EU-funded urban project financial correction annulled for misdirected administrative appeal; Ministry's rejection of late-filed complaint quashed and remanded
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals filed by the Ministry of Regional Development and Public Administration, upholding the appellate court's decision to annul the administrative decision that rejected the local authority's appeal as late, thereby leaving in force the order for the Ministry to re-examine the substance of the complaint and the suspension of the financial correction. The dispute concerned a 25% financial correction applied to a local unit for irregularities in an urban development project funded by European Union funds; the core issue was whether the administrative appeal, submitted within the statutory 30-day deadline but addressed to the Regional Development Agency instead of the issuing Ministry, was valid or subject to a sanction of decadence. Relying on the principle of proportionality and Article 61 of Government Ordinance No. 27/2002 regarding misdirected petitions, the Court held that the absence of an express provision for nullity in such cases meant the appeal should have been forwarded to the competent authority rather than rejected, finding the Ministry’s formalistic approach to constitute an excess of power under Article 2 of Law No. 554/2004; the Court also confirmed the suspension of the administrative act was justified under Articles 14 and 15 of Law No. 554/2004 due to the imminent prejudice caused by the prolonged legal uncertainty.
Legislator headnote
AI generatedart. 451 alin. (2) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 43 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 493 din C. proc. civ, art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011; EU-funded urban project financial correction annulled for misdirected administrative appeal; Ministry's rejection of late-filed complaint quashed and remanded: The dispute concerned a 25% financial correction applied to a local unit for irregularities in an urban development project funded by European Union funds; the core issue was whether the administrative appeal, submitted within the statutory 30-day deadline but addressed to the Regional Development Agency instead of the issuing Ministry, was valid or subject to a sanction of decadence. Relying on the principle of proportionality and Article 61 of Government Ordinance No. 27/2002 regarding misdirected petitions, the Court held that the absence of an express provision for nullity in such cases meant the appeal should have been forwarded to the competent authority rather than rejected, finding the Ministry’s formalistic approach to constitute an excess of power under Article 2 of Law No. 554/2004; the Court also confirmed the suspension of the administrative act was justified under Articles 14 and 15 of Law No. 554/2004 due to the imminent prejudice caused by the prolonged legal uncertainty.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeals as unfounded.
Legal basis governing the court's decision in administrative litigation.
Basis for determining the amount of court costs awarded to the plaintiff.
Full text
Şedinţa publică din data de 4 iunie 2019
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 11.08.2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Bragadiru a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca prin sentinţa ce o va pronunţa să constate conformitatea si eligibilitatea cheltuielilor efectuate de subscrisul în executarea contractului de lucrări nr. x/20.09.2014 având ca obiect execuţia lucrărilor pentru obiectivul "Proiect integrat de dezvoltare urbană Oraşul Bragadiru, să anuleze nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP, Direcţia de constatare şi stabilire nereguli, Serviciul de constatare şi stabilire nereguli POR şi, pe cale de consecinţă, să anuleaze măsura de aplicare a unei corecţii financiare de 25%;
S-a solicitat să se anuleze Decizia nr. 225 din 26.07.2016 emisă de pârâtul MDRAP privind soluţionarea contestaţiei formulată de subscrisul UAT Bragadiru împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP, Direcţia de constatate si stabilire nereguli, Serviciul de constatare şi stabilire nereguli POR depusă sub numărul x din 27.05.2016 la Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucuresti-llfov, obligarea pârâtului să efectueze rambursarea procentului de 25% aplicat cu titlu de corecţie financiară din valoarea contractului de finanţare pentru proiectul cod SMIS 19643;
Totodată, s-a solicitat să se dispună suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP Direcţia de constatare si stabilire nereguli, Serviciul de constatare şi stabilire nereguli POR până la rămânerea definitivă a hotărârii, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 3333 din 1 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Bragadiru în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
S-a dispus anularea Deciziei nr 225/26.07.2016 emisă de MDRAP privind soluţionarea contestaţiei administrative formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilirea a corecţiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP.
S-a dispus obligarea pârâtei să procedeze la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilirea a corecţiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP.
Totodată, s-a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP până la soluţionarea definitivă a prezentei cauzei. Respinge ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.
S-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 2000 RON cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat redus, cu aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a formulat recursuri pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin recursul declarat împotriva soluţiei prin care s-a dispus suspendarea executării actului administrativ, circumscris cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., s-a apreciat că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă cu încălcarea sau aplicarea greşită a nomelor de drept material, considerentele cuprinzând motive contradictorii.
În ceea ce priveşte condiţia "cazului bine justificat" instituită de dispoziţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reţinut de prima instanţă în raport de autoritatea de lucru judecat relativă a sentinţei civile nr. 544/22.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2015, a susţinut recurentul că obiectul dosarului nr. x/2015, aflat în recurs pe rolul ICCJ, îl constituie anularea Notei de neconformitate nr. x/29.08.2015, act administrativ distinct
S-a arătat că nu pot fi reţinute nici considerentele instanţei de fond cu privire la aplicarea retroactivă a prevederilor art. 72 alin. (2) din Directiva UE nr. 24 din 26.02.2014 în speţa dedusă judecăţii, întrucât abaterile sancţionate au fost constatate ca urmare a încheierii Actului adiţional nr. x/31.10.2014.
Referitor la condiţia pagubei iminente, s-a arătat că nu este îndeplinită în speţă, raportat la motivarea primei instanţe întrucât acest pericol este aproape întotdeauna îndeplinit, având în vedere că indisponibilizarea unor sume de bani are ca efect întotdeauna împiedicarea desfăşurării în condiţii optime a activităţii.
Totodată au fost invocate şi prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 prin raportare la împrejurarea că a solicitat instanţei disjungerea acestui capăt de cerere, întrucât reclamanta a mai formulat o cerere de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.04.2016 ce face obiectul dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., asupra fondului cauzei s-a arătat că nota de constatare a neregulilor a fost transmisă reclamantei, fiind înregistrată la sediul acesteia la data de 13.05.2016.
Reclamanta a formulat contestaţie înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/27.06.2016, contestaţia fiind tardivă raportat la dispoziţiile art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011.
S-a arătat că, în mod greşit instanţa a considerat contestaţia administrativă ca fiind o petiţie care se supune incidenţei O.U.G. nr. 27/2002, nesocotind astfel dispoziţiile art. 43 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.
Cu privire la depunerea contestaţiei la Sediul Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Bucureşti - Ilfov, se susţine că actul contestat prevede expres organul la care se depune contestaţia.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinări prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind hotărârea pronunţată ca fiind legală, atât în ceea ce priveşte soluţia dată asupra cererii de suspendare, cât şi pe fondul cauzei.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la data de 4 iunie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin Decizia nr. 225 din 26.07.2016 pârâtul MDRAP a respins ca tardiv formulată contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP Direcţia de constatare si stabilire nereguli, Serviciul de constatare şi stabilire nereguli POR prin care s-a stabilit şi s-a aplicat reclamantei o corecţie financiară de 25% din valoarea contractului de lucrări nr. x/20.09.2012.
S-a reţinut că reclamanta nu a respectat prevederile art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora potrivit cărora contestaţia administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanţă.
Reclamanta a depus la data de 27.05.2016 la Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti Ilfov contestaţia formulată împotriva Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP Direcţia de constatare si stabilire nereguli, Serviciul de constatare şi stabilire nereguli POR.
Prin motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a invocat aplicarea greşită de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 61 din O.G. nr. 27 din 30 ianuarie 2002, raportat la prevederile art. 47 alin 1 din O.U.G. nr. 66/2011
Potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (1) şi (5) din O.U.G. nr. 66/2011: Contestaţia administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanţă, (. . . . . . . . . .)
(5) Contestaţia administrativă se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă care este contestat şi nu este supusă taxelor de timbru.
Raportat la cele reţinute de organul de soluţionare a contestaţiei, respectiv că textul de lege şi nota de constatare impun depunerea contestaţiei, sub sancţiunea decăderii, în termenul de 30 de zile la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei publice, instanţa de control judiciar constată că sancţiunea este prevăzută expres pentru încălcarea termenului şi nu pentru situaţia unei contestaţii greşit îndreptate.
Constată Înalta Curte că raportul juridic este guvernat de principiul proporţionalităţii, ce presupune ca măsurile dispuse de autorităţi să nu depăşească ceea ce este necesar şi rezonabil în vederea atingerii corespunzătoare scopului urmărit, de a preveni afectarea bugetului uniunii europene. Cerinţa asigurării unui echilibru rezonabil între măsura individuală aplicată şi interesul public ocrotit impune ca, abordându-se prioritatea cuvenită interesului public, să nu fie vătămate nejustificat şi disproporţionat drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale destinatarului actului administrativ, prin acordarea unei ponderi excesive aspectelor de ordin formal.
Astfel, în lipsa unei menţiuni exprese privind operarea sancţiunii nulităţii, apreciază Inalta Curte că în ipoteza depunerii contestaţiei la Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti Ilfov, deşi adresată MDRAP, sunt incidente dispoziţiile art. 61 din O.G. nr. 27/2002, potrivit cărora petiţiile greşit îndreptate vor fi trimise autorităţilor sau instituţiilor publice care au ca atribuţii rezolvarea problemelor sesizate.
Or, contestaţia formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.04.2016 a fost înregistrată la Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti sub numărul x/27.05.2016.
Prin adresa nr. x/5.07.2016 Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti Ilfov a înaintat către M.D.R.A.P contestaţia formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP Direcţia de constatare si stabilire nereguli, Serviciul de constatare şi stabilire nereguli POR, fiind înregistrată la această instituţie publică sub numărul x/5.07.2016.
In raport de toate aceste aspecte, apreciază Inalta Curte că, în mod corect, prima instanţa a constatat că Decizia nr 225/26.07.2016 emisă de MDRAP privind soluţionarea contestaţiei administrative formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilirea a corecţiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP a fost emisă cu exces de putere, în accepţiunea prevederilor art. 2 alin 1 lit. c), i) şi n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, şi denotă o abordare formalistă lipsită de eficienţă juridică a autorităţii publice în ce priveşte soluţionarea contestaţiei administrative a reclamantei care a fost depusă la un organ necompetent în interiorul termenului prevăzut de art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.
Referitor la recursul formulat împotriva soluţiei privind suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP, Înalta Curte constatată netemeinicia acestuia.
Astfel dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 acordă instanţei de contencios administrativ posibilitatea de a suspenda executarea unui act administrativ unilateral, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Având în vedere forţa executorie a actului administrativ, suspendarea este o măsură de excepţie, cu caracter vremelnic, instituită pentru protecţia provizorie a drepturilor şi intereselor legitime ale destinatarului actului sau ale terţilor lezaţi, măsură care se justifică dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce consecinţe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care acesta ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
In raport de soluţia pronunţată asupra fondului cauzei, constatându-se că, prin exces de putere, organul se soluţionare a contestaţiei a respins ca tardivă calea de atac, producând astfel o întârziere în soluţionarea acţiunii reclamantei, Înalta Curte constată că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.
Totodată, pronunţarea unei soluţii definitive asupra fondului cauzei la mai bine de 5 ani de la emiterea notei de constatare, este de natură să conducă la perturbarea activităţii reclamantei, fiind lipsită de o sumă semnificativă, destinată bunei funcţionări a serviciilor publice locale.
In ceea ce priveşte invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se reţine că formularea în cuprinsul întâmpinării depuse la fond, a unei cereri de disjungere a capătului de cerere nu poate fi încadrat în cazul de casare indicat. De asemenea, reţine instanţa că Legea nr. 554/2004 nu interzice formularea succesivă a unor cereri de suspendare întemeiate pe dispoziţiile art. 14 şi, respectiv, art. 15 ale legii, cum este cazul în speţă.
In raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:
"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviinţa, însă cu aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., în raport de obiectul prezentului recurs care nu priveşte fondul cauzei ci soluţia pronunţată asupra excepţiei tardivităţii.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei civile nr. 3333 din 1 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Obligă recurentul la plata sumei de 3000 de RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei - reclamante cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2019.