Recovery of judicial stamp tax paid on appeal against bar association fee decisions: non-applicability of Constitutional Court petition exemption

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 17.05.2016 sub nr. x/2016 şi completată la 2.06.2016, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii avocat B., avocat C. şi Baroul Botoşani a solicitat anularea Deciziei 3/06.07.2012 a Decanului Baroului Botoşani, a Deciziei 55/27.07.2012 a Consiliului Baroului Botoşani, a Adresei x/17.12.2015 a Decanului Baroului Botoşani, a Adresei x/20.01.2016 a Consiliului Baroului Botoşani, precum şi obligarea pârâţilor B. şi C. la plata sumelor de 9000 de RON, respectiv 3.000 de RON cu titlu de diferenţă de onorariu de avocat, indexate cu rata inflaţiei şi actualizate cu dobânda de referinţă BNR până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a celor două Decizii şi a celor două Adrese, invocând şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Legea 51/1995 cu privire la caracterul definitiv al Deciziilor Consiliul baroului date asupra contestaţiilor asupra onorariului de avocat.

Prin încheierea din 22.09.2016, Tribunalul a admis excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate. A respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Legea 51/1995, cerere formulată de A., în contradictoriu cu pârâţii avocat B., avocat C. şi Baroul Botoşani. A amânat pronunţarea celorlalte excepţii invocate în cauză pentru data de 27.09.2016.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin decizia nr. 1365 din 18 octombrie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 22 septembrie 2016 dată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, intimaţi fiind pârâţii B., C. şi Baroul Botoşani, ca nefondat.

S-a respins, ca nefondată, cererea de restituire a taxei de timbru formulată de reclamanta-recurentă A..

3. Recursul

Împotriva soluţiei privind respingerea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru a formulat apel, în temeiul art. 534 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. civ. reclamanta A..

A susţinut reclamanta că a depus la dosarul nr. x/2016 taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 de RON, deşi nu o datora, potrivit Legii nr. 47/1992 art. 29 alin. (5).

De asemenea, a invocat şi dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora, cererile adresate Curţii Constituţionale sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, precum şi dispoziţiile art. 28 şi 29 din O.U.G. nr. 80/2013.

A solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea dispoziţiei deciziei civile nr. 1365 din 18 octombrie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal privind respingerea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru.

4. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 4 iunie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiile art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013

(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii:

a) când taxa plătită nu era datorată;

b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;

c) când acţiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziţii legale;

d) când acţiunea corect timbrată a fost anulată în condiţiile art. 200 alin. (3) din C. proc. civ. sau când reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât;

e) când, în procesul de divorţ, părţile au renunţat la judecată ori s-au împăcat;

f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă;

g) în cazul în care instanţa de judecată se declară necompetentă, trimiţând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicţională, precum şi în cazul respingerii cererii, ca nefiind de competenţa instanţelor române;

h) când probele au fost administrate de către avocaţi sau consilieri juridici;

i) în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abţine sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă;

j) în alte cauze expres prevăzute de lege.

Soluţionând cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, curtea de apel a reţinut, în raport de dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, că prezenta cauză are ca obiect recursul declarat împotriva încheierii din 22.09.2016 adresat unei instanţe judecătoreşti şi nu o cerere adresată Curţii Constituţionale pentru a fi incidente dispoziţiile art. 13 din Legea nr47/1992, astfel că reclamanta datorează în cauză taxă judiciară de timbru.

In raport de soluţia curţii de apel, pe care instanţa de recurs şi-o insuşeşte, se constată că în speţă nu este îndeplinită ipoteza reglementată de dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, nefiind vorba despre o taxă de timbru nedatorată.

6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate

Constatând că decizia atacată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II - a C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva şi a Deciziei nr. 1365 din 18 octombrie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2019.