Late filing of administrative appeal against property restitution: constructive notice and one-year statute of limitations under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 24 mai 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 17.03.2016, sub nr. x/2016, reclamanţii Comuna Ideciu de Jos şi Consiliul local al comunei Ideciu de Jos au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România de pe lângă Guvernul României şi Parohia Evanghelică C.A. Ideciu de Jos, anularea Deciziei nr. 757/05.04.2006 a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România privind retrocedarea imobilului compus din construcţii şi teren aferent situat în Comuna Ideciu de Jos, înscris în C.F. nr. x Ideciu de jos, nr. top x, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 140 din 28 noiembrie 2016, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii contestaţiei şi, pe cale de consecinţă, a respins contestaţia formulată de reclamanţii Comuna Ideciu de Jos, prin Primar, şi Consiliul Local al Comunei Ideciu de Jos, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Specială de Retrocedare a bunurilor imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi Parohia Evanghelica C.A., ca fiind tardivă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii Comuna Ideciu de Jos, prin Primar, şi Consiliul Local al Comunei Ideciu de Jos au formulat recurs.

În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunţată de prima instanţă este nelegală fiind aplicabile motivele de casare prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat şi la art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, prima instanţă a admis excepţia tardivităţii invocată de cele două pârâte, soluţie care este nelegală.

Recurenţii susţin că au formulat acţiune în contencios administrativ împotriva Deciziei nr. 757/05.04.2006 a Comisiei Speciale de retrocedare, introdusă la data de 17 martie 2016.

De la început au susţinut, consecvent, că deciziile pe acest subiect nu au fost comunicate în condiţii procedurale. În luna decembrie 2015 s-a solicitat de la Comisia Specială comunicarea Deciziei 757/2006. După ce au fost comunicate, oficial, la data de 18 februarie 2016, s-a formulat plângere prealabilă la Comisia Specială de Retrocedare, înaintată prin corespondenţă poştală, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Ulterior, la data de 17 martie 2016 a introdus la instanţă cererea de chemare în judecată.

În opinia recurenţilor, prima instanţă a reţinut greşit că U.A.T. Ideciu de Jos a avut cunoştinţă de Decizia de restituire a Comisiei Speciale de Retrocedare din faptul că au existat contracte de închiriere pentru localul Căminului Cultural şi că imobilul a fost înscris în cartea funciară pe numele Parohiei Evanghelice ca urmare a acestei decizii. Această situaţie de fapt nu poate înlocui procedura de comunicare a unui act administrativ. Comunicarea se verifică in terminis, pe procedura specifică, alte forme de publicitate sau de pretinsa aducere la cunoştinţă nu pot fi apreciate ca similare.

Pârâta a depus Borderoul care ar fi emis în anul 2006, din care rezultă că sunt corespondenţe de trimis către mai mulţi destinatari din mai multe localităţi din ţară, vizaţi acolo, borderou ce aparţine Comisiei.

Însă, esenţial este să se facă dovada comunicării efective a actelor de procedură cum prevedea C. proc. civ. anterior, împrejurări pe care simpla prezentare a copiei borderoului nu este clarificatoare.

Recurenţii susţin că trebuie să existe un proces-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, sau orice altă dovadă sub identificare şi luare de semnătură din care să rezulte că partea a primit actul şi că efectiv a ştiut de el în acest mod.

Dovada comunicării efective a actului de procedură revine autorităţii emitente, în speţă Comisia Specială de Retrocedare, care nu s-a făcut.

În considerentele hotărârii se menţionează că reclamanta Comuna Ideciu de Jos "trebuia să probeze că actele nu i-au fost predate, prezentând în acest sens propriul registru/condică de corespondenţe" ceea ce este o apreciere nelegală.

Or, ar trebui să facem dovada unui fapt negativ ceea ce constituie o imposibilitate materială şi este o argumentaţie care nu poate fi primită.

Faptul că U.A.T. Comuna Ideciu de Jos avea sau nu cunoştinţă de emiterea şi comunicarea actului, trebuie să rezulte fără dubiu din probe şi urmarea unui regim juridic legal, iar nu din simple analogii sau supoziţii. Opozabilitatea unui act administrativ ca şi o hotărâre judecătorească se face prin dovada aducerii sale la cunoştinţă prin mijloacele procedurale prevăzute de lege, adică prin dovadă după cerinţele art. 89-90 din vechiul C. proc. civ. coroborat cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reieşind în esenţă că este obligatorie comunicarea în condiţii procedurale a actului.

De asemenea, se precizează că odată ce s-a solicitat comunicarea deciziei şi răspunsul dat la plângerea prealabilă rezultă că au fost respectate termenele legale raportat la data de 17.03.2016 când s-a formulat acţiunea în contencios administrativ la instanţă.

În cauză este în discuţie comunicarea unui act administrativ şi dreptul de a fi atacat în condiţiile Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, deoarece devin aplicabile prevederile ari. 11 din Legea nr. 554/2004.

Dispoziţiile Legii nr. 554/2004, instituie un regim derogatoriu de la regula generală privind termenele de atacare a actelor administrative.

Recurenţii arată că au luat cunoştinţă de Decizia nr. 757/2006 când le-a fost comunicată la solicitarea lor, în luna decembrie 2015 după care au formulat plângerea prealabilă expediată la data de 16 februarie 2016.

În aceste condiţii, recurenţii apreciază că au fost în termenul legal de declanşare a procedurii în contencios administrativ şi prin urmare excepţia tardivităţii trebuia respinsă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatele Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi Parohia Evanghelică C.A. Ideciu de Jos au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinările intimatelor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin cererea formulată, recurenţii-reclamanţi Comuna Ideciu de Jos şi Consiliul local al comunei Ideciu de Jos au solicitat, în contradictoriu cu intimatele Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România de pe lângă Guvernul României şi Parohia Evanghelică C.A. Ideciu de Jos, anularea Deciziei nr. 757/05.04.2006 a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România privind retrocedarea imobilului compus din construcţii şi teren aferent situat în Comuna Ideciu de Jos, înscris în C.F. nr. x Ideciu de jos, nr. top x; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, recurenţii-reclamanţi au susţinut, în esenţă, că retrocedarea s-a dispus nelegal, aspect descoperit ulterior din documentarea care a fost făcută în această direcţie întrucât imobilul situat în Comuna Ideciu se Jos - construcţii şi teren - înscris în C.F. nr. x al localităţii Ideciu de Jos, nr. top x, nu intră sub incidenţa art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România. Actul normativ are ca obiect imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult.

În opinia recurenţilor imobilul prevăzut în decizia de retrocedare contestată nu a aparţinut la data de 6 martie 1945 cultului religios Biserica Evanghelică - Parohia Evanghelică Ideciu de Jos.

Prin recursul formulat recurenţii-reclamanţi susţin faptul că soluţia Curţii de Apel Târgu Mureş de admitere a excepţiei tardivităţii este nelegală, întrucât deciziile în cauza nu au fost comunicate la data emiterii acestora de către Comisia specială de retrocedare, ci au fost solicitate chiar de către recurenţi în luna decembrie 2015. Ulterior, în luna martie 2015 recurenţii au formulat acţiune in contencios administrativ.

Înalta Curte constată că potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deciziile Comisiei speciale de retrocedare se atacă în 30 de zile de la comunicare.

Decizia care face obiectul prezentului litigiu a fost comunicată Comunei Ideciu de Jos (deţinătorul imobilului solicitat de către Parohia Evanghelică CA. Ideciu de Jos), în data de 7 aprilie 2006, conform Borderoului nr. 8/07.04.2006.

Prin adresa nr. x/14.11.2013, înregistrată la Secretariatul tehnic al C.S.R. cu nr. x/19.11.2013, Primăria comunei Ideciu de Jos a solicitat, în fotocopie, documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei menţionate anterior, deoarece, a precizat aceasta, intenţionează să promoveze o acţiune în justiţie pentru constatarea nulităţii absolute a deciziilor menţionate anterior, întrucât deţine dovezi că beneficiarii retrocedării nu erau îndreptăţiţi la aceasta, deoarece nu au fost deposedaţi abuziv în intervalul de timp 06.03.1945-22,12.1989, fiind expropriaţi în anul 1922.

Ca răspuns la adresa menţionată anterior, Secretariatul tehnic al C.S.R. a transmis Primăriei comunei Ideciu de Jos, în fotocopie, documentaţia solicitată.

Prin adresa nr. x/08.02.2016, înregistrată la Secretariatul tehnic al C.S.R. cu nr. x/12.02.2016, Primăria comunei Ideciu de Jos şi Consiliul Local al comunei Ideciu au înaintat o plângere prealabilă prin care au solicitat revocarea Deciziei nr. 757/05.04.2006, emisă de către Comisia specială de retrocedare.

Prin adresa nr. 52l/C/15.03.2016, Secretariatul tehnic al C.S.R. a formulat şi transmis un răspuns Primăriei comunei Ideciu de Jos şi Consiliului Local al comunei Ideciu, prin care a precizat că, potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, actele administrative pot fi revocate de către emitent doar în măsura în care nu au intrat în circuitul civil si nu au produs efecte juridice.

În ceea ce priveşte decizia a cărei revocare s-a solicitat, potrivit cărţii funciare nr. x a localităţii Ideciu de Jos aceasta a intrat în circuitul civil prin înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor restituite (CI şi C3) în favoarea beneficiarului retrocedării -Parohia Evanghelică CA. Ideciu de Jos. În ceea ce priveşte construcţia evidenţiată în cartea funciară cu C2, aceasta este în proprietatea Consiliului Local Ideciu de Jos.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii;

b) data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, fără a depăşi termenul prevăzut la alin. (2);

c) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

Conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1) dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, data luării Ia cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere.

Astfel, aceste dispoziţii stabilesc un termen limită de introducere a acţiunii în contencios administrativ de 1 an, care curge de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ individual atacat.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat corect faptul că este neîntemeiată afirmaţia recurenţilor că termenul să formuleze acţiunea nu a început să curgă sau că necomunicarea îi îndreptăţea să formuleze acţiunea oricând, întrucât o astfel de constatare ar înfrânge atât prevederile legale menţionate, cât şi efectele principiului securităţii raporturilor juridice care se impune a fi respectat şi care nu permite ca un drept real constituit în favoarea unei persoane în baza unui act administrativ, devenit opozabil erga omnes, să poată fi pus în discuţie oricând.

Instanţa de fond a apreciat corect faptul că, la data de 14.11.2013, Comuna Ideciu de Jos avea cunoştinţă de documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei în cauză de către Comisia specială de retrocedare.

Mai mult decât atât, Procesul-verbal de edificare a construcţiilor încheiat la data de 12.07.2007, semnat de Primarul şi Secretarul comunei Ideciu de Jos, cuprindea şi menţiunea "Prin prezenta se declară că Decizia nr. 757/05.04.2006 nu a fost atacată şi nu se află niciun litigiu pe rol la instanţele de judecată".

Totodată, instanţa de fond a reţinut corect faptul că reclamanta Comuna Ideciu de Jos nu a făcut dovada că prin corespondenţa cu numărul x/07.04.2006 ar fi primit un alt act decât cel care formează obiectul prezentei cauze, iar prin adresa nr. x/14.11.2013 Primăria comunei Ideciu a solicitat documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei în cauză.

Deşi recurenţii susţin că decizia în cauză nu a fost comunicată Comunei Ideciu în data de 7 aprilie 2006 (conform Borderoului nr. 8/07.04.2006), prin adresa nr. x/14.11.2013 chiar aceştia recunosc că în cursul anului 2013 au luat la cunoştinţă de documentaţia care a stat la baza emiterii acestei decizii.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi Consiliul Local al Comunei Ideciu de Jos şi Comuna Ideciu de Jos împotriva sentinţei nr. 140 din 28 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2019.