Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3209/2019 AI generated

Sanction of board members for failing to convene shareholders' meeting under RASDAQ transition law

Case Number Decizia nr. 3209/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, confirming the lower court's decision to reject the claimants' action and upholding the administrative sanctions imposed by the Financial Supervisory Authority (ASF). The dispute arose from two ASF decisions that sanctioned the President and a member of a company's Board of Directors for failing to convene an extraordinary general meeting of shareholders within the statutory deadline required by Article 2(1) of Law No. 151/2014. This obligation was mandated to facilitate the transition of the company's shares from the RASDAQ market to a regulated market or alternative trading system following the market's legal cessation. The appellate court held that the 120-day statutory period must be interpreted globally and in its entirety, and that the board members' passive conduct—specifically their failure to initiate necessary administrative procedures immediately upon the law's entry into force in October 2014, despite their mandates expiring only 40 days before the deadline—constituted a clear violation of the legal duty of diligence, thereby justifying the administrative penalties.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 2 din Legea nr. 151/2014, art. 493 C. proc. civ, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, art. 496 C. proc. civ; Sanction of board members for failing to convene shareholders' meeting under RASDAQ transition law: Prin rezoluţia din 26 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 12 iunie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

Keywords

AI generated
shareholder liability administrative sanction cessation of trading general meeting statutory deadline financial market

Cited Legislation

AI generated
art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ
şi B., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.
art. 2 din Legea nr. 151/2014
Cu referire la motivul de casare invocat, recurenţii susţin că au fost aplicate greşit de instanţa de fond dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 151/2014, în ceea ce priveşte termenul de 120 de zile instituit de lege pentru a îndeplini formalităţile necesare convocării adunării generale.
art. 493 C. proc. civ
106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C.
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014
a fost sancţionat, în calitatea sa de preşedinte al societăţii C., pentru neaplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, iar prin Decizia nr.
art. 496 C. proc. civ
8, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţi, ca nefondat.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, au solicitat anularea în tot a Deciziei ASF nr. 3121/26.10.2015 şi a Deciziei ASF nr. 3126/26.10.2015, emise de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2687 din 21 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond au formulat recurs reclamanţii A. şi B., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

Cu referire la motivul de casare invocat, recurenţii susţin că au fost aplicate greşit de instanţa de fond dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 151/2014, în ceea ce priveşte termenul de 120 de zile instituit de lege pentru a îndeplini formalităţile necesare convocării adunării generale. Recurenţii arată că termenul de 120 de zile a fost stabilit tocmai în considerarea complexităţii procedurii ce urma să aibă loc, astfel că este nelegală micşorarea - în concret - a termenului în cazul lor, având în vedere că expirarea mandatelor de Preşedinte al Consiliului de Administraţie, respectiv membru al Consiliului de Administraţie a avut loc cu mai mult de 40 de zile înainte de împlinirea termenului de 120 de zile. Prin urmare, acest termen trebuie privit în integralitatea sa iar nu fracţionat, orice reducere a acestuia făcând imposibilă obligaţia instituită de lege.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în esenţă reiterând apărările formulate în faţa instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 26 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 12 iunie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţii-reclamanţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Controlul judiciar declanşat de recurenţi are ca obiect anularea Deciziei nr. 3121/26.10.2015 şi a Deciziei nr. 3126/26.10.2015, ambele emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Prin Decizia nr. 3121/26.10.2015, recurentul-reclamant A. a fost sancţionat, în calitatea sa de preşedinte al societăţii C., pentru neaplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, iar prin Decizia nr. 3126/26.10.2015, recurentul-reclamant B. a fost sancţionat, în calitatea sa de membru al Consiliului de administraţie al societăţii C., pentru neaplicarea aceloraşi prevederi legale, având în vedere că nu au dispus convocarea şi nu au asigurat desfăşurarea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 151/2014, în vederea adoptării de către acţionari a unei decizii referitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ.

Motivele de nelegalitate invocate în referire la cele două acte administrative contestate în cauză au fost găsite neîntemeiate de către prima instanţă, raportat la prevederile legale incidente în analiza de legalitate şi la probatoriul administrat la dosar.

Soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii ca nefondată, este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Criticile formulate de recurenţi împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate şi vor fi respinse ca atare.

Astfel, recurenţii susţin că au fost aplicate greşit de instanţa de fond dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 151/2014, întrucât termenul de 120 de zile a fost stabilit tocmai în considerarea complexităţii procedurii ce urma să aibă loc şi că ar fi nelegală micşorarea acestui termen în ceea ce îi priveşte, având în vedere că mandatele lor la conducerea societăţii C., de preşedinte şi membru al consiliului de administraţie, mandate care le-ar fi permis convocarea AGA, s-au finalizat cu mai mult de 40 de zile înainte de împlinirea termenului de 120 de zile.

Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014: "(1) Consiliile de administraţie/directoratele societăţilor ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa acţiunilor necotate au obligaţia să convoace şi să efectueze demersurile necesare pentru desfăşurarea adunărilor generale extraordinare ale acţionarilor, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în condiţiile stabilite de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu scopul dezbaterii de către acţionari a situaţiei create de lipsa cadrului legal de funcţionare a Pieţei RASDAQ, precum şi pentru ca aceştia să ia o decizie privitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, în baza prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi a reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.)".

Legea nr. 151/2014 prevede că activitatea pieţei RASDAQ şi a pieţei valorilor mobiliare necotate încetează de drept în termen de 12 luni de la data intrării sale în vigoare, respectiv la 27 octombrie 2015. În acest context, societăţile listate pe piaţa RASDAQ sau pe piaţa valorilor mobiliare necotate sunt supuse obligaţiei de a efectua demersurile necesare în vederea listării pe o piaţă reglementată sau, după caz, pe un sistem alternativ de tranzacţionare. În situaţia în care nu sunt întreprinse aceste demersuri, societăţile emitente în cauză se transformă în societăţi de tip închis.

Acţiunile emise de societatea C. S.A. sunt tranzacţionare pe piaţa RASDAQ, având astfel obligaţia de a respecta reglementările specifice pieţei de capital în virtutea statutului său juridic.

Necontestat, în perioada 15.01.2011 - 15.01.2015, recurentul-reclamant A. era preşedinte al Consiliului de administraţie al societăţii C., iar recurentul-reclamant B. era membru al Consiliului de administraţie al aceleiaşi societăţi, mandatele acestora fiind valabile pentru perioada menţionată, perioadă în care a intrat în vigoare şi Legea nr. 151/2014 (27.10.2014).

Recurenţii-reclamanţi nu neagă aplicabilitatea în situaţia lor a prevederilor art. 2 din Legea nr. 151/2014, în virtutea funcţiilor de conducere pe care aceştia le deţineau în cadrul societăţii ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe piaţa de capital.

Aşa cum corect a observat judecătorul fondului, legiuitorul a instituit în sarcina persoanelor nominalizate la art. 2 din Legea nr. 151/2014 atât obligaţia concretă de convocare, cât şi pe cea de efectuare a demersurilor necesare anterioare desfăşurării şedinţei AGA.

Prin urmare, potrivit normei legale în discuţie, recurenţii-reclamanţi aveau obligaţia de a convoca şi de a efectua demersurile necesare pentru desfăşurarea adunării generale extraordinare a acţionarilor, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 151/2014, în vederea adoptării de către acţionari a unei decizii referitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare.

Or, în mod just a reţinut judecătorul fondului că, în contextul în care, pentru îndeplinirea scopului legii, anumite măsuri administrative prealabile se impuneau cu necesitate, este evident că o atitudine diligentă ar fi impus reclamanţilor cel puţin să demareze procedurile administrative chiar de la intrarea în vigoare a legii, respectiv din octombrie 2014, fără să aştepte împlinirea unei bune părţi din termenul de 120 de zile pentru ca apoi să invoce imposibilitatea convocării, această stare de pasivitate fiind vădit contrară scopului legii şi minimei diligenţe profesionale.

Nu se poate reţine interpretarea pe care recurenţii-reclamanţi o dau termenului de 120 de zile în sensul că acest termen trebuie privit în integralitatea lui, iar nu fracţionat, în raport de împrejurarea că mandatele lor s-au finalizat la 15.01.2015, iar termenul instituit de lege se împlinea la 27 februarie 2015, din moment ce însăşi legiuitorul a avut în vedere că acesta este unul global şi prevăzut pentru acoperirea tuturor procedurilor necesare în vederea atingerii scopului legii, respectiv decizia AGA.

Deşi prin recurs se afirmă de către recurenţi că termenul de 120 de zile a fost stabilit în considerarea complexităţii procedurii ce urma să aibă loc, Înalta Curte reţine că, în realitate, aceştia au acţionat contrar acestei susţineri. Astfel, încercarea recurenţilor de a-şi justifica propria conduită, prin prevalarea în mod exclusiv de perioada rămasă din cele 120 de zile prevăzute de lege şi fără să argumenteze în vreun fel lipsa lor de acţiune încă din momentul intrării în vigoare a legii, nu este de natură să demonstreze că aceştia au avut în vedere acest caracter complex al procedurii.

Nici împrejurarea că mandatele recurenţilor-reclamanţi urmau să înceteze începând cu 15.01.2015 nu este de natură să justifice sub nicio formă pasivitatea reclamanţilor anterior acestei date, respectiv neîndeplinirea nici măcar a primei obligaţii instituite de lege, aceea de pregătire a convocării AGA.

Prin urmare, în mod legal au fost sancţionaţi recurenţii-reclamanţi A. şi B., în calitate de preşedinte şi membru al Consiliului de administraţie a societăţii C., pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 în termenul legal de 120 zile, prin Decizia nr. 3121/26.10.2015 şi Decizia nr. 3126/26.10.2015, astfel că hotărârea instanţei de fond care a constatat legalitatea acestora este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţi, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 2687 din 21 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2019.