Nullity of cassation appeal for failing to articulate specific illegality critiques of the lower court's reasoning

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional Posdru Regiunea Sud - Vest Oltenia din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea 554/2005 a contenciosului administrativ, suspendarea executării Deciziei de recuperare a prefinanţării nr. 836 din data de 23.01.2015 emise de către - Organismul Intermediar Regional P.O.S. D.R.U. Regiunea Sud-Vest Oltenia, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze; anularea Deciziei de recuperare a prefinanţării nr. 59 din data de 24.03.2015 emise de către aceeaşi autoritate, precum şi a Deciziei nr. 836 din data de 23.01.2015 emise de către Organismul Intermediar Regional P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Vest Oltenia,.

Prin sentinţa civilă nr. 1493/8.03.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II- a de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2015, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa soluţionării cererii, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal la data de 28.03.2016.

La termenul din 6.05.2016, Curtea a stabilit cauţiunea aferentă cererii de suspendare la suma de 54509 RON. .

Prin încheierea de şedinţă de la data de 20.05.2016, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie formulată de către pârât, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă, aspectele invocate de către pârât prin cererea de chemare în garanţie nejustificând o legătură suficientă pentru a se judeca împreună cu cererea principală. Prin urmare, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie formulată de pârât, împotriva acestei soluţii partea interesată putând formula apel în 5 zile de la pronunţare, având în vedere prezenţa părţilor în şedinţă publică.

La acelaşi termen, Curtea de Apel Bucureşti, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare invocată de către pârât, având în vedere că aspectele invocate în susţinerea acesteia reprezintă aspecte de fond ce urmează a fi soluţionate odată cu soluţionarea acţiunii de către instanţă prin sentinţă.

Prin aceeaşi încheiere, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare, ca urmare a neachitării cauţiunii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2200 din 24 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional P.O.S.D.R.U Regiunea Sud - Vest Oltenia din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, ca nefondată.

A obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 341,4 RON reprezentând cheltuieli de judecată (transport).

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinice şi nelegalitate, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6, 8 C. proc. civ.

În cadrul criticilor, recurentul a făcut referire la dispoziţiile art. 125 alin. (1) din Constituţia României, în sensul că justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelelate instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

De asemenea, recurenta a indicat Decizia nr. 529/2013 a Curţii Constituţionale, ale cărei dispoziţii fac referire la faptul că instituţiile bugetate de la bugetul de stat nu plătesc cauţiune, dispoziţii care-i sunt favorabile în acest sens şi recurentei.

A mai susţinut recurenta că la teremnul de judecată din 17 iunie 2016, în faţa instanţei de fond, pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea sud - vest Oltenia din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nu a declarat recurs împotriva încheierii de la termenul anterior de judecată cu privire la admisibilitatea cererii de chemare în garanţie.

Recurenta a mai arătat că în faţa instanţei de fond, doar aceasta a solicitat proba cu administrarea înscrisurilor referitoare la contestarea modului de soluţionare a cererilor de rambursare.

Instanţa de fond şi-a motivat decizia de respingere a cererii introductive de instanţă prin raportare la faptul că reclamanta nu a formulat contestaţie prealabilă în privinţa cererilor de rambursare 1, 2 şi 3, iar în ceea ce priveşte cererile de rambursare 4, 5, 6, s-a reţinut că acestea nu au fost contestate în faţa instanţei de judecată.

Or recurenta afirmă că nu a avut posibilitatea să formuleze contestaţie cu privire la cererile de rambursare 1, 2 şi 3 întrucât acestea nu i-au fost comunicate.

De asemenea, recurenta a susţinut că la termenul de judecată din 20 iunie 2016, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu expertiză contabilă şi interogatoriul pârâtei Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea sud - vest Oltenia din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, probatorii prin care s-a dorit să se dovedească dacă şi în ce cuantum cheltuielile considerate ca fiind neeligibile, de către pârâtă, respectă sau nu instrucţiunile contractului de finanţare.

A mai arătat recurenta că instanţa de fond, la fila x din încheierea de şedinţă din 20 mai 2016, a apreciat că Legea nr. 334/2006 se referă la finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, însă reclamanta nu intră sub incidenţa acestei legi.

Din menţiunile filei 2 din încheierea de şedinţă din 17 iunie 2016 rezultă că instanţa a reţinut că reclamanta a insistat să se pună în vedere pârâtei Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea sud - vest Oltenia din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, să depună la dosarul cauzei înscrisuri suplimentare, împrejurare care atrage principiul contradictorialităţii de drept faţă de art. 488 C. proc. civ., recurenta solicitând, în acest sens admiterea recursului, anularea celor două decizii, casarea hotărârii şi retrimiterea cauzei spre rejudecare pentru un act de justiţie onest şi pentru transparenţa contradictorialităţii ca principiu de drept în procesul judecătoresc.

Însă la termenul de judecată din 17 iunie 2016, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, respectiv contractul individual de muncă al dnei B. (asistent manager proiect), precum şi o adresă din partea pârâtei prin care se arată că sunt eligibile toate cheltuielile cu concediile de odihnă legale, dar care deja au fost declarate de către pârâta OIR Posdru ca fiind neeligibile.

La fila x din încheierea de şedinţă de la termenul din 17 iunie 2016, instanţa de fond a precizat că reclamanta a invocat disp. art. 6 din Contractul de finanţare, care prevede că AMPOSDRU avea obligaţia să recupereze prefinanţarea de la fiecare cerere de rambursare cu 35% procent, iar înainte de ultima cerere de rambursare, cererea 7, AMPOSRU avea obligaţia şi putea să mărească acel procent de prefinanţare fără a se ajunge în situaţia în care să fie obligată reclamanta la această prefinanţare totală de restituit.

În concluzie, recurenta a susţinut că urmare analizării celor două încheieri de şedinţă de la fondul cauzei dar şi a sentinţei pronunţate, îmnţelege să solicite admiterea recursului, anularea deciziei de recuperare a prefinanţării nr. 836/23 ianuarie 2015 şi a deciziei nr. 59 din 24 .03.2015 emise de OIR POSDRU ca netemeinice şi nelegale şi casarea sentinţei instanţei de fond în baza art. 488 alin. (1) pct. 5,6,8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene prin Organismul Intermediar Regional P.O.S.D.R.U Regiunea Sud - Vest Oltenia Din Cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susţinând că motivele invocate prin cererea de recurs nu cuprind critici cu privire la nelegalitatea soluţiei pronunţate de către instanţa de fond, criticile fiind de fapt o reluare a motivelor din cererea introductivă a reclamantei.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a susţinut că recurentul a prezentat în recurs situaţii de fapt şi dispoziţii legale aparent incidente în cauză, însă acestea nu pot constitui veritabile motive de recurs de nelegalitate în sensul reglementărilor art. 488 C. proc. civ., care să determine casarea hotărârii atacate. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de către intimaţi, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimaţi şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

La termenul de judecată din data de 06 iunie 2019, stabilit pentru soluţionarea prezentului recurs, Înalta Curte a acordat cuvântul părţilor asupra excepţiei nulităţii recursului, instanţa urmând a o soluţiona cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât recurentul-reclamant deşi a indicat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6,8 C. proc. civ. .civ., acestea sunt invocate formal, criticile de nelegalitate pe care se întemeiază recursul nu sunt dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Reţine Înalta Curte că orice cerere adresată instanţei trebuie să conţină motivele acesteia.

Conform dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În cauză, se constată că cererea de recurs, astfel cum a fost formulată de recurenta-reclamantă, nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la lit. d) a art. 486 C. proc. civ., pentru că nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.

Criticile invocate de recurentă sunt simple trimiteri şi menţiuni la parcursul procesual al cauzei desfăşurat la fiecare termen de judecată acordat, în faţa primei instanţei.

Recurenta-reclamantă nu a adus nicio critică hotărârii recurate, prin raportare la argumentele reţinute de instanţa de fond şi la soluţia pronunţată, motiv pentru care recursul este supus sancţiunii nulităţii.

Singurul motiv pertinent se referă la lipsa comunicării scrisorilor standard 1, 2 şi 3 însă recurenta nu arată argumentele pentru care, în lipsa comunicării acestor scrisori ar fi trebuit ca instanţa de fond să pronunţe o soluţie diferită.

Instanţa de fond a reţinut că în lipsa unei soluţii de anulare cu privire la cererile de rambursare Decizia de recuperare a prefinanţării apare ca fiind legală şi temeinică. Or, în raport de acest argument, apare ca nerelevant motivul pentru care nu s-a formulat contestaţie, susţinerile recurentei fiind străine de motivarea sentinţei atacate.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului reclamantei.

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Asociaţia "A." împotriva sentinţei civile nr. 2200 din 24 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 iunie 2019.