Tax appeal withdrawn and quashed; suspension request moot after insolvency automatically halted enforcement

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ sub nr. x/2017 din 28.12.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. Piatra Neamţ, prin administrator B. a solicitat - în temeiul art. 278 din Codul de procedură fiscală, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 719 alin. (1) şi următoarele din C. proc. civ. - în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, suspendarea, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare şi a contestaţiei la titlu împotriva tuturor formelor de executare, executării silite pornite pentru suma de 2.529.945 RON şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. În cererea de suspendare, reclamanta s-a referit la următoarele acte: decizia de impunere nr. x din 21.11.2016; decizia privind obligaţiile fiscale accesorii nr. 286 din 6.12.2017, fişa privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin estimare nr. 286 din 21.11.2017, procesul-verbal de sechestru asigurător bunuri moile nr. x din 6.12.2017, precum şi orice al act emis în cadrul executării silite.

În subsidiar (la finalul cererii de chemare în judecată), reclamanta a solicitat anularea în parte a formelor de executare până la concurenţa sumei reale datorate deoarece pârâtele nu au justificat compunerea debitului.

Prin completarea acţiunii depusă la data de 20.03.2018, reclamanta a solicitat suspendarea efectelor juridice produse de decizia de impunere nr. x/21.11.2012, decizia privind obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 286/6.12.2017 din dosarul fiscal 3630, decizia privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecţiei fiscale seria x NTT 287/21.11.2017 şi decizia nr. 96/21.11.2017 de instituire a măsurilor asiguratorii constând în poprire asiguratorie pentru suma de 1.169.585 RON şi sechestru asigurător pentru bunurile mobile.

Prin încheierea din 7 februarie 2018, Tribunalul Neamţ a admis excepţia necompetenţei sale materiale, declinându-şi competenţa în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 43 din 26 martie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis, în parte, astfel cum a fost precizată, cererea de suspendare a deciziei de impunere nr. x din 21.11.2017 şi a deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii nr. 286 din 6.12.2017 formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi.

S-a dispus suspendarea executării obligaţiilor fiscale suplimentare stabilite prin decizia de impunere nr. x din 21.11.2017 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ - Activitatea de inspecţie fiscală şi prin decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 286 din 6.12.2017 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ în ceea ce priveşte următoarele obligaţii fiscale suplimentare:

- impozitul pe profit în cuantum de 259.030 RON şi accesoriile aferente;

- taxa pe valoare adăugată în sumă de 118.130 RON şi accesoriile aferente.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării celorlalte obligaţii fiscale principale şi accesorii, stabilite prin aceleaşi două decizii.

3. Căile de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei nr. 43 din 26 martie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A., solicitând admiterea recursului, casarea in parte a sentinţei şi admiterea in totalitate a cererii de suspendare a executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare şi a contestaţiei la titlu.

In drept recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ în nume propriu şi pentru DGRFP Iaşi, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A considerat recurenta că în mod nejustificat prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 8 iunie 2018 recurenta - pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ a invocat lipsa de obiect a recursului in raport de dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2014, faţă de recurenta - reclamantă fiind deschisă procedura insolvenţei.

Recurenta - reclamantă S.C. A. a formulat cerere de renunţare la judecata cererii de recurs ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei, precizând că cererea de suspendare a rămas fără obiect.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Înalta Curte, constată faptul că recurenta - reclamantă a formulat cerere de renunţare la judecata recursului.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei, care nu este supus cenzurii instanţei de judecată, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Deşi sub aspectul formei, recurenta - reclamantă şi-a intitulat cererea ca fiind o "renunţare la judecarea recursului", Înalta Curte, fiind datoare în virtutea dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., de a da o calificare juridică corectă a actului, în raport de voinţa reală a părţilor cu privire la efectele cererii de renunţare, constată că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., care reglementează Achiesarea la hotărâre ca reprezentând renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.

În raport de dispoziţiile legale mai sus arătate, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei-reclamante S.C. A., prin administrator judiciar C. şi prin administratorul special B., de renunţare la judecarea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 43 din 26 martie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta - pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ in nume propriu şi pentru DGRFP Iaşi, Inalta Curte il va admite, urmând a consta lipsa de interes in susţinerea cererii de suspendare.

Astfel, recurenta a criticat, prin motivele de recurs, soluţia primei instanţe prin care s-a dispus suspendarea deciziei de impunere nr. x din 21.11.2017 şi a deciziei privind accesoriile fiscale, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Reţine Inalta Curte, in raport de actele depuse la dosarul de recurs şi faţă de susţinerile ambelor părţi că prin Incheierea civilă nr. 145/08.05.2018 pronunţată in dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Neamţ s-a admis cererea reclamantei, iar in temeiul art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei.

Prin deschiderea procedurii insolvenţei, devin incidente in cauză dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor.

In raport de prevederile legale enunţate, se constată că măsurile de executare silită, inclusiv cele dispuse prin decizia de impunere şi decizia de stabilire a accesoriilor sunt suspendate de drept, prin efectul legii.

Aminteşte Înalta Curte că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

Or, în cauza de faţă, pretenţia dedusă judecăţii nu o reprezintă anularea actului administrativ, ci solicitarea acordării măsurii de protecţie provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, aşadar, executorialitatea actului, ceea ce nu mai este cazul.

In aceste condiţii, Înalta Curte urmează a admite recursul recurentei-pârâte, va casa sentinţa atacată, urmând a consta lipsa interesului reclamantei în susţinerea cererii de suspendare.

Temeiul de drept al soluţiei pronunţate:

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea recurentei-reclamante de renunţare la judecarea recursului şi va admite recursul declarat de recurenta - pârâtă, va casa sentinţa atacată şi va respinge cererea de suspendare ca lipistă de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea recurentei-reclamante S.C. A. prin administrator judiciar C. de renunţare la judecarea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 43 din 26 martie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ in nume propriu şi pentru DGRFP Iaşi împotriva sentinţei nr. 43 din 26 martie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând,

Respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2019.