Appeal against decision annulling motion to set aside declared inadmissible; earlier final decision stands.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Dâmboviţa, anularea răspunsului nr. x/27 august 2015.

1.2. Prin Sentinţa nr. 1201 din 10 decembrie 2015, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Dâmboviţa.

1.3. Împotriva Sentinţei nr. 1201 din 10 decembrie 2015, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 februarie 2016.

1.4. Prin Decizia nr. 1075 din 16 iunie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea, de către recurentă, a domiciliului procesual, excepţie invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a constatat nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 1201 din 10 decembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa.

2. Calea extraordinară de atac exercitată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 iulie 2016, sub nr. x/2015/a1, recurenta A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1075 din 16 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

3. Soluţia pronunţată asupra contestaţiei în anulare

Prin Decizia nr. 1479 din 11 octombrie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia netimbrării contestaţiei în anulare, invocată din oficiu, şi a anulat contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A., ca netimbrată.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1479 din 11 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs contestatoarea A., solicitând anularea acesteia.

Recurenta a susţinut că i-a fost comunicată decizia, dar aceasta nu este semnată de către membrii completului de judecată, şi că nu este de acord cu anularea contestaţiei în anulare ca netimbrată, întrucât cererea trebuia să se judece din oficiu. A mai arătat că a formulat cerere de ajutor public judiciar care a fost respinsă, deşi trebuia admisă.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Dâmboviţa a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de contestatoarea A.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate a recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestatoarea A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Totodată, se vor avea în vedere dispoziţiile art. 518 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, Înalta Curte reţine că Decizia nr. 1479 din 11 octombrie 2016 a fost pronunţată de curtea de apel în soluţionarea contestaţiei în anulare declarată împotriva deciziei nr. 1075 din 16 iunie 2016, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2015, această din urmă hotărâre având caracter definitiv.

Pe cale de consecinţă, rezultă că şi Decizia nr. 1479 din 11 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, are caracter definitiv, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., iar recursul declarat de contestatoarea A. împotriva acestei decizii este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 1479 din data de 11 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - CL