Conflict of interest liability for public officials signing employment contracts for first-degree relatives

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2015 la 21.07.2015, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x din 29.06.2015 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, fără cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 276 din 21 octombrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea promovată de reclamantul A., împotriva pârâtei Agenţia Naţională de Integritate.

3. Cererea de recurs şi motivele de recurs invocate

Împotriva Sentinţei nr. 276 din 21 octombrie 2015 a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi pe cale de consecinţă să se admită în întregime acţiunea astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, apreciind că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material.

În susţinerea cererii de recurs, reclamantul a precizat că prima instanţa a interpretat şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 70, art. 71 şi ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, precum şi pe cele ale art. 75 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali atunci când a concluzionat că, prin simplul fapt al emiterii de către reclamant, în calitate de primar, a dispoziţiei nr. 143 din 2.06.2009 şi semnării contractului individual de muncă nr. x din 15.05.2009 privind pe fiul său B. (care a fost angajat în funcţia de şofer pe autospecială în cadrul Primăriei Comunei Almaş ca urmare a promovării examenului organizat potrivit procedurii prevăzute în H.G. nr. 281/1993) acesta s-a aflat în conflict de interese, pe motiv că semnarea respectivelor acte ar fi fost de natură să trezească suspiciuni în privinţa interesului şi a obiectivităţii acestuia în îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin.

În raport de textele de lege la care face referire, reclamantul a susţinut în critica sentinţei recurate că pentru a se putea reţine existenţa conflictului de interese, în cauză trebuia să se facă dovada certă că prin emiterea dispoziţiei nr. 143 din 2.06.2009 şi a semnării contractului individual de muncă nr. x din 15.05.2009 reclamantul a urmărit sa realizeze în beneficiul său, un avantaj de natură patrimonială şi că a existat un interes personal efectiv şi real de natură patrimonială care l-a împiedicat să-şi exercite cu obiectivitate atribuţiile de serviciu.

Recurentul-reclamant a mai arătat că postul de şofer autospecială, fiind în competenţa ISU, a fost înfiinţat în baza Ordinului nr. 649 din 23.09.2005 al Prefectului şi a Hotărârii nr. 87 din 29.11.2005 a Consiliului Local Almaş, nefiind un post nou creat de subsemnatul, în calitate de primar, iar conform organigramei Consiliului Local Almaş postul în discuţie este în subordinea viceprimarului.

Recurentul-reclamant evidenţiind întreaga situaţie de fapt a apreciat că prin emiterea deciziei şi semnarea contractului de muncă am avut în vedere să respecte principiile transparentei decizionale şi imparţialităţii (principii cuprinse în art. 71 din Legea nr. 161/2003) urmărind, cu precădere, respectarea dreptului la munca prevăzut de Constituţia României, nicidecum producerea unui folos material în beneficiul său sau al fiului său.

În contextul celor expuse, acesta apreciază că este evident că şi-a îndeplinit în mod obiectiv atribuţiile de serviciu şi nu i se poate imputa încălcarea regimului juridic al conflictului de interese, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 70 din Legea nr. 161/2003, cum greşit a reţinut instanţa de fond.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.

În dezvoltarea apărărilor prezentate în întâmpinare, intimata-pârâtă a apreciat că instanţa a pronunţat o soluţie corectă, confirmând legalitatea actului administrativ contestat prin care s-a reţinut că recurentul-reclamant s-a aflat în starea de conflict de interese.

5. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

În cauză a fost întocmit raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului la data de 17 ianuarie 2018, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi s-a dispus comunicarea acestuia prin încheierea din 22 mai 2018. Prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a dispus preschimbarea din oficiu a termenului de judecată, la data de 11 iunie 2019, reţinându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului la data de 14 mai 2019.

În motivarea acestei dispoziţii s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor legale incidente, Înalta Curte reţine caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În esenţă, prin raportul de evaluare contestat că, s-a reţinut în sarcina recurentului-reclamant A. nerespectarea regimului legal al conflictului de interese în privinţa reclamantului, urmare a faptului că, în calitate de primar al comunei Almaş jud. Arad, acesta a semnat contractul individual de muncă nr. x din 15.05.2009, emiţând, totodată, dispoziţia nr. x din 2.06.2009, prin care fiul său a fost angajat ca şofer pe autospeciala Primăriei Almaş, constatându-se incidente disp. art. 76 din Legea nr. 161/2003.

În stabilirea acestei situaţii de fapt, inspectorul de integritate în raportul de evaluare contestat a reţinut că prin semnarea de către reclamant, în calitate de primar al comunei Almaş jud. Arad, a contractului individual de muncă nr. x din 15.05.2009 şi emiterea dispoziţiei nr. 143 din 2.06.2009 reclamantul s-a aflat într-o situaţie de conflict de interese, în sensul art. 70 şi art. 71 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, fiind încălcate interdicţia inclusă în art. 76 din Legea nr. 161/2003.

S-a mai reţinut în raportul de evaluare că reclamantul a avut un interes personal în a semna actele menţionate a cărui beneficiar este fiul său, fiind menţionate disp.art. 70, 71, 76 din Legea nr. 161/2003 şi art. 75 din Legea nr. 393/2004, privind statutul aleşilor locali.

În acord cu cele exprimate de judecătorul fondului prin hotărârea recurată, Înalta Curte reţine că persoana verificată, A. s-a aflat într-un conflict de interese, astfel cum este definită această noţiune în prevederile Legii nr. 161/2003, prin semnarea unor acte juridice şi a unor dispoziţii, în exercitarea funcţie pe care o deţinea la acel moment prin care s-a produs un folos material pentru fiul său, numitul B..

Potrivit prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, "prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative."

În conformitate cu prevederile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 "primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul 1."

În speţă se impune coroborarea acestor prevederi legale cu prevederile art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, conform cărora "aleşii locali care au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv."

Înalta Curte apreciază aşadar că interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor sus-amintite este la adăpost de orice critică.

În ceea ce priveşte situaţia care a condus la starea de conflict de interese în care se află recurentul-reclamant, Înalta Curte este în acord cu raţionamentul juridic emis de instanţa de fond şi apreciază că această situaţia de numire pe funcţia de şofer de şofer pe autospecială în cadrul Primăriei Comunei Almaş a numitului B. (fiul recurentului-reclamant) prin emiterea dispoziţiei de angajare nr. 143 din 2.06.2009, recurentul-reclamant se face culpabil de încălcarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În speţă, argumentul recurentului-reclamant conform căruia, producător de efecte juridice a fost câştigarea concursului de către candidatul B. şi nu semnarea deciziei şi a contractului de munca, deoarece aceste formalităţi sunt prevăzute de lege în competenta primarului, nu are relevanţă.

Înalta Curte în acord cu opinia instanţei de fond apreciază că nu pot fi reţinute criticile recurentului, potrivit cărora nu există o situaţie de conflict de interese, în considerarea faptului că avea obligaţia de a emite ori semna acele acte juridice, în realizarea atribuţiilor aferente funcţiei de primar al comunei Almaş jud. Arad.

Legea nu distinge dacă există conflict de interese, raportat la faptul că actele juridice emise de instituţia pe care o reprezintă sunt sau nu rezultat al unor operaţiuni administrative prealabile ori al unor acte premergătoare, situaţia de conflict putând fi reţinută în oricare dintre ipoteze. Având în vedere că cele două condiţii pentru stabilirea stării de conflict de interese ce reies din conţinutul art. 70 al Legii nr. 161/2003, respectiv existenţa unui interes de natură patrimonială şi posibilitatea de influenţare a modului de îndeplinire, cu obiectivitate, a atribuţiilor aferente funcţiei elective sunt îndeplinite, iar în continuarea acestei analize juridice, instanţa de control apreciază că prin sentinţa recurată s-a reţinut în mod corect că, nu are relevanţă procedura administrativă desfăşurată în susţinerea concursului de ocupare a postului de şofer în condiţiile în care alesul local a semnat actele privitoare la angajarea pe funcţia respectivă a unei rude de gradul 1.

În concluzie, Înalta Curte are în vedere că regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese reglementat de Legea nr. 161/2003 reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcţii publice sau demnităţi publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situaţia incompatibilitate sau de conflict de interese în care se află persoanele cărora li se aplică aceste reglementări. Scopul declarat al emiterii actului normativ anterior menţionat l-a constituit prevenirea şi combaterea folosirii abuzive a funcţiilor/demnităţilor publice.

Pentru existenţa conflictului de interese nu are nicio relevanţă că fiul său a obţinut postul de şofer în considerarea pregătirii sale profesionale pe care de altfel a confirmat-o prin susţinerea unui concurs, fiind suficient ca în procesul de luare a unei decizii să intre în conflict interesul personal cu cel public, condiţie care a fost îndeplinită în momentul în care reclamantul a procedat la semnarea actelor de angajare.

2. Temeiul juridic al soluţiei adoptate

În concluzie, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant A., subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., şi, în baza art. 496 din C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 276 din 21 octombrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2019.

GGC - MM