Incompatibility between public hospital department head and commercial company administrator under Romanian healthcare and integrity laws

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 3 februarie 2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x din 21 ianuarie 2016 emis de pârâtă.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 463 din 26 octombrie 2016, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect conflict de interese/incompatibilitate - constatate de ANI, şi a anulat Raportul de evaluare nr. x din 21 ianuarie 2016 emis de Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Agenţia Naţională de Integritate a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că în mod nelegal instanţa de fond a reţinut că "simpla denumire şi exercitare a unor atribuţii de administrare în limitele unui mandat conferit de cel ce deţine controlul şi direcţia societăţii nu-i poate conferi calitatea de manager unei persoane căreia îi lipseşte atributul esenţial al acestei funcţii - puterea de decizie".

Astfel, cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor în baza cărora s-a reţinut starea de incompatibilitate, instanţa de fond a concluzionat faptul că, intimatul-reclamant, exercitând funcţia de administrator în cadrul societăţii B. SRL nu a exercitat cele cinci funcţii ale managementului, acestea fiind exercitate de asociatul unic.

Nu pot fi reţinute ca fondate cele motivate de instanţa de fond, având în vedere că funcţia de administrator al unei societăţi comerciale presupune o activitate de conducere, efectuată în baza mandatului dat de asociaţii din societate.

În opinia recurentei este eronată aprecierea instanţei de fond în sensul că activitatea de manager din societate a fost exercitată de către asociatul unic al societăţii, în contextul în care intimatul-reclamant are calitatea de mandatar.

Astfel, chiar dacă acesta poate "acţiona numai în limitele mandatului conferit pentru îndeplinirea unor atribuţii expres şi limitativ prevăzute prin actul constitutiv", intimatul-reclamant, prin aducerea la îndeplinire a atribuţiilor delegate în vederea îndeplinirii obiectului de activitate precum şi a obiectivelor societăţii, desfăşoară o activitate de conducere, de manager.

Totodată, lipsa de îndeplinire cumulat a celor cinci funcţii ale managementului, nu echivalează cu o lipsire de efecte a menţiunilor din Registrul Comerţului privind funcţia de administrator a intimatului.

Astfel, atâta timp cât în Registrul Comerţului au fost menţionate şi păstrate menţiunile referitoare la funcţia de administrator a reclamantului, limitele mandatului de administrator al reclamantului impuse de actul constitutiv al societăţii B. SRL, nu prezintă relevanţă sub aspectul constatării stării de incompatibilitate, legea nefăcând nicio distincţie după cum mandatul administratorului este limitat prin actul constitutiv sau nu.

Medicul şef de secţie deţine şi exercită o funcţie de manager de natura celei vizate de dispoziţiile art. 178 din Legea nr. 95/2006, iar acest fapt este demonstrat şi de faptul că art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 asimilează categoria şefilor de secţie, managerilor de spital.

Recurenta consideră că funcţia de medic şef de secţie a unui spital public este incompatibilă cu orice altă activitate de manager, noţiune în care este inclusă şi calitatea de administrator la o societate comercială, calitate pe care intimatul reclamant a exercitat-o în cadrul societăţii comerciale B. SRL.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de evaluare nr. x/2016 întocmit de pârâtă la data de 21 ianuarie 2016 s-a constatat că intimatul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 11 martie 2010 - 16 februarie 2015, deoarece a deţinut simultan atât funcţia de şef secţie într-un spital public, cât şi funcţia de administrator în cadrul unei societăţi comerciale, încălcând dispoziţiile art. 184 alin. (12) coroborate cu art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea 95/2006, respectiv art. 185 alin. (15) coroborate cu cele ale art. 178 alin. (1) lit. b), după republicarea actului normativ.

Pentru a concluziona astfel, recurenta-pârâtă a reţinut că la data de 11 martie 2010, prin Decizia nr. 138 din 11 martie 2010, intimatul-reclamant a fost numit în funcţia de şef secţie Obstetrică-Ginecologie II a Spitalului Judeţean de Urgenţă x, iar potrivit datelor comunicate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, a deţinut şi funcţia de administrator în cadrul SC B. SRL începând cu data de 6 octombrie 2006. Raportându-se la dispoziţiile art. 70 din Legea 31/1990 şi definiţia dată de dicţionarul explicativ al limbii române, recurenta-pârâtă a reţinut că funcţia de administrator al unei societăţi comerciale presupune tot activitate de conducere, efectuarea tuturor operaţiunilor pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii în baza mandatului dat de asociaţii reuniţi în adunarea generală, astfel că în intervalul 11 martie 2010 - 16 februarie 2015 intimatul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate.

Înalta Curte apreciază că, în cazul de faţă, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cu modificările şi completările ulterioare. Actul normativ menţionat a fost republicat la data de 28 august 2015, în M. Of. al României, Partea I, în temeiul art. VI din Legea nr. 185/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel, după republicare:

- art. 184 alin. (2) devine art. 185 alin. (2) "în spitalele publice funcţiile de şef de secţie, şef de laborator, asistent medical şef sunt funcţii de conducere şi vor putea fi ocupate numai de medici, biologi, chimişti şi biochimişti sau, după caz, asistenţi medicali, cu o vechime de cel puţin 5 ani în specialitatea respectivă".

- art. 184 alin. (12) devine art. 185 alin. (15) "Dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. b), c) şi d) referitoare la incompatibilităţi şi ale art. 180 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancţiunea rezilierii contractului de administrare, se aplică şi şefilor de secţie, de laborator şi de serviciu medical din spitalele publice"/"Dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. b), c) şi d) referitoare la incompatibilităţi şi ale art. 178 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancţiunea rezilierii contractului de administrare, se aplică şi şefilor de secţie, de laborator şi de serviciu medical din spitalele publice.

- Art. 180 alin. (1) lit. b) devine art. 178 alin. (1) lit. b) "Funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu: exercitarea oricărei activităţi sau oricărei alte funcţii de manager, inclusiv cele neremunerate".

Înalta Curte apreciază că în mod nelegal instanţa de fond a reţinut că " interdicţiile reglementate de art. 178 alin. (1) urmează a fi aplicabile unei persoane care exercită această funcţie în urma promovării examenului sau concursului, în baza unui contract de administrare încheiat pe o durată de 3 ani, iar nu celor ce asigură atribuţiile specific acesteia în baza unei delegări pe o perioadă de cel mult 6 luni."

Intimatul-reclamant a deţinut funcţia de şef secţie Obstetrică-Ginecologie II în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă x, judeţul x cu delegare, în baza unor decizii ale managerului spitalului şi nu în urma organizării unui concurs, dar asta nu înseamnă că acesta nu avea obligaţia respectării regimului juridic al incompatibilităţilor reglementat pentru şefii de secţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 "exercitarea oricăror altor funcţii salarizate, nesalarizate sau/şi indemnizate, cu excepţia funcţiilor sau activităţilor în domeniul medical în aceeaşi unitate sanitară, a activităţilor didactice, de cercetare ştiinţifică şi de creaţie literar-artistică", iar potrivit alin. (4) "Dacă managerul selectat prin concurs ori reprezentantul desemnat al persoanei juridice selectate în urma licitaţiei publice se află în stare de incompatibilitate sau în conflict de interese, acesta este obligat să înlăture motivele de incompatibilitate ori de conflict de interese în termen de 30 de zile de la apariţia acestora".

Art. 178 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 (în forma în vigoare la data întocmirii raportului de evaluare) prevede că "Spitalul public este condus de un manager, persoană fizică sau juridică", iar art. 179 alin. (1) prevede că "Consiliul de administraţie organizează concurs sau licitaţie publică, după caz, pentru selecţionarea managerului, respectiv a unei persoane juridice care să asigure managementul unităţii sanitare, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii sau, după caz, prin ordin al ministrului din ministerele cu reţea sanitară proprie şi, respectiv, prin act administrativ al primarului unităţii administrativ-teritoriale, al primarului general al municipiului Bucureşti/preşedintelui consiliului judeţean, al conducătorului universităţii de medicină şi farmacie, după caz" şi alin. (2) "Managerul este numit prin ordin al ministrului sănătăţii, al ministrului transporturilor şi infrastructurii sau, după caz, prin act administrativ al conducătorului instituţiei, al primarului unităţii administrativ-teritoriale, al primarului general al municipiului Bucureşti sau al preşedintelui consiliului judeţean, după caz."

De asemenea, potrivit art. 1 alin. (1) pct. 32 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice "Dispoziţiile prezentei legi se aplică următoarelor categorii de persoane, care au obligaţia declarării averii şi a intereselor: 32.persoanele cu funcţii de conducere şi de control din cadrul unităţilor sistemului de învăţământ de stat şi unităţilor de stat din sistemul de sănătate publică."

Urmare a unei corecte analize a prevederilor legale anterior menţionate, Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale incidente - art. 180 din Legea nr. 95/2006 au fost corect interpretate şi aplicate de către recurentă, raportul de evaluare fiind temeinic şi legal.

Potrivit art. 165 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, spitalul este unitate sanitară de utilitate publică, iar printre funcţiile prevăzute în lista din Anexa Legii nr. 188/1999 privind funcţionarii publici se regăseşte funcţia de manager public, Înalta Curte apreciază că funcţia de manager de spital este asimilată celei de funcţionar public.

Prin urmare, există incompatibilitate între funcţia de şef secţie într-un spital public şi administrator în cadrul unei societăţi comerciale, raportat la dispoziţiile art. 185 alin. (15), art. 179 alin. (1) lit. b) coroborate cu cele ale art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006.

Or, potrivit art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei "(2) funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează ( . . . . . . . . . .) lit. c) în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ, în sectorul public sau privat, în cadrul unei asociaţii familiale sau ca persoană fizică autorizată".

Dispoziţiile legale prevăd că funcţia de manager este incompatibilă cu calitatea de administrator al unei societăţi comerciale, fără nici un fel de distincţie, după cum societatea a desfăşurat sau nu fapte de comerţ, starea de incompatibilitate instituită de legiuitor fiind una necondiţionată şi implicit cumulul de funcţii, care nu este condiţionat în nici un fel, după cum societatea a desfăşurat sau nu activitate în perioada respectivă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constatând că susţinerile şi criticile recurentei sunt întemeiate, va admite recursul şi, pe cale de consecinţă, va respinge acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei nr. 463 din 26 octombrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2019.

GGC - CP