Succession indivision attribution and competency for succession quota determination based on deceased's last domicile

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 6 decembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Constanţa, A. a solicitat, în contradictoriu cu B. şi C., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună ieşirea din indiviziune prin atribuirea în natură a cotei de 1/2 în ceea ce priveşte imobilul teren proprietate comună, aşa cum rezultă din Sentinţa civilă nr. 4251/2015 pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosarul nr. x/2008.

Prin precizările depuse la 17 ianuarie 2018, reclamanta a arătat că masa succesorală a fost stabilită prin sentinţa Judecătoriei Constanţa urmare a dezbaterii succesiunii defunctului D., succesiunea de pe urma autorului comun E. nefiind dezbătută, motiv pentru care a solicitat stabilirea cotelor succesorale.

Judecătoria Constanţa, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 6951 din 21 iunie 2018 a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

S-a reţinut, în esenţă, în raport de dispoziţiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ., că, în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului, cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

Or, în speţă, s-a solicitat stabilirea cotelor succesorale ce se cuvin părţilor în calitate de moştenitori ai defunctului E., care, potrivit certificatului de deces seria x nr. x emis de Consiliul local al sectorului 2 Bucureşti, a avut ultimul domiciliu în sectorul 2.

Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 10442 din 26 octombrie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect partaj judiciar în favoarea Judecătoriei Constanţa. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului. A suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului.

S-a reţinut, în esenţă, faţă de prevederile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., că instanţa a fost învestită cu o acţiune ce priveşte mai multe moşteniri deschise succesiv, iar potrivit art. 116 din cod, reclamanta, având dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, a optat pentru Judecătoria Constanţa.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 133 pct. 2 din cod, Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect acţiunea de ieşire din indiviziune prin atribuirea în natură a cotei de 1/2 teren proprietate comună, masă succesorală stabilită prin Sentinţa civilă nr. 4251/2015 pronunţată de Judecătoria Constanţa, prin stabilirea cotelor succesorale de pe urma defunctului autor comun E..

Se observă că instanţele aflate în conflict au apreciat diferit asupra competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, în raport de dispoziţiile art. 118 C. proc. civ.

Astfel, art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. reglementează competenţa de soluţionare a cererilor privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi a celor privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia, în sensul că sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului.

Or, în speţă, potrivit precizărilor reclamantei de la dosarului Judecătoriei Constanţa, s-a arătat că succesiunea autorului comun E. nu a fost dezbătută, motiv pentru care a solicitat şi stabilirea cotelor succesorale.

Aceasta în condiţiile în care prin Sentinţa civilă nr. 4251/2015 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dezbaterea succesiunii după D. fuseseră atribuite în proprietate pârâtelor A., B. şi C., loturile identificate prin suprafaţă şi vecinătăţi.

Astfel, nu poate fi vorba în cauză de moşteniri deschise succesiv, ceea ce ar fi atras incidenţa alin. (2) al art. 118 C. proc. civ., ci de o singură dezbatere succesorală, respectiv cea după E..

Cum ultimul domiciliu al defunctului E. a fost în Bucureşti, după cum reiese din certificatul de deces aflat la dosarului Judecătoriei Constanţa, în aplicarea art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2018.

GGC - GV