Recurs inadmisibil împotriva hotărârii de apel în materia Legii nr. 10/2011: incertitudinea privind calea de atac și aplicarea dispozițiilor tranzitorii ale Legii nr. 76/2012

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin Decizia nr. 1484 din 17 mai 2018 a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 369 din 7 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia civilă, în contradictoriu cu SC B. SA, Consiliul Judeţean Dolj, Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj şi Unitatea Administrativ Teritorială a Judeţului Dolj, având ca obiect Legea nr. 10/2001. A anulat, în parte sentinţa şi, evocând fondul, a admis contestaţia precizată. A anulat dispoziţia nr. 242 din 14 iulie 2014 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj. A constatat că reclamantul este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma compensării prin puncte, pentru terenul în suprafaţă de 505 mp, situat în municipiul Craiova, str. x, fostă 7 noiembrie, imposibil de restituit în natură, în condiţiile Legii nr. 165/2013, republicată. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei privind soluţionarea excepţiei de inadmisibilitate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A..

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la 24 octombrie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 25 octombrie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod şi a acordat termen la 5 decembrie 2018, în camera de consiliu, fără citare părţi, pentru soluţionarea căii de atac.

La data de 7 noiembrie 2018, a fost înregistrat punctul de vedere al recurentului la raport, transmis prin e-mail, prin care a arătat că, pe lângă art. 488 C. proc. civ., a invocat şi prevederile art. 6 şi 13 din Convenţia Europeană de Apărare a Drepturilor Omului care consacră un drept fundamental al cetăţeanului, respectiv dreptul la un recurs efectiv.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul dosarului îl reprezintă contestaţia formulată, în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, de A. împotriva Dispoziţiei nr. 242 din 14 iulie 2014, emisă de Consiliul Judeţean Dolj, prin care s-a respins, ca tardivă, notificarea înregistrată sub nr. x/2012, prin care s-a solicitat retrocedarea, restituirea în natură sau sub formă de echivalent a terenului de 505 mp situat în Craiova.

La data de 21 octombrie 2014, reclamantul a precizat contestaţia, solicitând chemarea în judecată, alături de Consiliul Judeţean Dolj, şi a Preşedintelui Consiliului Judeţean Dolj.

Ulterior, la 14 februarie 2017, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a SC B. SA, întrucât a reieşit din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză că este proprietara terenului ce face obiectul cauzei.

Rejudecând după casarea dispusă de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin Decizia nr. 3181 din 2 iulie 2015, Tribunalul Dolj, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 369 din 7 iunie 2017 a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, invocată de pârâta SC B. SA. A respins contestaţia precizată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Dolj, Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Dolj şi Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj.

Prin Decizia nr. 1484 din 17 mai 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului, în contradictoriu cu SC B. SA, Consiliul Judeţean Dolj, Preşedintele Consiliului Judeţean şi Unitatea Administrativ Teritorială a Judeţului Dolj, având ca obiect Legea nr. 10/2001. A anulat, în parte, hotărârea şi evocând fondul a admis contestaţia precizată. A anulat dispoziţia nr. 242 din 14 iulie 2014 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj. A constatat că reclamantul este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma compensării prin puncte, pentru terenul în suprafaţă de 505 mp, situat în Craiova, imposibil de restituit în natură în condiţiile Legii nr. 165/2013, republicată. A menţinut dispoziţiile sentinţei privind soluţionarea excepţiei de inadmisibilitate.

În drept, Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost formulată acţiunea, în art. 26 alin. (3) teza a doua, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, prevede că "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel".

Reiese deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, hotărârea tribunalului de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei sau a dispoziţiei motivate de respingere a notificării este supusă recursului de competenţa curţii de apel.

Dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare, în primă instanţă, dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.

Or, în cauză, hotărârea tribunalului a fost pronunţată ulterior acestei date, respectiv la 7 iunie 2017.

În speţă, se constată totodată incidenţa dispoziţiilor tranzitorii ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001 şi care stipulează că "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea foloseşte o altă expresie similară".

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că Decizia civilă nr. 1484 din 17 mai 2018 a Curţii de Apel Craiova nu este susceptibilă de recurs.

Se reţine totodată că prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Faţă de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1484 din 17 mai 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2018.

GGC - GV