Eligibility of FEDR costs under POSDRU funding contracts: calculation based on validated total eligible costs versus initial contract estimates

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Din cererea adresată Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data 31 august 2015 şi înregistrată sub nr. x/2015, reclamanta Universitatea A, în contradictoriu cu pârâta Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice Bucureşti a solicitat următoarele:

- Anularea, parţială, în privinţa respingerii contestaţiei formulate de Universitatea A cu nr. x din 24 iulie 2014 privind debitul stabilit prin Procesul-verbal de constatare şi stabilire a creanţelor bugetare înregistrată cu nr. x din 25 iunie 2014, a Deciziei x din 1 octombrie 2014 privind soluţionarea contestaţiei depuse de Universitatea A, înregistrată la OIPOSDRU - MEN sub nr. x din 28 iulie 2014 privind proiectul x;

- Anularea parţială, în privinţa stabilirii debitului dar cu menţinerea anulării Procesului-verbal anterior emis nr. x din 25 iunie 2015, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenta nr. x din 1 octombrie 2014 privind proiectul PDSDRU/89/1.5/S/57083 cod SMIS 19215 cu titlul "Proiect şi Dezvoltare prin cercetare şi inovare post-doctorală în inginerie şi ştiinţe aplicate (POST-DOC PRIDE)", proces-verbal emis ca urmare a respingerii parţiale a contestaţiei prin Decizia nr. x din 1 octombrie 2014 şi a admiterii parţiale a menţionatei contestaţii prin aceeaşi decizie;

- Anularea Deciziei OIPOSDRU - MECS nr. x din 20 februarie 2015, privind soluţionarea contestaţiei depuse de Universitatea A, înregistrată la OIPOSDRU - MEN sub nr. x din 4 noiembrie 2014, decizie transmisă la universitate cu adresa din 20 februarie 2015 primită la data de 2 martie 2015 înregistrată la Universitatea A sub nr. x din 3 martie 2015, precum şi:

- constatarea ca eligibilă a sumei de 102,453,10 RON (82.627,50 RON şi TVA aferent de 19.830,60 RON) - sumă care include şi contribuţia proprie a beneficiarului);

- exonerarea de la plată pentru suma de 100.805,55 RON din care 19.830 RON reprezintă TVA;

- restituirea către Universitatea A a sumei de 82.627.50 RON şi TVA de 20.235,30 RON, sume ce au fost deja reţinute ca urmare a emiterii procesului-verbal şi a deciziei iniţial atacate, astfel cum reiese din documentele ataşate (din scrisoarea standard nr. x din 2 septembrie 2014, paginile 2 şi 4).

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 217 din 17 noiembrie 2015 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâta Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice Bucureşti, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 217 din 17 noiembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universitatea A a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinţei atacate şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii formulate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a susţinut în esenţă, următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare nereguli încheiat la data de 25 iunie 2014, OIPOSDRU aplică un mod de calcul al FEDR-ului care a fost statuat pentru prima oară prin Instrucţiunea nr. 78 din octombrie 2013, apărută la 6 luni de la finalizarea proiectului şi astfel ajunge în mod neconstituţional şi eronat la concluzia că a fost depăşită valoarea FEDR eligibilă deoarece, conform Instrucţiunii, cuantumul FEDR ar trebui raportat la valoarea totală eligibilă validată.

În motivarea hotărârii de respingere a contestaţiei, instanţa Curţii de Apel Suceava afirmă: "Dacă potrivit dispoziţiilor sus citate o cheltuială este considerată eligibilă numai după şi în măsura în care a fost efectiv plătită, este fără echivoc împrejurarea că toate cheltuielile de tip FEDR definite la art. 2 din acelaşi act normativ se raportează valoric la valoarea totală eligibilă validată şi nu la valoarea finanţării nerambursabile estimată la încheierea contractului"

Or, aceasta concluzie nu are nicio legătură cu premisa, indicând în mod evident o înţelegere greşită a prevederilor legale de către instanţa de fond.

În continuare, instanţa de fond apreciază în mod nefundamentat că din prevederile contractului de finanţare ar rezulta deja, coroborat cu prevederile H.G. nr. 759/2007, modul de calcul care ulterior ar fi fost prevăzut prin Instrucţiunea 78 din 2013.

Modul în care instanţa a interpretat alin. (5) al art. 3 din Contractul de finanţare indică o aplicare eronată a legii, apreciind că textul legal precitat prevede că "finanţarea nerambursabilă acordată la finalul proiectului se raportează exclusiv la cheltuielile eligibile validate pe parcursul implementării proiectului.

De fapt, art. 3 alin. (5) din Contract stabileşte că "finanţarea nerambursabilă acordată de AMPOSDRU va fi limitată la valoarea obţinută prin aplicarea procentului prevăzut la art. 3 alin. (2), cheltuielilor totale eligibile validate" care la rândul său prevede că "AMPOSDRU acordă o finanţare nerambursabilă în sumă de 13.145.904,00 RON, echivalentă cu 98% din valoarea totală eligibilă a proiectului."

Prin urmare, referitor la valoarea totală a finanţării nerambursabile, de la bun început s-a stipulat în contract că va fi ajustată în funcţie de validarea cheltuielilor; şi, în condiţiile în care cheltuielile din linia bugetară FEDR au fost realizate în conformitate cu prevederile legale şi în lipsa unei precizări contractuale similare celor privind finanţarea nerambursabilă din art. 3 alin. (5) care să indice că şi acestea vor fi ajustate în funcţie de valoarea totală validată, aceste cheltuieli nu pot fi reduse proporţional cu valoarea totală validată.

Art. 3 alin. (5) prevede o situaţia de excepţie de la regulă, anume situaţia că finanţarea nerambursabilă va fi limitată la valoarea obţinută prin aplicarea procentului de 98% la totalul cheltuielilor eligibile validate; or, excepţiile sunt de strictă interpretare, nefiind promisă extinderea acestei excepţii şi asupra altor linii din cadrul bugetului.

Este evident că atunci când finanţatorul a gândit, la momentul acordării finanţării, că va avea de ajustat o sumă aprobată prin buget în funcţie de valoarea validată, a inserat acest lucru în contract (art. 3 alin. (5), dar acest text de lege menţionat de OIPOSDRU şi, ulterior de instanţă, nu oferă posibilitatea de a ajusta linia cheltuielilor FEDR care reprezintă 10% din valoarea aprobată (astfel cum prevedeau ghidul şi contractul de finanţare), ci indică doar ca procentul de 98% al contribuţiei finanţatorului (finanţarea nerambursabilă) să fie calculat din totalul eligibil validat.

Instanţa practic extinde în mod abuziv prevederile de excepţie şi, prin urmare, de strictă interpretare, din articolul 3 alin. (5) al contractului şi asupra liniei bugetare FEDR, fără a lua în considerare celelalte argumente privind prematuritatea încheierii procesului-verbal de constatare nereguli în condiţiile în care la data încheierii sale nu era cunoscută suma totală validată, existând o serie de alte procese pe rol privind cheltuielile proiectului, câştigate deja la instanţele de fond. Astfel valoarea cheltuielilor eligibile validate în acest moment deja diferă faţă de cea din momentul întocmirii procesului-verbal, prin urmare a da eficienţă acelui proces-verbal înseamnă a crea o serie de perturbări în lanţ, fiind necesară ulterior o serie întreagă de recalculări.

Prin urmare, hotărârea dată prin ignorarea încălcării de către finanţator a prevederilor constituţionale privind retroactivitatea reglementărilor legale, pe baza unor interpretări eronate a normelor legale şi contractuale, se impune a fi casată.

Dacă ar fi fost atât de clare clauzele contractuale, cum susţine instanţa, nu ar fi existat motive de emitere a instrucţiunii. Pentru situaţiile izvorâte din contracte şi fapte derulate înaintea apariţiei instrucţiunii, sunt valabile prevederile contractului de finanţare, iar acesta prevede strict situaţia în acre se ajustează valoarea finanţării.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând următoarele apărări:

Finanţarea nerambursabilă menţionată la art. 3 alin. (5) din Contractul de finanţare, se acordă pentru cheltuielile eligibile efectuate pe parcursul implementării proiectului, şi prevăzute de art. 2 din Ordinul comun nr. 3/185/2008 (în vigoare la data semnării contractului), toate aceste tipuri de cheltuieli, inclusiv cheltuielile de tip FEDR, la finalul proiectului urmând a se deconta prin finanţarea nerambursabilă stabilită, raportată la valoarea totală eligibilă a proiectului care a fost validată şi nu la cea estimată la începutul proiectului.

Acest mecanism al rambursării a fost cunoscut de către beneficiar încă de la data semnării contractului, fiind stipulat în art. 3, alin. (1) şi alin. (5) din contractul de finanţare şi nu reprezintă o noutate în materie. Nici chiar prevederile Instrucţiunii nr. 78 din 7 octombrie 2013 pentru reglementarea modului de calcul utilizat la finalul implementării proiectului, privind validarea cheltuielilor de tip FEDR nu pot fi privite cu titlu de noutate deoarece aceasta a fost emisă tocmai în baza articolului din Contractul de finanţare menţionat mai sus, respectiv "la finalizarea perioadei de implementare a proiectului, finanţarea nerambursabilă acordată de AMPOSDRU va fi limitată la valoarea obţinută prin aplicarea procentului prevăzut la art. 3 alin. (2), cheltuielilor totale eligibile validate".

De asemenea, după cum reglementează art. 77 - 79 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, instrucţiunile emise de Autoritatea de Management POSDRU se limitează la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.

Astfel, în ceea ce priveşte speţa dedusă judecăţii, Instrucţiunea nr. 78/2013, a cărei aplicare a fost reclamată de către petentă, se limitează strict la cadrul stabilit anterior prin contractul de finanţare (art. 3 alin. (5) şi în executarea căruia a fost emisă şi nu conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora. Aşadar în ceea ce priveşte acordarea finanţării nerambursabile la finalizarea proiectului, regula potrivit căreia aceasta se raportează la totalul cheltuielilor eligibile validate, nu reprezenta o noutate la momentul apariţiei Instrucţiunii nr. 78/2013.

Consideră nejustificată afirmaţia petentei potrivit căreia "OIPOSDRU, contrar prevederilor legale în vigoare la data derulării contractului, aplică procentul de 10% la valoarea cheltuielilor validate, nu la valoarea eligibilă", atâta timp cât această reglementare exista deja în contractul de finanţare, pentru toate tipurile de cheltuieli rambursate, nu doar cele de tip FEDR.

În concluzie, având în vedere cele de mai sus, cheltuielile eligibile reprezintă cheltuielile efectuate de către beneficiar şi validate şi nu cele estimate iniţial. Astfel, aplicarea procentului aferent cheltuielilor de tip FEDR de 10% la valoarea totală a cheltuielilor eligibile în cadrul proiectului, se va face la valoarea cheltuielilor declarate eligibile (validate) de către OIPOSDRU MECS pe perioada de implementare a proiectului şi nu la cele estimate iniţial în cadrul Anexei 2 - Bugetul proiectului.

Din perspectiva considerentelor expuse mai sus, solicită respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din 19 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 25 iunie 2019.

6. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ a fost sesizată de către reclamanta Universitatea A cu acţiunea în anulare formulată împotriva pârâtei Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice Bucureşti solicitând următoarele:

- Anularea parţială, în privinţa respingerii contestaţiei formulate de Universitatea A cu nr. x din 24 iulie 2014 privind debitul stabilit prin Procesul-verbal de constatare şi stabilire a creanţelor bugetare înregistrată cu nr. x din 25 iunie 2014, a Deciziei x din 1 octombrie 2014 privind soluţionarea contestaţiei depuse de Universitatea A, înregistrată la OIPOSDRU - MEN sub nr. x din 28 iulie 2014 privind proiectul x;

- Anularea parţială, în privinţa stabilirii debitului dar cu menţinerea anulării Procesului-verbal anterior emis nr. x din 25 iunie 2015, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenta nr. x din 1 octombrie 2014 privind proiectul PDSDRU/89/1.5/S/57083 cod SMIS 19215 cu titlul "Proiect şi Dezvoltare prin cercetare şi inovare post-doctorală în inginerie şi ştiinţe aplicate (POST-DOC PRIDE)", proces-verbal emis ca urmare a respingerii parţiale a contestaţiei prin Decizia nr. x din 1 octombrie 2014 şi a admiterii parţiale a menţionatei contestaţii prin aceeaşi decizie;

- Anularea Deciziei OIPOSDRU - MECS nr. x din 20 februarie 2015, privind soluţionarea contestaţiei depuse de Universitatea A, înregistrată la OIPOSDRU - MEN sub nr. x din 4 noiembrie 2014, decizie transmisă la universitate cu adresa din 20 februarie 2015 primită la data de 2 martie 2015 înregistrată la Universitatea A din Suceava sub nr. x din 3 martie 2015.

Precum şi:

- constatarea ca eligibila a sumei de 102,453,10 RON (82.627,50 RON şi TVA aferent de 19.830,60 RON) - sumă care include şi contribuţia proprie a beneficiarului);

- exonerarea de la plată pentru suma de 100.805,55 RON din care 19.830 RON reprezintă TVA;

- restituirea către Universitatea A a sumei de 82.627.50 RON şi TVA de 20.235,30 RON sume ce au fost deja reţinute ca urmare a emiterii procesului-verbal şi a deciziei iniţial atacate, astfel cum reiese din documentele ataşate (din scrisoarea standard nr. x din 2 septembrie 2014, paginile 2 şi 4).

Prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând, în esenţă, următoarele:

Prin Contractul de finanţare cu numărul de identificare x din 31 martie 2010, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin AMPOSDRU a acordat reclamantei o finanţare nerambursabilă în sumă maximă de 13.145.904 RON (art. 3 alin. (2) din contract) pentru implementarea Proiectului intitulat "Progres şi dezvoltare prin cercetare şi inovare post-doctorală în inginerie şi ştiinţe aplicate (POST-DOC PRIDE)" (art. 1 alin. (1) din contract), perioada maximă de implementare fiind de 36 luni .

Ca urmare a aspectelor semnalate referitoare la efectuarea cheltuielilor FEDR peste procentul alocat de 10% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile, Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale (OIPOSDRU-MEN) a emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x, privind proiectul x cu titlul "Progres şi dezvoltare prin cercetare şi inovare post-doctorală în inginerie şi ştiinţe aplicate (POST-DOC PRIDE)", prin care s-a constatat că suma de 84.313,78 RON reprezentând cheltuieli de tip FADR, ce depăşesc procentul de 10% din valoarea totală eligibilă a proiectului, la care se adaugă 20.235,30 RON TVA RON, este neeligibilă (dosar).

Prin Decizia nr. x din 1 octombrie 2014 emisă de Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de reclamantă.

Categoriile de cheltuieli eligibile nu sunt definite în contract, acestea fiind menţionate la art. 2 din Ordinul comun nr. 3/185/2008 emis de MMFES şi MEF, la lit. l) fiind menţionate cheltuielile de tip Fondul European pentru Dezvoltare Regionala (FEDR). Valoarea cheltuielilor tip FEDR este stabilită prin Ghidul Solicitatului - Condiţii generale 2009 care prevede că "Procentul aferent cheltuielilor de tip FEDR (10%, respectiv 15%) se aplică la valoarea totală eligibilă a proiectului".

Pentru soluţionarea cauzei este important a se stabili dacă procentul aferent cheltuielilor de tip FEDR se aplică la "valoarea totală eligibilă a proiectului" sau la "valoarea totală eligibilă realizată (validată)".

Pentru a lămuri această controversă, Curtea constată că la art. 3 alin. (1) din Contractul de finanţare se prevede că valoarea totală eligibilă a proiectului se compune din:

1. valoarea eligibilă a finanţării nerambursabile acordată de FSE;

2. valoarea eligibilă a finanţării nerambursabile acordată din bugetul naţional;

3. contribuţia eligibilă a beneficiarului.

Pe de altă parte la alin. (5) din acest articol se precizează că la finalizarea perioadei de implementare a proiectului finanţarea nerambursabilă acordată se limitează la valoarea obţinută prin aplicarea procentului prevăzut la art. 3 alin. (2), cheltuielilor totale eligibile validate.

Din interpretarea clauzelor prevăzute la art. 3 rezultă o distincţie clară între noţiunea de valoare totală eligibilă a proiectului şi valoarea eligibilă a finanţării nerambursabile, valoarea eligibila a finanţării nerambursabile fiind inclusă în valoarea totală eligibilă a proiectului. Din alin. (5) rezultă că finanţarea nerambursabilă acordată la finalul proiectului se raportează exclusiv la cheltuielile eligibile validate pe parcursul implementării proiectului şi nu la valoarea estimată la data semnării contractului.

Aşadar, finanţarea nerambursabilă la care se referă art. 3 alin. (5) se acordă pentru cheltuielile eligibile efectuate pe parcursul implementării proiectului.

Categoriile de tip cheltuieli eligibile nu sunt definite în contract, acestea fiind menţionate la art. 2 din Ordinul comun nr. 3/185/2008 emis de MMFES şi MEF la lit. l) fiind menţionate cheltuielile de tip FEDR.

Art. 3 din acelaşi ordin stabileşte, prin trimitere la art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 condiţiile cumulative pe care trebuie sa le îndeplinească o cheltuială pentru a fi eligibilă, astfel că, dacă potrivit dispoziţiilor sus citate, o cheltuiala este considerată eligibila numai după, şi în măsura în care a fost efectiv plătită, este fără echivoc împrejurarea că toate cheltuielile de tip FEDR definite la art. 2 din acelaşi act normativ se raportează valoric la valoarea totală eligibila validată şi nu la valoarea finanţării nerambursabile estimată la încheierea contractului.

Această modalitate de calcul rezultă exclusiv din actele normative în vigoare la data încheierii contractului Contractul de finanţare nr. x din 31 martie 2010, respectiv H.G. nr. 759/2007 şi Ordinul comun nr. 3/185/2008 emis de MMFES şi MEF. Prin urmare, emiterea ulterioară a Instrucţiunii nr. 78/2013 prin care se stabileşte modalitatea de validare a cheltuielilor FEDR, nu reprezintă o aplicare retroactivă, aşa cum susţine reclamanta.

Nici declararea neconstituţională a art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 prin Decizia CCR nr. 66/2015 nu afectează legalitatea actelor administrativ fiscale contestată în cauză, în condiţiile în care prin aceste acte nu s-au stabilit corecţii financiare ci s-a procedat la o recalculare a cheltuielilor de tip FEDR, în raport de dispoziţiile legale în vigoare la data încheierii contractului de finanţare şi de clauzele contractuale.

7. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Chestiunea dedusă judecăţii vizează modul de stabilire al cheltuielilor FEDR prin raportarea procentului de 10% la valoarea totală eligibilă a proiectului (modalitate susţinută de către reclamantă), sau la valoarea valoarea totală eligibilă realizată sau validată (modalitate susţinută de către pârâtă şi utilizată în actele administrativ fiscale atacate).

Chiar dacă Instrucţiunea nr. 78/2013 pentru reglementarea modului de calcul utilizat la finalul implementării proiectului a intrat în vigoare ulterior finalizării acestuia, nu se poate susţine, cu suficient temei, că mecanismul rambursării, stabilit prin actele administrativ fiscale atacate ar fi nelegal, în condiţiile în care dispoziţiile art. 4 din Contractul din 31 martie 2010 stabilesc că, cheltuielile angajate pe perioada de implementare a proiectului sunt eligibile în condiţiile stabilite de H.G. nr. 759/2008, de Ordinul comun nr. 3/185/2008, de Ghidul solicitantului, de Instrucţiunile AMPOSDRU, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile.

Astfel, prevederile art. 4 din Contract fac trimitere, în ceea ce priveşte eligibilitatea cheltuielilor angajate pe perioada de implementare a proiectului, la dispoziţiile H.G. nr. 759/2007 şi ale Ordinului comun nr. 3/185/2008; acte normative care definesc noţiunea de cheltuială eligibilă - art. 2 alin. (1) din Hotărâre şi 3 alin. (1) din Ordin.

Potrivit art. 3 alin. (2) din Contract, finanţarea nerambursabilă acordată este de 13.145.904,00 RON, echivalentă cu 98% din valoarea totală eligibilă a proiectului (respectiv suma de 13.414.188,00 RON, potrivit art. 3 alin. (1).

Pe de altă parte, potrivit art. 3 alin. (5) din Contract, la finalizarea perioadei de implementare a proiectului, finanţarea nerambursabilă acordată de AMPOSDRU va fi limitată la valoarea obţinută prin aplicarea procentului prevăzut la art. 3 alin. (2), cheltuielilor totale eligibile validate.

Şi, în fine, în ceea ce priveşte categoriile de cheltuieli eligibile, acestea sunt menţionate în art. 2 din Ordinul comun nr. 3/185/2008, la lit. l) fiind indicate cheltuieli de tip Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR), precum şi în Secţiunea 3.3 din Ghidul solicitantului nr. 89/2009, respectiv art. 11 din Regulamentul CCE nr. 1081/2006 şi art. 7 din Regulamentul nr. 1080/2006.

Rezultă, aşadar, că decontarea cheltuielilor eligibile (inclusiv cele de tip FEDR), se derulează prin intermediul finanţării nerambursabile, prin raportare la art. 3 alin. (5) din Ordin, având drept bază de calcul valoarea cheltuielilor totale eligibile validate, adică valoarea totală eligibilă a proiectului.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentei, precum că instanţa de fond ar fi făcut o aplicare greşită a legii - art. 3 alin. (5) din Ordin - prin extinderea aplicării excepţiei din textul legal precitat şi la modul de calcul al cheltuielilor de tip FADR, sunt nefondate.

Aceasta întrucât cheltuielile de tip FADR se impun a fi corelate cu valoarea totală eligibilă validată şi nu cu cea estimată la începutul proiectului, după cum rezultă din Condiţiile generale ale Ghidului solicitantului 2009.

Astfel, la pct. 5.4.1. - Completarea bugetului cererii de finanţare - în cadrul structurii bugetului cererii de finanţare, la pct. 3.1 se prevede că, Cheltuielile de tip FEDR trebuie să însumeze maximum 10% (pentru axele prioritare 1- 5) sau maximum 15% (pentru axa prioritară 6) din valoarea totală eligibilă a proiectului.

În cauză, valoarea cheltuielilor de tip FEDR (linia 3.1 din bugetul cererii de finanţare) se calculează prin aplicarea următoarei formule: "Cheltuieli de tip FEDR (linia 3.1 din buget) = Maximum 10% sau 15% * linia 7", aceasta din urmă fiind compusă din suma totalului cheltuielilor directe cu totalul cheltuielilor generale de administraţie (după cum rezultă din pct. 5.4.1 din Ghidul solicitantului).

De altfel, chiar reclamanta, în calitate de beneficiar al finanţării în cadrul Axei prioritare nr. 1 (AP 1), a întocmit cererea de finanţare, care în urma procesului de evaluare şi selecţie a devenit Anexa 1 la Contractul de finanţare, după cum este prevăzut în art. 1 alin. (3).

Revenind la cheltuielile de tip FEDR, este de remarcat că în cuprinsul Anexei 2 la Contract - înscris care, face, de asemenea, parte integrantă din convenţia de finanţare - reclamanta a prevăzut că aceste cheltuieli, în cuantum de 1.200.000,00 RON reprezintă maxim 10% din total costuri pentru proiect, adică din valoarea eligibilă a proiectului, sau altfel spus, din cheltuielile totale eligibile validate .

În ceea ce priveşte chestiunea supusă dezbaterii, Înalta Curte apreciază că procentul de 10% se raportează la valoarea totală eligibilă realizată sau validată, fiind, aşadar nefondate susţinerile reclamantei recurente potrivit cărora instanţa de fond, în mod nejustificat ar fi extins prevederile de excepţie ale art. 3 alin. (5) şi cu privire la linia bugetară FEDR.

Este de necontestat că procentul de 10% se aplică totalului cheltuielilor validate, pentru că tocmai această validare, care presupune verificarea cheltuielilor (în raport de prevederile legale în materie şi de regulile de eligibilitate stabilite şi asumate de recurentă, prin Contractul de finanţare) conferă atributul de eligibilitate şi ulterior face posibilă rambursarea cheltuielilor către beneficiar.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat şi la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Universitatea A împotriva Sentinţei nr. 217 din 17 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2019.

GGC - CP