinţarea recurentului cu privire la obligaţia procesuală s-a realizat atât prin adresă emisă în acest scop, cât şi prin raportul de admisibilitate.

Faţă de cele arătate, aspectul procedural învederat prin raport privind neîncadrarea criticilor deduse judecăţii în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., nu se mai impune a fi analizat, Înalta Curte urmând să anuleze, ca insuficient netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 598/A din 21 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamantul A., împotriva Deciziei nr. 598/A din 21 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu pârâtul Baroul Giurgiu, cu sediul în Giurgiu, judeţul Giurgiu.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 5 decembrie 2018.

GGC - GV