Salary classification order for judge dismissed as lacking interest after subsequent ministerial orders aligned pay to statutory maximum

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 17.12.2015, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună: - anularea Ordinului nr. 3359/C din 20.10.2015 şi obligarea la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care salariul de bază şi sporurile pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii să fie identice cu cele ale unui judecător aflat la acelaşi nivel al instanţei şi cu aceleaşi condiţii privind tranşele de vechime în muncă şi funcţie; - plata diferenţelor salariale în cuantum actualizat şi cu dobânda legală penalizatoare de la data exigibilităţii drepturilor salariale cuvenite şi neacordate, începând ci 1.11.2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1458 din 27 aprilie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei, şi Curtea de Apel Craiova.

A anulat Ordinul nr. 3359/C/20.10.2015.

A obligat pârâtul Ministrul Justiţiei să emită un nou ordin de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi ambii pârâţi să achite plata eventualelor diferenţe salariale rezultate, actualizate şi cu dobândă legală începând cu data de 01.11.2015 şi până la executarea acestei obligaţii.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că acţiunea este întemeiată întrucât, ordinul de încadrare salarială, a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015.

Prin Ordinul în litigiu nr. 3359/C din 20.10.2015, începând cu data de 1.11.2015 reclamanta a fost încadrată în clasa de salarizare superioară, respectiv 108, gradaţia 5.

Prin acelaşi ordin, urmare a încadrărilor menţionate, s-a stabilit o indemnizaţie de încadrare brută lunară de 10104 RON, un cuantum al sporurilor pentru condiţii grele de muncă, vătămătoare sau periculoase de 1443 RON şi un cuantum al sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii de 1351 RON.

Prin plângerea adresată ministrului justiţiei, reclamanta au solicitat revocarea ordinului şi emiterea unui nou ordin prin care să se stabilească un cuantum al salariului de bază şi al sporurilor la nivelul maxim acordat personalului cu funcţii similare, precum şi acordarea diferenţelor salariale rezultate dintre drepturile salariale stabilite la nivel maxim şi cele încasate, începând cu data de 01.11.2015, conform art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014.

A mai reţinut instanţa de fond că la dosar nu există dovada că pârâtul a răspuns solicitării reclamatei de revocare a ordinului.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ.

La art. 2 alin. (1) lit. c) actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual (…) emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice (…)

Plecând de la aceste dispoziţii legale şi având în vedere înscrisurile depuse la dosar, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că Ordinul nr. 3359/C/2015 emis de pârâtul Ministrul Justiţiei a fost emis cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 71/2015.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate au formulat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru netemeinice şi nelegalitate.

Recurentul Ministerul Justiţiei a susţinut că instanţa de fond a reţinut eronat că dispoziţiile prevăzute de art. 1 alin. (5)/1 din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică şi judecătorilor aflaţi în situaţia prevăzută de norma legală, în condiţiile în care această normă legală este una de excepţie care vizează expres şi limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, respectiv personalului din aparatul de lucru al parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, iar în cazul sistemului justiţiei, categoria funcţionarilor publici, personalul contractual, acestea fiind singurele categorii salarizate la acelaşi nivel cu personalul din Parlament.

În situaţia în care intenţia legiuitorului ar fi fost ca prevederile art. 1 alin. (5)/1 din O.U.G. nr. 83/2014 să fie aplicabile întregului personal din toate instituţiile şi autorităţile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea expresă a alin. (1) şi (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 şi nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevedrile acestor alineate. În acelaşi timp, nu justifică trimiterea în norma derogatorie la personalul din anumite instituţii, respect aparatul parlamentului, etc.

În realitate instanţa de fond a extins aplicarea normei legale arătate la categorii de personal cărora nu li se adresează, bazându-şi soluţia pe intenţia legiuitorului, ca măsură reparatorie, de înlăturare a diferenţelor salariale între persoane aflate în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie şi reţinând că astfel de diferenţe apar şi între judecători, prin aplicarea legilor anuale de salarizare începând de la 01 ianuarie 2016.

Or, instanţa de fond are atribuţii în ce priveşte aplicarea legii şi nu atribuţia de a completa norma legală prin interetarea intenţiei legiuitorului în ce priveşte înlăturarea sensului dscriminatoriu instituit prin dispoziţii legale.

A mai susţinut recurentul că singura interpretare corectă a prevederilor Legii nr. 71/2015 este în sensul că prevederile art. 1 alin. (5)/1 din O.U.G. nr. 83/2014 nu se aplică judecătorilor, textul de lege vizând personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, respectiv, în cazul sistemului justiţiei, categoria funcţionarilor publici, precum şi cea a personalului contractual, acestea fiind salarizate la acelaşi nivel cu personalul din aparatul de lucru al parlamentului.

În concluzie recurentul a susţinut că salariul reclamantei a fost stabilit corect şi în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, iar înlăturarea eventualelor discrepanţe sau diferenţe poate avea loc doar prin efectul O.U.G. nr. x care modifică O.U.G. nr. 57/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.

Totodată, recurentul a susţinut că prin hotărârea pronunţată instanţa de fond în mod greşit a dispus obligarea Ministerului Justiţiei la plata diferenţelor salariale, în condiţiile în care instanţa angajatoare este cea care are această atribuţie. Atribuţia Minsitrului Justiţiei este aceea de a emite ordinul, iar cea a Ministerului Justiţiei de a vira banii şi nu de a efectua plata în concret a diferenţelor salariale solicitate.

Prin urmare, formularea unor cereri având a obiect pretenţii de ordin bănesc de către angajaţii instanţelor de judecată nu poate să atragă de plano obligarea Ministerului Justiţiei la plata acestor sume, numai prin prisma calităţii sale de ordonator principal de credite.

Tribunalele şi curţile de apel au personalitate juridică, raporturile de muncă ale intimaţilor-reclamanţi sunt stabilite cu angajatorul, astfel că drepturile salariale ale acestora sunt calculate şi plătite direct de către instituţia angajatoare care procedează şi la calcularea şi virarea contribuţiilor sociale către stat.

Recurenta-pârâtă Curtea de Apel Craiova a criticat hotărârea instanţei de fond, susţinând că în mod greşit a admis cererea reclamantei, ignorând disp. art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2104, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 71/2015.

A susţinut recurenta că beneficiază de prevederile art. 1 alin. (5)/1 din O.U.G. nr. 83/2014,doar personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii.

În ceea ce priveşte plata drepturilor salariale prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, aspectul a fost tranşat de Înalta Curte- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin secizia r. 32/19.10.2015, prin care s-a reţinut că anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, regulile sistemului de salarizare referitoare la trecerea dintr-o tranşă de vechime în alta stabileau un spor de vechime mai mare decât cel avut anterior, astfel încât, la o treaptă de vechime mai mare, se aplică un spor de vechime mai mare.

Astfel, prin această decizie, Înalta Curte a dezlegat în drept interpretarea disp. art. 2 din legea nr. 285/2010 în sensul că a înlăturat corelarea nivelului de stabilire a drepturilor băneşti pentru persoanele care au dobândit un grad profesional sau o tranşă de vechime în funcţie/muncă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, cu drepturile băneşti deja stabilite pentru persoanele care au îndeplinit aceleaşi condiţii, dar sub incidenţa Legii nr. 330/2009.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a arătat că Ministerul Justiţiei nu are capacitate procesuală pasivă, întrucât nu este emitentul ordinului a cărui anulare a solicitat-o.

A mai arătat intimata că recursul formulat de Curtea de Apel Craiova este lipsit de interes, întrucât nu este emitenta ordinului a cărui anulare a solicitat-o şi nici nu are competenţa de a emite alt ordin. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova sunt lipsite de interes, pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a recurentului Ministerul Justiţiei, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că nu este fondată.

Sub aspectul cadrului procesual pasiv, reclamanta a chemat în judecată ca pârât pe Ministrul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova.

În ceea ce priveşte lipsa capacităţii procesuale pasive a recurentului-pârât Ministerul Justiţiei, Înalta Curte reţine că există identitate între această instituţie şi cea căruia i se opune dreptul dedus judecăţii, cât timp această instituţie este emitentul actului contestat, Ordinului nr. 3359/C din 20.10.2015, respectiv prin reprezentantul său legal Ministrul Justiţiei.

Ministerul Justiţiei poate fi acceptat ca debitor într-un raport juridic instituit între recurenta-pârâtă Curtea de Apel Craiova şi intimata-reclamantă A..

Ministerul Justiţiei poate răspunde alături de recurenta-pârâtă Curtea de Apel Craiova ca şi codebitor pentru anularea unor acte administrative întocmite exclusiv de această instituţie.

Între Ministerul Justiţiei şi reclamantă există un act juridic care să nască, modifice sau stinge raporturi juridice.

Prin raportare la împrejurarea că actul administrativ a cărui anulare se solicită este emis de Ministrul Justiţiei ca reprezentant al Ministerului Justiţiei, această instituţie este în măsură să modifice, să revoce, în temei legal, acte administrative emise de ea însăşi.

Nu este relevant faptul că în stabilirea cadrului instituţional de emitere a Ordinului în discuţie, a fost desemnat Ministrul Justiţiei ca reprezentant al Ministerului Justiţiei, relevantă fiind calitatea pe care această instituţie o are în ceea ce priveşte emiterea actului contestat.

Calitatea procesuală pasivă a unei părţi în cadrul unei cauze aflate pe rolul instanţelor de judecată, presupune identitatea dintre persoana pârâtului şi aceea despre care se pretinde a fi obligată în raportul juridic litigios dedus judecăţii, determinată de raportul de drept material dedus judecăţii.

Or, în cauza de faţă, Ministerul Justiţiei se află într-o astfel de situaţie, acesta fiind, prin reprezentantul său Ministrul Justiţiei, emitentul actului administrativ, care face obiectul litigiului în cauză.

Atribuţia Minsitrului Justiţiei este aceea de a emite ordinul, iar cea a Ministerului Justiţiei de a vira banii şi nu de a efectua plata în concret a diferenţelor salariale solicitate.

Recurenta-pârâtă Curtea de Apel Craiova, nu este emitenta ordinului a cărui anulare s-a solicitat dar are calitate procesuală pasivă în cauză, prin raportare la cel de-al treilea capăt al cererii de chemare în judecată referitor la plata diferenţelor salariale stabilite.

Curtea de apel are personalitate juridică, raporturile de muncă ale intimartei-reclamante sunt stabilite cu angajatorul, astfel că drepturile salariale ale acesteia sunt calculate şi plătite direct de către instituţia angajatoare care procedează şi la calcularea şi virarea contribuţiilor sociale către stat.

Cu privire la analizarea recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Practica judiciară a statuat că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Recurenţii nu mai justifică un folos practic, legitim, şi actual în obţinerea unei soluţii de admitere a recursului.

Recursurile sunt lipsite de interes faţă de împrejurarea că recurentul- pârât Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 4680 la data de 21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015 şi ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31alin. (1)2din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Prin Ordinul menţionat mai sus, la art. 1 s-a dispus ca, începând cu 9.04.2015, judecătorilor care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie, să li se recalculeze indemnizaţia la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Totodată, art. 2 din ordinul menţionat prevede că, începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Astfel, pentru aplicarea art. 1 alin. (5)1 O.U.G. nr. 83/2014, odată cu emiterea Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 4680/C/2016, la stabilirea indemnizaţiei intimatei-reclamante s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de baza şi al sporurilor pentru funcţia similară.

De asemenea, art. 3 prevede că plata drepturilor se face prin raportare la valoarea de referinţă prevăzută la alin. (1) începând cu data de 1 august 2016.

Ulterior prin Ordinul 1490/C din 24.05.2017 emis în aplicarea OMJ nr. 4680/C/2016, s-a avut în vedere alinierea indemnizaţiilor la nivelul maxim în plată, calculate conform art. 1 alin. (5)/1 din O.U.G. nr. 83/2014.

Prin urmare, având în vedere că recurentul pârât a emis ordinul de încadrare salarială în acord cu dispoziţiile O.U.G. nr. 83/2014, Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 57/2015, rezultă că recursurile sunt lipsite de interes.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile, ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei civile nr. 1458 din 27 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 iunie 2019.