Jurisdiction over ex-official competition challenge assigned to Bucharest Court of Appeal; tribunal forum overridden.

Şedinţa publică din data de 5 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2018 sub numărul de dosar x/2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă: 1. revocarea actelor administrative x/13.06.2017 şi x/09.08.2017, emise de Direcţia Generală de Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Afacerilor Interne; 2. finalizarea procedurilor concursului de promovare din data de 25.11.2016 şi emiterea ordinului de numire în postul de ofiţer - specialitatea CBRN în cadrul Centrului Operaţional Judeţean din Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Vlaşca" al judeţului Giurgiu, precum şi acordarea gradului în conformitate cu prevederile legale, luând în calcul intervalul de timp scurs dintre data când trebuia emis ordinul şi data pronunţării sentinţei; 3. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată; 4. obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite postului pe care a fost împiedicat să îl ocupe până la data încadrării efective, indexat şi actualizat.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin decizia nr. 3735/2018 pronunţată în data de 21 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal .

În motivarea sa, Curtea de Apel a apreciat Decizia nr. 10/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, obligatorie pentru instanţele judecătoreşti potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., întrucât lămureşte pe deplin problema aplicării dispoziţiilor art. 109 din Legea 188/1999 şi a instanţei competente în cazul raporturilor de serviciu ale militarilor.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 682/2019 din 5 februarie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii privind pe reclamantul A. şi pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Vlaşca" al Judeţului Giurgiu, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi, pe cale de consecinţă, a dispus ca dosarul să fie înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că actele administrative nr. x/13.06.2017 şi x/09.08.2017 au fost emise de Direcţia Generală de Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Afacerilor Interne în cadrul unui concurs organizat pentru ocuparea unui post din sursă externă, reclamantul concurând cu încă alte două persoane din exteriorul instituţiei, respectiv care nu erau încadrate la instituţii din subordinea Ministerului Afacerilor Interne şi care nu aveau calitatea de funcţionar public sau de personal militar.

A apreciat că, în acest context, determinarea competenţei materiale a instanţei de contencios administrativ nu poate fi realizată în raport de dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată şi actualizată, din moment ce la concurs au participat şi candidaţi care nu ocupau niciun fel de funcţii publice şi nici nu aveau calitatea de personal militar şi nici în raport de Decizia nr. 10/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, având în vedere că litigiul priveşte acte administrative emise de o autoritate publică centrală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecăţii, au fost supuse controlului de legalitate actele administrative nr. x/13.06.2017 şi nr. x/09.08.2017, emise de Direcţia Generală de Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în urma concursului pentru ocuparea postului de ofiţer I CBRN la Compartimentul Analiză, Evaluare şi Coordonarea Intervenţiei din cadrul Centrului Operaţional Judeţean - Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Vlaşca al judeţului Giurgiu, post scos din sursă externă, unde reclamantul A. a concurat cu încă două persoane, din exteriorul instituţiei, care nu aveau calitatea de funcţionar public sau de personal militar.

Instanţele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluţioneze litigiul din punct de vedere material, în raport de prevederile legale incidente în materie.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În raport de dispoziţiile legale citate, competenţa de soluţionare a cauzelor de către instanţele de contencios administrativ se stabileşte în raport de două criterii şi anume: al rangului organului emitent/autorităţii publice, respectiv criteriul valoric care priveşte taxele şi impozitele, contribuţiile, datoriile vamale, precum şi accesorii ale acestora.

După cum se constată, în speţă, pentru determinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei are relevanţă rangul organului emitent/autorităţii publice, actele administrative contestate fiind emise de Ministerului Afacerilor Interne prin Direcţia Generală de Management Resurse Umane.

Reclamantul este angajat al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Vlaşca al judeţului Giurgiu, dar ceea ce este determinant în cauză este că actele administrative contestate au fost emise în urma unui concurs pentru un post din sursă externă, unde domnul A. a concurat cu încă două persoane, care nu aveau calitatea de funcţionar public sau de personal militar. Esenţial este că la acest tip de concurs poate participa orice persoană, indiferent dacă posedă sau nu calitatea de funcţionar public.

În această situaţie litigiul nu priveşte raporturile de serviciu ale reclamantului, în speţă fiind irelevantă calitatea acestuia de funcţionar public, nefiind, aşadar, incidente dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora - "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

Astfel fiind, câtă vreme pe de o parte, emitent al actului administrativ contestat, este o autoritate publică centrală, iar pe de altă parte în cauza de faţă nu există vreo reglementare specială care să atribuie tribunalului puterea juridică de a tranşa litigiul dintre părţi, rezultă că, din punct de vedere material, competenţa de soluţionare a prezentei cauze aparţine curţii de apel.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Vlaşca", în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 iunie 2019.