Eligibility of EU co-financed media promotion expenses under Regional Operational Program contract

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 3.04.2015 reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Aleşd a solicitat anularea Deciziei privind cheltuielile neeligibile excluse de la rambursare conform "Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x Finală din proiectul "Promovarea produsului turistic oraşului Aleşd-Cetatea Piatra Somului- x din 3.09.2.010, cod SMIS 26374".

Prin Sentinţa nr. 2118 din 24.09.2015 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2015 s-a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de către pârâtă şi în consecinţă s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi s-a dispus înaintarea dosarului. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 12.10.2015.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 169/CA/2015 - PI pronunţată la data de 16 noiembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Aleşd, împotriva pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene şi a anulat Decizia privind cheltuielile neeligibile excluse de la rambursare conform "Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x Finală din proiectul - Promovarea Produsului turistic al oraşului Aleşd - Cetatea Piatra Şoimului - x din 3.09.2010, cod SMIS 26374".

3. Calea de atac exercitată şi motivul de recurs invocat

Împotriva Sentinţei nr. 169/CA/2015 - PI pronunţată la data de 16 noiembrie 2015 a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate iar în urma rejudecării fondului cauzei să se respingă ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.

În susţinerea recursului pârâtul a precizat în primul rând că este netemeinică constatarea instanţei de fond cu privire la faptul că reclamanta a realizat 4 spoturi audio, deoarece la vizita finală de monitorizare, beneficiarul a declarat că a realizat doar 3 clipuri audio. Aceste aspecte sunt reţinute în Raportul privind vizita la faţa locului care a fost înregistrat la Organismul Intermediar sub numărul x din 27.11.2013. Având în vedere această situaţie recurentul-pârât solicită instanţei să aibă în vedere următoarele:

Rapoartele de difuzare demonstrează realizarea activităţii de difuzare a clipurilor audio, dar nu şi faptul că acestea aveau ca obiect clipuri audio distincte, respectiv 4 clipuri audio în loc de 3 clipuri audio;

Faptul că, mai târziu, beneficiarul ar fi realizat şi cel de-al 4-lea clip, după închiderea proiectului, nu prezintă relevanţă deoarece, prin contractul de finanţare, reclamanta s-a angajat faţă de AMPOR să-şi îndeplinească toate obiectivele asumate prin contract, în perioada de implementare a proiectului, şi nu ulterior acesteia.

Recurentul mai susţine în critica sentinţei recurate că este netemeinică constatarea instanţei de fond, potrivit căreia, reclamanta, prin prestatorul S.C. A. S.R.L. a realizat două emisiuni TV, diferite una de cealaltă, aceste emisiuni fiind difuzate de două posturi de televiziune cu audientă naţională, având în vedere următoarele considerente:

În cadrul Cererii de finanţare (anexa la contractul de finanţare) aferente proiectului "Promovarea produsului turistic al oraşului Aleşd -Cetatea Piatra Şoimului - cod SMIS 23674, la Cap. 2.3.5 - Activităţile proiectului - promovare media, la punctul 11 se prevede ca obiectiv realizarea a 2 emisiuni TV cu profil turistic, emisiuni ce urmau să aibă durate între 45 min - 60 min. şi trebuiau să fie difuzate de 2 televiziuni cu acoperire naţională şi care au profil turistic.

Se mai arată prin cererea de recurs că reclamanta a depus două rapoarte de difuzare contradictorii, însăşi reclamanta în contestaţia sa confirmă că al doilea raport de difuzare a fost emis în urma discuţiilor purtate de aceasta cu reprezentanţii B. care, greşit au inclus materialele difuzate în grila de programe de 30 minute.

Recurentul apreciază aşadar că în mod corect prin Informarea nr. x din 4.02.2015 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x (Finală), instituţia pârâtă a exclus de la rambursare suma de 12.825 RON + 3.078 RON TVA eferentă FF nr. x din 20.09.2013, emisă de S.C. A. S.R.L., deoarece reclamanta nu a respectat termenii şi condiţiile Contractului de finanţare nr. x din 20.09.2011, prin nerealizarea integrală a obligaţiilor asumate în cererea de finanţare.

În ceea ce priveşte, avizul pentru cele două emisiuni din partea Organismului Intermediar, recurentul-pârât susţine că în verificarea materialelor TV puse la dispoziţie de reclamantă, Organismul Intermediar a avut în vedere doar dacă aceste materiale TV respectă sistemul de instrucţiuni de aplicare şi dezvoltare a elementelor vizuale fundamentale ale Programului operaţional POR, instrucţiuni care sunt cuprinse în Manualul de Identitate Vizuală pentru Programul Operaţional Regional, ediţia a III-a (versiunea consolidată), martie 2012.

Deoarece din materialele prezentate de reclamantă, nu rezulta că au fost realizate două emisiuni TV diferite ca şi conţinut una de cealaltă, recurentul-pârât a apreciat în mod corect în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. /2009, că sunt neeligibile cheltuielile aferente uneia dintre cele două emisiuni.

În drept, recurentul-pârât şi-a întemeiat cererea de recurs invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Aleşd a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia către părţi, prin încheierea din 5 iunie 2018.

Prin rezoluţia din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

În motivarea acestei rezoluţii s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la motivele de recurs şi la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în limitele şi pentru considerentele în continuare arătate.

Pe fondul cauzei, raportat la situaţia de fapt, Înalta Curte reţine că între recurentul-pârât, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Regional 2007 - 2013 şi intimata-reclamantă UAT Oraş Aleşd, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de finanţare nr. x din 20.09.2011, Cod SMIS 26374, privind implementarea proiectului "Promovarea produsului turistic al oraşului Aleşd - Cetatea Piatra Şoimului."

Prin adresa nr. x din 20.10.2014 intitulată Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x (Finală), faptul că au fost excluse de la rambursare o serie de cheltuieli declarate neeligibile.

Împotriva acestei adrese reclamanta a formulat contestaţie administrativă, în urma căreia, prin adresa nr. x din 16.01.2015 a fost admisă parţial contestaţia, iar prin informarea nr. x din 4.02.2015 s-a reţinut că, în urma soluţionării contestaţiei nr. 86642/2014, a fost declarată neeligibilă suma totală de 31.583,75 RON + 7.580 RON TVA.

Împotriva Informării privind cheltuielile aprobate în Cererea de rambursare nr. x Finală nr. 9494 din 4.02.2015, reclamanta a formulat o nouă contestaţie administrativă, înregistrată la sediul instituţiei pârâte sub nr. x din 10.02.2015, prin care UAT Aleşd a solicitat revizuirea cheltuielilor declarate neeligibile pentru linia bugetară 3.4 - Promovarea prin intermediul posturilor de televiziune.

Prin adresa nr. x din 4.03.2015 emisă de Direcţia Generala Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a fost respinsă contestaţia administrativă a reclamantei, reţinându-se că asupra caracterului neeligibil al acestor cheltuieli, instituţia s-a pronunţat prin adresa nr. x din 16.01.2015, invocându-se, astfel, principiul autorităţii de lucru judecat.

Înalta Curte, analizând criticile invocate prin cererea de recurs în raport de situaţia de fapt şi probatoriul administrat în cauză de către instanţa de fond, apreciază că aceste critici sunt neîntemeiate şi în argumentarea opiniei sale reţine următoarele:

Potrivit art. 5 intitulat - Eligibilitatea cheltuielilor din Contractul de finanţare nr. x din 20.09.2011: "(1) cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor aferente în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare şi cu Ordinul comun al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor nr. 665/2008 şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 2604/2008 privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenţie "Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică" în cadrul axei prioritare "Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului " din cadrul Programului Operaţional Regional 2007 - 2013, cu modificările şi completările ulterioare.

2) Cheltuielile prevăzute la alin. (1) al prezentului articol, sunt eligibile cu condiţia ca acestea să fie cuprinse în Anexa V Bugetul proiectului a prezentului contract şi să fie efectuate în conformitate cu termenii şi condiţiile prezentului contract."

În speţă, se constată că reclamanta s-a angajat să promoveze produsul turistic - Cetatea Piatra Şoimului, inclusiv la radio, prin realizarea a 4 spoturi audio, prin intermediul unei staţii radio cu acoperire naţională. Sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut în mod corect, în urma unei analize judicioase a probatoriului că, prestatorul din cadrul proiectului - S.C. C. S.R.L. a realizat 4 spoturi audio, nu 3 spoturi cum apare în nota de control, câte două pentru fiecare eveniment cultural.

Aceste spoturi au fost difuzate astfel: pentru prima ediţie - pe postul local PRO FM -110 difuzări în perioada 10 - 28.12.2012 şi pe postul naţional NAŢIONAL FM - 115 difuzări în perioada 9 - 20.12.2012, iar pentru ediţia a doua - pe postul NAŢIONAL FM 70 de difuzări în perioada 1 - 12.07.2013 (35 de difuzări pentru fiecare spot)şi 40 de difuzări (21/19 difuzări) în perioada 23 - 30.06.2013 şi pe postul D. -116 difuzări (25 de difuzării în perioada 26 - 30.06.2013 şi 91 de difuzări în perioada 1 - 13.07.2013.

De altfel prin cererea de recurs, recurentul-pârât în dezvoltarea criticilor formulate împotriva sentinţei recurate aduce în discuţie existenţa şi celui de-al patru-lea spot audio, însă îl apreciază ca fiind nerelevat, deoarece apariţia sa nu se încadrează în perioada de referinţă.

În pronunţarea soluţiei privitoare la eligibilitatea sumei de de 5000 RON + TVA aferentă FF nr. 324 din 22.07.2013 emisă de S.C. C. S.R.L., Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut şi faptul că, experţii Organismului Intermediar au constatat că a existat o eroare în menţionarea numelui furnizorului, nr. contractului de furnizare şi a valorii considerată neeligibilă din situaţia cheltuielilor avizate şi transmise la AMPOR pentru Cererea de rambursare nr. x (Finală), astfel că AMPOR a decis să refacă Informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x (Finală) cu menţionarea corectă a numelui furnizorului, nr. facturii şi valoarea cheltuielilor neeligibile pentru linia bugetară 1.5.

Cu privire la aceasta situaţie prezintă relevanţă şi faptul că prin refacerea informării, AMPOR a decis admiterea ca şi cheltuială eligibilă a sumei de 5000 RON + TVA aferentă FF nr. 324 din 22.07.2013 emisă de S.C. C. S.R.L., prin Informarea nr. x din 4.02.2015 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x (Finală), fiind reţinută ca neeligibilă suma de 3.000 RON + 720 RON TVA, aferentă FF nr. 44 din 21.09.2012, emisă de o altă societate, S.C. E. S.R.L., în cadrul Capitolului bugetar 1.5 - cheltuieli cu publicitatea aferentă manifestărilor, evenimentelor.

În ceea ce priveşte ce-a de-a doua critică a recurentului-pârât care urmăreşte analiza instanţei de fond asupra eligibilităţii sumei de 12.825 RON + 3078 RON TVA, menţionată în tabelul cheltuielilor neeligibile transmis de MDAP la crt. 6.3.4. - promovarea prin intermediul posturilor de televiziune, aceasta a fost considerată neeligibilă, pe considerentul că s-a realizat o singura emisiune TV şi nu două emisiuni, cum impunea cererea de finanţare, Înalta Curte o apreciază de asemenea ca fiind neîntemeiată.

În raport de probatoriu propus şi administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut în mod corect că, prestatorul S.C. A. S.R.L. a realizat două emisiuni TV, diferite una de cealaltă, aceste emisiuni fiind difuzate pe două posturi de televiziune cu audienţă naţională - F. şi B., pentru fiecare emisiune TV fiind obţinut avizul favorabil din partea Organismului Intermediar.

Din conţinutul celor două CD-uri cuprinzând emisiunile TV şi din rapoartele de difuzare, instanţa de fond a reţinut corect că ambele emisiuni pot fi vizionate pe site-ul proiectului www.x.com, acestea se încadrează în durata specificată atât în caietul de sarcini cât şi contractul de achiziţie publică de servicii, prima emisiune a avut o durată de 00:48:29, iar a doua emisiune a avut o durată de 00:47:40. Totodată aceste două emisiuni au fost emise pe postul F., fiind respectată durata specificată în contractul de prestări servicii nr. x din 5.04.2013 încheiat cu prestatorul S.C. A. S.R.L. şi pe postul B., de asemenea respectându-se durată prevăzută în acelaşi contract de prestări servicii şi în cererea de finanţare.

Prin urmare având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte apreciază că recurentul-pârât a invocat o serie de critici neîntemeiate, împotriva sentinţei recurate, instanţa de fond pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constatând că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. în care se încadrează criticile invocate de recurentul-pârât nu este întemeiat, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva Sentinţei nr. 169/CA/2015 - PI din 16 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2019.

GGC - MM