Artificial creation of conditions for EU rural aid: retroactive application of control legislation and proportionality of full financial recovery

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC "A." SRL a chemat în judecată pe pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Satu Mare, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea:

- Deciziei nr. 32451 din 1 septembrie 2015 emisă de pârâtă;

- Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 1 iulie 2015, înregistrat sub nr. x/7 iulie 2015, precum şi a tuturor actelor subsecvente acestuia;

- măsurii de reziliere a contractului şi a măsurii de stabilire în sarcina reclamantei a creanţei bugetare.

- măsurii de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat reclamantei în baza Contractului de finanţare nr. x/28 iunie 2010.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 124/CA/2016 din 13 iunie 2016, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC "A." SRL, care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată nu este corespunzător motivată şi a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestor motive de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

* În mod greşit, prima instanţă a reţinut în faptul că intimata are obligaţia aplicării legislaţiei în vigoare la momentul constatării neregulii, respectiv O.U.G. nr. 66/2011 şi H.G. nr. 875/2011, dar şi că "doar în cazul activităţilor de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare desfăşurate şi finalizate anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 sunt aplicabile dispoziţiile vechiului act normativ, respectiv O.G. nr. 79/2003." În realitate, stabilirea condiţiilor de atragere a răspunderii şi a sancţiunilor nu se poate face decât în raport de legea în vigoare la momentul comiterii pretinsei nereguli, întrucât, în caz contrar, sunt încălcate dispoziţiile art. 15 din Constituţie. În aplicarea principiului neretroactivităţii legii civile, nu pot fi aduse în discuţie criteriile suplimentare introduse ulterior aprobării contractului încheiat de parte, reguli care nu erau în vigoare la data depunerii proiectului, respectiv la data încheierii contractului de finanţare.

* Verificarea creării condiţiilor artificiale trebuia făcută anterior acordării finanţării şi efectuării plăţilor. Neobservarea pretinselor nereguli în urma repetatelor verificări este în mod exclusiv imputabilă autorităţii intimate. Mai mult decât atât, recurenta apreciază că este abuzivă atitudinea autorităţii contractante de a reanaliza condiţiile de eligibilitate ulterior finalizării proiectului şi efectuării plaţilor, aceasta fiind o atitudine contrară scopului real de sprijinire din fonduri europene a celor interesaţi să investească în activităţi agricole performante.

* Recurenta susţine faptul că nu a creat artificial condiţiile de accesare a fondurilor europene, iar aspectele reţinute în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare contestat în cauză nu au fost probate. În plus de aceasta, proiectul în discuţie este finalizat, iar obiectivele asumate în cadrul acestuia au fost îndeplinite. Documentele contabile dovedesc faptul că societatea a desfăşurat în mod real activitatea la care s-a angajat în cadrul proiectului şi a avut raporturi contractuale corespunzătoare obiectului de activitate cu mai multe societăţi comerciale, motiv pentru care nu s-ar putea lua în discuţie o eventuală achiziţionare formală a utilajelor, aspect care poate fi constatat în mod direct, la o simplă evaluare a gradului de uzură a acestora. În plus de aceasta, beneficiarii serviciilor prestate de societate au fost menţionaţi în memoriul justificativ anexat cererii de finanţare şi au fost avuţi în vedere la data încheierii contractului. Ca atare, contractele de prestări servicii au fost încheiate în condiţii de maximă transparenţă, cu respectarea dispoziţiilor normative aplicabile. În altă ordine de idei, calitatea dl. B. de administrator al societăţii recurente, precum şi de titular al PFA B. a fost cunoscută de către autoritatea contractantă chiar la momentul depunerii cererii de plată. Atât proiectul recurentei cât şi cel al PFA B. au fost analizate şi aprobate în paralel de către aceiaşi membrii ai autorităţii contractante şi nu a fost semnalată nicio neregulă cu privire la acestea. De asemenea, recurenta menţionează şi faptul că nu şi-a asumat obligaţia ca locurile de muncă să fie cu normă întreagă de 8 ore. Împrejurarea că au fost angajaţi şi salariaţi cu fracţii de normă, în funcţie de activităţile curente ale societăţii, demonstrează faptul că angajarea personalului s-a realizat în mod real, în funcţie de nevoile concrete, dată fiind natura obiectului de activitate al recurentei. Totodată, legătura de rudenie dintre administratorul firmei şi o parte dintre angajaţi a fost adusă la cunoştinţa autorităţii contractante, neexistând niciun fel de restricţie în acest sens.

Recurenta menţionează faptul că aceasta şi PFA B. au obiecte de activitate diferite. Astfel, dacă în cadrul intimatei, veniturile sunt obţinute din prestări servicii, în cadrul PFA B., veniturile sunt obţinute din vânzare.

* Măsurile luate de intimată, respectiv rezilierea contractului de finanţare şi recuperarea în integralitate a sumelor plătite în baza acestui contract, aduc o gravă atingere principiului proporţionalităţii, astfel cum acesta a fost reglementat prin O.U.G. nr. 66/2011.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

4.2. Recurenta a depus răspuns la întâmpinarea intimatei .

4.3. Ambele părţi au formulat concluzii scrise .

Recurenta a invocat neregularitatea procedurii de citare pentru termenul de judecată din data de 13 iunie 2019, întrucât citaţia emisă pentru termenul în discuţie nu cuprinde menţiuni referitoare la faptul că judecata cauzei se va desfăşura la sediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu sediul în Bucureşti, Bdul. x, tronson 1. Or, citaţia emisă şi transmisă recurentului indica locul desfăşurării judecăţii ca fiind adresa din Bucureşti, str. x, respectiv altă adresă decât cea indicată. Pe cale de consecinţă, parte a solicitat repunerea pe rol a cauzei, fixarea unui nou termen de judecată şi citarea părţilor cu indicarea locului unde urmează să se desfăşoare judecarea procesului.

5. Soluţia instanţei de recurs

Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar menţionează că nu se impune repunerea cauzei pe rol, conform solicitării formulate de recurentă. Într-adevăr, din dovada de înmânare a citaţiei emise pentru termenul de judecată din data de 13 iunie 2019, rezultă faptul că a fost indicată, ca loc al desfăşurării procesului, adresa din Bucureşti, str. x. Însă, la dosar recurs se află cererea formulată de recurentă de lăsare a cauzei la finalul şedinţei de judecată. Această cerere a fost trimisă pe faxul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, din cadrul Înaltei Curţi de la noua adresă din Bucureşti, Bdul. x, tronson 1, la data de 12 iunie 2019, ora 6:38 PM. Ca atare, această împrejurare probează faptul că recurenta avea cunoştinţă de noul sediu al instanţei la care trebuia să se prezinte pentru termenul de judecată al cauzei din data de 13 iunie 2019.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a argumentelor prezentate în concluziile scrise, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă SC "A." SRL a supus controlului instanţei specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011:

- Decizia nr. 32451 din 1 septembrie 2015 prin care intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a respins contestaţia administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/7 iulie 2015, privind Proiectul "Achiziţie de utilaje la SC A. SRL din localitatea Tinca, judeţul Bihor", ce face obiectul Contractului de finanţare nr. x din data de 28 iunie 2010;

- Procesul-verbal anterior nominalizat, prin care s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligaţia de plată a unei creanţe bugetare în valoare de totală de 519.743,04 RON, din care: 80% contribuţie din fonduri UE - 415.794,43 RON - şi 20% contribuţie publică naţională - 103.948,61 RON. Aplicarea sancţiunii administrative a avut la bază faptul că partea a create în mod artificial condiţii pentru accesarea fondurilor europene.

Prin actele administrative contestate în cauză s-a reţinut conduita defectuoasă a recurentei în derularea Contractului de finanţare nr. x din data de 28 iunie 2010, în condiţiile în care societatea a fost creată formal pentru a crea un avantaj nejustificat în favoarea domnului B. şi a firmelor familiei acestuia, datorită elementelor ce vor fi enunţate în continuare.

a) Au fost create condiţii formale pentru obţinerea punctajului de selecţie aferent criteriului S5 "microîntreprinderi nou înfiinţate" şi criteriului S4 "proiecte derulate de femei/tineri cu vârsta până la 40 de ani la data depunerii proiectelor" în concret, recurenta a fost înfiinţată la data de 20 noiembrie 2009, având ca activitate principală - cod CAEN 0161 - Activităţi auxiliare pentru producţia vegetală -, deşi PFA B. a fost înfiinţată la data de 24 ianuarie 2008, având ca activitate principală - cod CAEN 0111 - Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase -, ceea ce înseamnă că cele două societăţi funcţionează pe aceeaşi piaţa relevantă sau pe o piaţă adiacentă; societatea recurentă a fost creată artificial pe numele soţiei - doamna C. - pentru a beneficia de punctajul de 20 de puncte acordat la criteriul de selecţie S4, deşi administratorul/reprezentantul legal, domnul B., deţinea o firmă care acţionează pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe o piaţă adiacentă şi care avea deja un proiect FEADR implementat pe Măsura 121 - x/10 martie 2008 - "Achiziţie de tractor şi utilaje la B. persoană fizică autorizată, din localitatea Tinca, judeţul Bihor".

b) Avantajul nejustificat creat de recurentă domnului B. şi a firmelor familiei acestuia constă în următoarele:

- principalul beneficiar al serviciilor prestate de recurentă este PFA B. şi anume, în anul 2011, s-au prestat 62,19% din valoarea serviciilor, în anul 2012, s-au prestat 100% din valoarea serviciilor, în anul 2013, s-au prestat 44,17% din valoarea serviciilor, iar în anul 2014 s-au prestat 44,75% din valoarea serviciilor;

- la obiectul contractelor de prestări servicii încheiate între recurentă şi clienţii acestuia este trecut "pregătirea patului germinativ pentru semănat" care se poate realiza doar cu utilajele luate cu contract de comodat încheiat la data de 27 noiembrie 2009 de la domnul B.;

- beneficiarul nu a menţinut criteriile de selecţie pentru care proiectul a primit punctaj şi anume: S2 - "proiectele care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă la 25.000 euro investiţi în funcţie de tipul solicitantului".

Aşa cum rezultă din conţinutul Procesului-verbal, intimata s-a raportat, printre altele, la dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (CE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor depunere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, astfel cum acesta a fost interpretat de CJUE în Cauza C-434-12 Slancheva Sila, precum şi în Nota directoare pentru auditori nr. 22 a Comisiei Europene din 10 octombrie 2013.

Analizând existenţa unor elemente obiective şi a unor elemente subiective, intimata a identificat existenţa unor conexiuni între societăţile beneficiare ale proiectelor analizate, respectiv a unor indicatori fizici, funcţionali-legali şi de afacere/contabili/financiari, care dovedesc scopul nedeclarat al fragmentării unei investiţii mai mari în mai multe investiţii mai mici, în vederea depăşirii plafonului măsurii.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, confirmând legalitatea actelor administrative contestate în cauză.

Înalta Curte consideră că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., întrucât aceasta a fost motivată corespunzător şi este expresia interpretării şi aplicării corecte a normelor naţionale şi europene incidente la situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual motivelor de recurs formulate, instanţa de control judiciar reţine următoarele:

6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate în textul legal citat. În concret, judecătorul fondului a prezentat cadrul normativ aplicabil în speţa de faţă, interpretarea realizată de CJUE în cauza C - 434/12, Hotărârea Slancheva sila EOOD din 12 septembrie 2013, precum şi elementele din care rezultă faptul că au fost create în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine un avantaj ce contravine schemei de ajutor financiar.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

6.2.1. Critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, este nefondată.

Pornind de la prioritatea dreptului european, consacrată la nivel constituţional prin dispoziţiile art. 148 alin. (2), Înalta Curte va avea în vedere statuările Curţii de Justiţie a Uniunii Europene asupra acestei chestiuni ca argument în combaterea ideii în sensul că ar fi incidentă definiţia neregulii, cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, care ar fi mai favorabilă din perspectiva modului în care impune condiţia prejudiciului.

Astfel, instanţa europeană a reţinut că "prin intermediul celei de a patra întrebări în cauza C-260/14, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă, în împrejurările din cauza principală, principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice.

În această privinţă, dintr-o jurisprudenţă constantă reiese că atunci când statele membre adoptă măsuri prin care pun în aplicare dreptul Uniunii, ele au obligaţia de a respecta principiile generale ale acestui drept, printre care figurează, în special, principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime (a se vedea, în special, Hotărârea din 3 septembrie 2015, A2A, C-89/14, EU:C:2015:537, punctele 35 şi 36, precum şi jurisprudenţa citată).

Pe de altă parte, trebuie amintit că, potrivit aceleiaşi jurisprudenţe, deşi principiul securităţii juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, cu alte cuvinte, unei situaţii anterioare intrării sale în vigoare indiferent de efectele favorabile sau nefavorabile pe care le-ar putea avea o astfel de aplicare asupra persoanei interesate, acelaşi principiu impune ca orice situaţie de fapt să fie în mod normal apreciată, în lipsa unei dispoziţii exprese contrare, în lumina normelor de drept în vigoare la data producerii sale. Cu toate acestea, deşi legea nouă îşi produce efectele numai pentru viitor, aceasta se aplică, în lipsa unei derogări, şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi (a se vedea în special Hotărârea din 3 septembrie 2015, A2A, C-89/14, EU:C:2015:537, punctul 37 şi jurisprudenţa citată).

Astfel cum reiese din aceeaşi jurisprudenţă, nici domeniul de aplicare al principiului încrederii legitime nu poate fi extins într-atât încât să împiedice, la modul general, o nouă reglementare să se aplice efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare".

În acest context, cu privire la cea de a patra întrebare (care a fost redată mai sus), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a răspuns:

"Principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Prin urmare, în urma interpretării realizate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, contrar celor menţionate de Curtea Constituţională a României (Decizia nr. 66/2015), calificarea neregulii se poate face în baza O.U.G. nr. 66/2011, reţinându-se faptul că definiţia dată neregulii prin această ordonanţă este în concordanţă cu art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006.

De asemenea, şi stabilirea corecţiilor financiare ar putea fi făcută în baza O.U.G. nr. 66/2011 "cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare".

În speţă, "situaţia" apărută sub imperiul legii vechi este dată de împrejurarea că recurenta a încălcat dispoziţiile legale incidente în materia achiziţiilor publice, forma actelor normative în vigoare la momentul derulării procedurilor respective, precum şi prevederile contractului de finanţare.

Pentru a fi în prezenţa unei nereguli, trebuie să existe o abatere, care constă în acţiunea/inacţiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale naţionale şi/sau europene, precum şi prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care au sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

Este adevărat faptul că selectarea cererii de finanţare şi încheierea contractului de finanţare s-a realizat în anul 2010, însă neregulile menţionate în procesul-verbal contestat în cauză s-au produs în anul 2015, dată la care O.G. nr. 79/2003 era abrogată de O.U.G. nr. 66/2011. În mod evident, intimata avea obligaţia aplicării legislaţiei în vigoare la momentul constatării neregulii, respectiv O.U.G. nr. 66/2011 şi H.G. nr. 875/2011, în scopul stabilirii creanţelor bugetare rezultate din neregulă şi a recuperării sumelor afectate de aceasta, acestea fiind norme juridice de imediată aplicare.

Trebuie menţionat şi faptul că dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 statuează că: "Activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare."

Din interpretarea articolului anterior citat rezultă faptul că doar în cazul activităţilor de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare desfăşurate şi finalizate anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 sunt aplicabile dispoziţiile vechiului act normativ, respectiv O.G. nr. 79/2003.

Or, în speţa de faţă, la momentul încheierii contractului de finanţare erau aplicabile prevederile O.G. nr. 79/2003, însă, la momentul întocmirii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/7 iulie 2015, aceste prevederi legale erau abrogate, fiind aplicabile, după cum s-a precizat anterior, dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 şi H.G. nr. 875/2011.

6.2.2. Critica potrivit căreia verificarea creării de către beneficiarii a condiţiilor artificiale trebuia făcută anterior efectuării plăţilor, adică anterior acordării finanţării, este nefondată.

Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanţe în sensul că "acest aspect nu este de natură să conducă la ideea că neregulile constatate nu există."

Conform art. 5 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, se poate proceda la "efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanţate prin FEADR, după efectuarea plăţii, pentru a stabili dacă eligibilitatea şi condiţiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate."

Atât legislaţia care reglementează FEADR cât ce clauzele Contractului de finanţare reglementează mecanismul controlului ulterior asupra proiectelor finanţate din fonduri nerambursabile.

În art. 2 (8) din Contractul de finanţare încheiat de părţi a fost prevăzută o perioadă de monitorizare de minim 5 ani, începând cu data ultimei plăţi efectuate de autoritatea contractantă; verificările ex post efectuate în cauză se încadrează în această perioadă şi nu pot fi îngrădite de împrejurarea că proiectul a fost supus unor verificări de eligibilitate şi selecţie, cu atât mai mult cu cât, în evaluarea împrejurărilor care au concurat la constatarea neregulii au fost avute în vedere şi elemente ulterioare încheierii contractului de finanţare. Mai mult decât atât, însuşirea tezei recurentei ar lipsi de conţinut mecanismul controlului ulterior asupra proiectelor finanţate din fonduri nerambursabile.

6.2.3. Critica recurentei potrivit căreia sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (CE) 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului şi a Hotărârii CJUE din data de 12 septembrie 2013 pronunţată în cauza C-434/12, este nefondată.

Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală prevede că:

"Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Prin Hotărârea din 12 septembrie 2013 pronunţată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, CJUE a statuat că:

"1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare."

În mod indiscutabil, aşa cum a argumentat şi judecătorul fondului, în speţa de faţă sunt întrunite cele două elemente la care face referire instanţa europeană în hotărârea mai sus arătată.

Instanţa de control judiciar reţine că, în temeiul pct. 2 din Anexa la Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităţilor economice în vederea diversificării economiei rurale şi a creşterii calităţii vieţii în spaţiul rural", Schema de ajutor de minimis urmăreşte realizarea unui obiectiv general - care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale (conform fişei tehnice a Măsurii 312) -, a unor obiective specifice, respectiv crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural; creşterea valorii adăugate în activităţi non-agricole; crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi, precum şi a unor obiective operaţionale, respectiv crearea de micro-întreprinderi, precum şi dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol, în spaţiul rural; reducerea gradului de dependenţă faţă de agricultură.

Art. 52 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 - în baza căruia a fost solicitat ajutorul financiar nerambursabil pentru proiectul recurentei - are ca obiectiv susţinerea măsurilor de diversificare a economiei rurale şi cuprinde ajutoarele pentru înfiinţarea şi dezvoltarea micro-întreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial şi consolidării mediului economic.

În acord cu cele precizate de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că recurenta, deşi a fost punctată, nu şi-a respectat obligaţia de a crea 5 locuri de muncă, deoarece, conform statelor de plată pentru perioada 2011- septembrie 2014, societatea recurentă a avut o medie de 2,5 salariaţi. În registrul salariaţi din data de 23 octombrie 2014 figurează 5 salariaţi activi, din care doar domnul B. este angajat cu normă întreagă, ceilalţi 4 salariaţi fiind angajaţi cu normă parţială de 2/4 ore şi pontaţi cu 2 ore. Aşadar, în perioada de valabilitate a contractului de finanţare, beneficiarul nu a creat 5 locuri de muncă, cerinţă asumată prin cererea de finanţare. Prin urmare, acesta a eludat scopul Măsurii 312, întrucât nu a procedat la crearea locurilor de muncă de muncă asumate, ci doar la o preluare de personal. Mai mult decât atât, din cei 5 salariaţi, doar unul nu face parte din familia D.

În mod indiscutabil, obiectivul general al Măsurii 312, anterior arătat, nu este îndeplinit în cauza de faţă, întrucât entităţile juridice aflate în discuţie operează în cadrul unui grup economic mai mare şi s-au constatat elemente comune între cele două societăţi beneficiare de finanţare FEADR. Or, scopul creării Programului FEADR a fost acela de a combate în mediul rural concentrarea în jurul unei singure persoane a tuturor opţiunilor de angajare ori de acţionare în mediul de afaceri.

Nici obiectivul specific al Măsurii 312, anterior arătat, nu este îndeplinit în speţa de faţă, în condiţiile în care din analiza contractelor de prestări servicii ale celor doi beneficiari rezultă că aceştia îşi prestează servicii reciproc sau către societăţi comerciale în care au calitatea de asociat.

Aşadar, după cum a evidenţiat şi judecătorul fondului, există elementele comune între solicitanţi (aceştia fiind rude între ele) care conduc la concluzia că există premisele creării de condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi prin depăşirea plafonul lui maxim alocat pentru realizarea celor două proiecte în acelaşi timp.

Altfel spus, cei doi solicitanţi au procedat la fracţionarea artificială a unui proiect de investiţii, încercând astfel a se depăşi plafonul maxim de sprijin financiar.

În altă ordine de idei, existenţa elementului subiectiv presupune intenţia beneficiarului de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condiţiile necesare pentru dobândirea acestuia.

Înalta Curte apreciază că este judicioasă concluzia primei instanţe în sensul că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă în mod indubitabil faptul că recurenta a fost înfiinţată cu scopul vădit de depăşire, în mod artificial, a impedimentelor pe care le avea PFA B. în accesarea Măsurii 312 (nu era micro întreprindere nouă, nu avea sediul în mediul rural, asociatul unic nu mai avea vârsta sub 40 de ani, accesate anterior fonduri europene).

Pe aspectul analizat, prezintă relevanţă cele statuate de CJUE în Hotărârea din 12 septembrie 2013:

"Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanţa menţionată pentru a stabili caracterul artificial al creării condiţiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică şi/sau personală dintre persoanele implicate în operaţiunea de investiţii respectivă.

Existenţa acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiţi investitori candidaţi la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiţii sunt identice şi când există o legătură geografică, economică, funcţională, juridică şi/sau personală între aceste proiecte" (paragrafele 40, 41 din hotărâre).

De asemenea, în Nota Directoare pentru Auditori nr. 22 data de 10 octombrie 2013 emisă de Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală s-a arătat că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal şi real al cererii de finanţare; adică, elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEADR sunt legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice şi prezintă legături geografice, economice, funcţionale, legale sau legături de ordin personal.

Înalta Curte reţine că, în speţa de faţă, se regăsesc indicatorii de fraudă nominalizaţi în Nota directoare, după cum urmează:

1. Indicatori externi fizici:

- societatea recurentă, unde domnul B. este administrator/reprezentant legal, are acelaşi sediu şi anume Sat Tinca, comuna Tinca, judeţ Bihor, cu PFA B. PFA unde dl. B. este titular;

- din cuprinsul certificatelor constatatoare de la Registrul Comerţului şi din Cererea de finanţare depusă de SC "A." SRL, s-a constatat că firmele PFA B. şi SC "A." SRL, au acelaşi număr de telefon trecut la datele de identificare ale firmei.

2. Indicatori funcţionali - legali:

- PFA B. şi SC "A." S.R.L funcţionează pe aceeaşi piaţa relevanta sau pe o piaţa adiacenta: SC "A." S.R.L are ca activitate principala -cod CAEN 0161-Activităţi auxiliare pentru producţia vegetală, iar PFA B. are ca activitate principala cod CAEN 0111- Cultivarea cerealelor exclusiv orez), plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase;

- SC "A." SRL are proiect finalizat pe măsura 312 "Achiziţie de utilaje la SC A. SRL din localitatea Tinca, judeţul Bihor", iar PFA B. are proiect finalizat pe măsura 121" Achiziţie de tractor şi utilaje la B. Persoana Fizica Autorizată, din localitatea Tinca, judeţul Bihor"

- cele doua firme au avut acelaşi consultant SC E. SRL;

- domnul F. este angajat cu contract de muncă la SC "A." SRL din 01 mai 2011 şi este titular în PFA F. Aceasta din urmă este principalul beneficiar al serviciilor prestate de SC "A." SRL (2011-37,81% din valoarea serviciilor, 2012- 0% din valoarea serviciilor, 2013-26,10% din valoarea serviciilor şi 2014-18,41% din valoarea serviciilor);

- 4 din cei 5 salariaţi ai SC "A." SRL sunt membrii ai familiei D.;

- recurenta nu a respectat obligaţia de a angaja 5 salariaţi

3. Indicatori de afacere/contabili/financiari:

- principalul beneficiar al serviciilor prestate de SC "A." SRL, unde, aşa cum s-a mai precizat domnul B. este administrator/reprezentant legal, este PFA B.;

- recurenta îşi poate realiza obiectul de activitate doar cu ajutorul utilajelor închiriate de la PFA B.;

În raport de aspectele anterior prezentate, este corectă concluzia primei instanţe în sensul că nu există niciun element care să conducă la ideea că s-a intenţionat crearea unei veritabile micro-întreprinderi autonome care să deruleze o afacere proprie, aşa cum s-a declarat prin cererea de finanţare. Într-adevăr, acţiunea concertată a societăţilor analizate, deţinute de membrii aceleiaşi familii confirmă faptul că s-a urmărit dezvoltarea afacerii iniţiale prin achiziţionarea de noi utilaje necesare acesteia.

De asemenea, în mod justificat judecătorul fondului a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 346/2004: prin prestarea de servicii către o societate comercială unde beneficiara are şi calitatea de asociat, precum şi prin existenţa aceluiaşi domeniu de activitate, cu coduri CAEN care sunt interdependente rezulta că cele două societăţi sunt întreprinderi legate.

6.2.4. Critica recurentei referitoare la încălcarea principiului proporţionalităţii, este nefondată.

Principiului proporţionalităţii, reglementat în art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, impune ca orice acţiune întreprinsă în materie să ţină seama de natura şi de gravitatea nereguli constatate, precum şi de amploarea şi implicaţiile financiare ale acestora.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de control judiciar constată că măsura dispusă de autoritatea emitentă respectă aceste exigenţe.

Acest aspect a fost analizat în mod judicios de către instanţa de fond care a reţinut că "obligaţia returnării integrale a finanţării a fost asumată contractual de părţi şi, pe de altă parte, o astfel de sancţiune nu poate fi considerată disproporţionată în raport de faptele constatate. Cât timp se reţine crearea în mod artificial de condiţii pentru accesarea unei finanţări, retragerea integrală a finanţării nu poate fi considerată disproporţionată, ci este singura măsură care respectă acest principiu al proporţionalităţii. Aceasta întrucât întreaga finanţare a fost acordată în mod nelegal ca urmare a condiţiilor artificial create de beneficiar."

De altfel, chiar normele europene incidente în cauză, respectiv art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene cât şi art. 5 alin. (3) din Regulamentului Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a eco - condiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, fac referire la neacordarea integrală a finanţării.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 124/CA/2016 - PI din 13 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - CL