Solidary liability of sole shareholder and administrator of insolvent company under Art. 27(2)(c)-(d) Fiscal Procedure Code: lack of bad faith due to identity falsification in organized crime context

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea introdusă iniţial pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.10.2015 şi înregistrată sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş - Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Piteşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti, anularea Deciziei nr. 180843/15.09.2011 referitoare la atragerea răspunderii solidare conform art. 27-28 din O.G. nr. 92/2003 şi a Deciziei nr. 264 din 20.04.2015 prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 180843 din 15.09.2011.

De asemenea, s-a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 180843/15.09.2011 până la soluţionarea prezentei cauze.

Prin sentinţa nr. 21 din 12 ianuarie 2016, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Buzău, excepţie invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş - Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Piteşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, la data de 18 ianuarie 2016.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 89 din 6 aprilie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Piteşti Şi Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Ploieşti

A dispus anularea deciziei nr. 180843/15.09.2011 emisă de AFP Piteşti şi a deciziei nr. 264/20.04.2015 emisă de DGRFP Ploieşti.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş criticând-o pentru netemeinice şi nelegalitate, invocând cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a susţinut că este greşită soluţia instanţei de fond, potrivit căreia reclamantei i-a fost falsificată cartea de identitate astfel încât în cazul acesteia nu este îndeplinită condiţia relei-credinţe pentru instituirea răspunderii solidare.

A mai arătat recurenta că din evidenţa Registrului Contribuabilului reiese că reclamanta, este administrator şi asociat unic la S.C. B. S.R.L. de la data de 01.07.2004, organele fiscale stabilind că răspunde solidar cu societatea debitoare aflată în insolvabilitate potrivit art. 176 din O.G. nr. 92/2003, pentru suma de 2.486.179 RON.

Actul administrativ a fost comunicat reclamantei conform art. 44 alin. (1) din O.G. nr2/2003 conform bazei de date de la ORC.

În extrasul din Rechizitoriu se menţionează că reclamanta este asociat şi administrator în drept al S.C. B. S.R.L. şi că nu a completat şi nu a semnat nici un document sau înscris aflat la dosarul juridic al societăţii ridicat de la Oficiul Registrului Comerţului, rezultând astfel că nu se pune la îndoială calitatea reclamantei de asociat şi administrator al S.C. B. S.R.L., calitate dovedită atât pe parcursul urmăririi penale cât şi al judecăţii dosarului penal.

Astfel, angajarea răspunderii sale solidare, a fost atrasă independent de răspunderea în cadrul procesului penal a celorlalte persoane şi are ca temei legal prevederile art. 27 din O.G. nr. 92/2003.

A mai susţinut recurenta că prin sentinţa penală nr. 61/11.02.2013 a Tribunalului Dolj, rămasă irevocabilă ca urmare a deciziei penale nr. 842/19.06.2014 a Curţii de Apel Craiova a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin ANAF având ca obiect obligarea inculpaţilor (…) în solidar cu partea responsabilă civilmente B. S.R.L. (fostă B. SRL) la plata sumei de 2.672.046 RON .

Nici în cadrul procedurii administrative prealabile emiterii deciziei de atragere a răspunderii solidare contestatoarea nu a înţeles să colaboreze cu organul fiscal şi să îşi susţină punctul de vedere.

Prin urmare, a susţinut recurenta că nu se poate susţine că nu ar exista identitate între reclamantă şi asociatul/administratorul firmei, precum şi răspunderea acesteia pentru neîndeplinirea obligaţiilor care-i reveneau din punct de vedere al legislaţiei fiscale, chiar dacă la un anume moment a intervenit şi răspunderea penală a grupului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de reclamantă.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Ca situaţie de fapt s-a reţinut că prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 180843 din 15.09.2011 emisă de AJFP Piteşti s-a angajat răspunderea reclamantei A., în calitate de asociat unic şi administrator al S.C. B. S.R.L., pentru suma totală de 2.486.179 RON din care 1.441.180 RON debite şi 1.044.999 RON accesorii, în temeiul dispoziţiilor art. 27 alin. (2) lit. c) şi d) din Codul de procedură fiscală .

Această decizie a fost emisă şi în considerarea Procesului-verbal nr. x din 01.11.2006 prin care S.C. B. S.R.L. a fost declarată insolvabilă .

Împotriva Deciziei de angajare a răspunderii, reclamanta a formulat plângerea prealabilă (contestaţie în anulare), ce a fost soluţionată iniţial prin Decizia nr. 206470/26.07.2012 emisă de DGFP Argeş, prin care s-a respins contestaţia ca nedepusă în termen .

Urmare a sentinţei nr. 50/2013 a Curţii de Apel Ploieşti, Decizia nr. 206470/26.07.2012 emisă de DGFP Argeş a fost anulată, organele fiscale fiind obligate să analizeze contestaţia pe fond. Astfel a fost emisă Decizia nr. 264/20.04.2015 de către DGRFP Ploieşti prin care a fost respinsă contestaţia ca neîntemeiată, fiind analizate dispoziţiile fiscale ce au condus la atragerea răspunderii reclamantei, fără a se face o analiză a aspectelor invocate de aceasta .

Pentru a se angaja răspunderea solidară a reclamantei în calitate de asociat unic şi administrator al S.C. B. S.R.L., organele fiscale au avut în vedere că societatea comercială figura în evidenţele fiscale cu debite în cuantum total de 2.212.355 RON conform titlurilor executorii nr. x/31.05.2006. Constatându-se că societatea nu figurează cu bunuri în patrimoniu, nu desfăşoară activitatea la sediul declarat, nu are conturi deschise etc. a fost emis Procesului-verbal nr. x din 01.11.2006 de constatare a insolvabilităţii S.C. B. S.R.L. .

Angajarea răspunderii solidare a reclamantei s-a stabilit de către organele fiscale, în temeiul dispoziţiilor art. 27 alin. (2) lit. c) şi d) Codul de procedură fiscală.

Înalta Curte reţine că, într-adevăr, prin sentinţa penală nr. 61/11.02.2013 a Tribunalului Dolj pronunţată în dosarul nr. x/2006, rămasă irevocabilă ca urmare a deciziei penale nr. 842/19.06.2014 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în dosarul nr. x/2006, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin ANAF având ca obiect, printre altele, obligarea unor inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente B. S.R.L. (fostă B. SRL) la plata sumei de 2.672.046 RON .

Însă recurenta nu a avut în vedere că din aceste sentinţe invocate rezultă că un grup infracţional organizat a înfiinţat mai multe societăţi comerciale fictive şi au derulat activităţi comerciale în mod fictiv, care au fost consemnate în documente de evidenţă contabilă în scopul obţinerii ilegale de TVA cu titlu de rambursare, prin falsificarea unor acte de identitate.

Din hotărârile ataşate la dosarul cauzei nu rezultă angajarea răspunderii civile sau penale în sarcina reclamantei din prezenta cauză, inculpaţii din dosarul penal menţionat fiind condamnaţi pentru infracţiuni de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, şi uz de fals, fals în declaraţii, evaziune fiscală, spălare de bani, iar doi dintre inculpaţii fiind condamnaţi pentru fapte săvârşite prin intermediul S.C. B. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L..

Nu este întemeiată critica recurentei potrivit căreia, nu se pune la îndoială calitatea reclamantei de asociat şi administrator al S.C. B. S.R.L., calitate dovedită atât pe parcursul urmăririi penale cât şi al judecăţii dosarului penal, întrucât în extrasul Rechizitriului s-a menţionat că reclamanta este asociat şi administrator în drept al S.C. B. S.R.L. şi nu a completat şi nu a semnat nici un document sau înscris aflat la dosarul juridic al societăţii ridicat de la Oficiul Registrului Comerţului.

Prin această analiză, recurenta s-a oprit la o reinterpretare a stării de fapt reţinute în actul de sesizare al instanţei, dar nu a avut în vedere considerentele şi soluţia definitivă, dată de instanţa penală care a fost învestită cu rechizitoriul, prin care inculpaţii care au constituit grupul organizat, au fost trimişi în judecată.

În raport de această situaţie, în cauză nu s-a dovedit reaua-credinţă a reclamantei din prezenta cauză pentru a se stabili angajarea răspunderii solidare a acesteia cu S.C. B. S.R.L., conform art. 27 alin. (2) lit. c) şi d) din Codul de procedură fiscală.

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva sentinţei civile nr. 89 din 6 aprilie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 iunie 2019.