Municipality's bid acceptance voided; financial correction upheld on retrial after procurement-review appeal succeeds.

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016 din 4.07.2016, reclamantul Municipiul Oneşti a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în contradictoriu cu care a solicitat anularea deciziei nr. 103 din 25.03.2016 emisă de Autoritatea de management pentru Programul Operaţional Regional, precum şi anularea notei de neconformitate nr. x din 11.01.2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 115 din 27 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Oneşti împotriva pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi s-a dispus anularea notei de neconformitate înregistrată la emitent sub nr. x din 11.01.2016 şi decizia nr. 103 din 25.03.2016 privind soluţionarea contestaţiei administrative, acte emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice criticând-o pentru motive de nelegalitate, apreciind hotărârea atacată ca fiind dată cu greşita aplicare a normelor de drept material.

A susţinut recurentul că în mod greşit prima instanţă a constatat că există o contradicţie intre argumentele pârâtei cu privire la încălcarea sau nu a principiului tratamentului egal.

De asemenea, s-a arătat că MDRAP a constatat încălcarea dispoziţiilor privind evaluarea ofertelor, în condiţiile în care autoritatea contractantă a admis o ofertă ce nu îndeplinea toate cerinţele de calificare, contrar prevederilor art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2003 şi art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006.

Astfel, s-a susţinut că ofertantul a prezentat un certificat de atestare fiscală valabil până la data de 31.05.2015, şi nu cum s-a solicitat prin documentaţia de atribuire, respectiv lipsa datoriilor scadente în luna anterioară cele în care este prevăzut termenul limită de depunere a ofertelor - 30.06.2015.

Deşi instanţa a invocat dispoziţiile art. 112 alin. (2) din Codul de procedura fiscală, s-a arătat că reclamanta trebuia să prevadă posibilitatea depunerii unei declaraţii pe propria răspundere potrivit prevederilor art. 11 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 925/2006 care ar fi permis ofertanţilor să depună certificatul fiscal ulterior termenului limită.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - reclamat Municipiul Oneşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.

A susţinut intimatul că instanţa a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 112 alin. (2) din Codul de procedură fiscală care prevăd că certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datatelor cuprinse, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii şi a prevederilor alin. (3) al aceluiaşi articol.

De asemenea, s-a arăta că obligaţiile fiscale născute în cursul unei luni se achită până la data de 25 a lunii următoare, astfel că s-a apreciat de către comisia de atribuire că a fost îndeplinită cerinţa de la Secţiunea III.2.1a) pct. 3 din Fişa de date a achiziţiei, deoare sistemul informatic al ANAF nu permitea o actualizare a datoriilor fiecărui operator economic.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 4 iunie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este întemeiat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Direcţia Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a efectuat o verificare a procedurii de atribuire a contractului de furnizare nr. x/19.08.2015 încheiat între reclamantul Municipiul Oneşti, în calitate de autoritate contractantă şi S.C. A. S.A. Oradea, în calitate de ofertant declarat câştigător.

În urma acestor verificări a fost întocmită nota de neconformitate nr. x/11.02.2016 prin care reclamantului i s-a aplicat o corecţie financiară de 5% din valoarea contractului - valoarea corecţiei fiind de 8.751,97 RON - corecţie stabilită în conformitate cu partea I - "Achiziţii publice", lit. B) - "Evaluarea ofertelor" din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

S-a reţinut că autoritatea contractantă a admis o ofertă care nu îndeplinea toate cerinţele de calificare solicitate prin documentaţia de atribuire, întrucât prin fişa de date a achiziţiei s-a solicitat operatorilor economici depunerea unui certificat de atestare fiscală din care "să reiasă că ofertantul nu are datorii scadente la nivelul lunii anterioare celei în care este prevăzut termenul limită de depunere a ofertelor".

Autoritatea contractantă nu a prevăzut posibilitatea ca operatorii economici să poată depune o declaraţie pe propria răspundere potrivit art. 11 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 925/2006.

Întrucât data limită de depunere a ofertelor a fost 8.07.2015, certificatele de atestare fiscală ar fi trebuit să se refere la datoriile existente la data de 30.06.2015.

Instanţa de fond a apreciat că, întrucât certificatul de atestare fiscală nr. x, emis de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor la data de 2.07.2015, a fost eliberat în conformitate cu prevederile legale în vigoare în România - art. 112 din Codul de procedură fiscală şi Ordinul nr. 752/2006 - o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 nu poate fi reţinută.

Potrivit dispoziţiilor art. 112 din Codul de procedură fiscală (2) Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidenţa pe plătitor a organului fiscal competent şi cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumită lună de referinţă, şi neachitate până la data eliberării acestuia.

(3) În situaţia în care se emit certificate de atestare fiscală în primele 5 zile lucrătoare ale lunii, acestea vor cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold la sfârşitul lunii anterioare lunii de referinţă şi neachitate până la data eliberării acestora.

Analizând motivele de recurs, Înalta Curte reţine întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., soluţia primei instanţe fiind rezultatul unei greşite aplicări a dispoziţiilor art. 112 din Codul de procedură fiscală, prin raportare la la art. 11 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 925/2006.

În dezacord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanţa de control judiciar reţine că prin actul contestat, cu just temei, s-a constatat încălcarea principiului tratamentului egal, în condiţiile în care, fără a avea relevanţă numărul de ofertanţi, autoritatea contractantă era obligată să stabilească oferta câştigătoare pe baza criteriului de atribuire consemnat în anunţul de participare.

Astfel, observând că în fişa de date, la Secţiunea III 2.1 a) - Cerinţa 3, se prevederea depunerea unui certificatul de atestare fiscală din "să reiasă că ofertantul nu are datorii scadente la nivelul lunii anterioare celei în care este prevăzut termenul limită de depunere a ofertelor" (luna iunie), acceptarea de către autoritatea contractantă a unui certificat de atestare fiscală care atestă inexistenţa obligaţilor fiscale exigibile în sold la data de 31.05.2015 reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 coroborat cu art. 36 alin. (1) lit. b) şi art. 11 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 925/2006.

Apărarea autorităţii contractante cu privire la imposibilitatea îndeplinirii acestei cerinţe în raport de dispoziţiile art. 112 din Codul de procedură fiscală, cu luarea în considerare a termenelor diferite la care diversele obligaţii fiscale devin exigibile, nu poate fi reţinuta, întrucât, pentru acoperirea acestei situaţii erau incidente dispoziţiile art. 11 alin. (4) şi (5) din Hotărârea nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Revenea autorităţii contractante obligaţia să prevadă, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (4) şi (5) din Hotărârea nr. 925/2006 posibilitatea depunerii unei declaraţii pe propria răspundere care să fie completată ulterior prin certificatul care să ateste lipsa datoriilor scadente pentru luna anterioară termenului limită de depunere a ofertelor.

Reţinând existenţa neregulii prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, cu respectarea principiului proporţionalităţii, autoritatea pârâtă a diminuat, în raport de gravitatea redusă a abaterii, procentul corecţiei aplicând o reducere procentuală de 5%.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerente expuse, fiind incident în cauză a motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza, va respinge acţiunea formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei nr. 115 din 27 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând;

Respinge acţiunea ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2019.