State of incompatibility between vice-mayor office and individual merchant status confirmed; appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 23.03.2016, sub nr. x/2016 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALA DE INTEGRITATE (A.N.I.) a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/02.03.2016, întocmit de Inspecţia de Integritate, solicitând anularea acestuia.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2117 pronunţată în data de 17.06.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE, ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 2117 din data de 17 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., încadrând în drept criticile sale, în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Solicită recurentul admiterea recursului, desfiinţarea în tot a hotărârii atacate şi în rejudecare, să fie admisă contestaţia, astfel cum a fost formulată.

În susţinerea recursului recurentul a menţionat că, în moc greşit instanţa de fond a repins contestaţia formulată, ca neîntemeiată, deoarece aceasta a reţinut în mod eronat susţinerile sale, aplicând greşit normele de drept material, pe considerentul că, din cuprinsul art. 87 din Legea nr. 161/2003 nu rezultă că starea de incompatibilitate este condiţionată de condiţionată de desfăşurarea vreunei activităţi, deţinerea simultată a funcţiei de viceprimar şi a celei de comercial persoană fizică fiind necesară şi suficientă pentru constatarea stării de incompatibilitate.

Menţionează recurentul că, pornind de la definiţia dată de vechiul cod comercial comerciantului, principalul element care determină calitatea de comerciant este natura faptelor (actelor) pe care se săvârşeşte acel comerciant. Codul Comercial prevede că " Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ ca profesiune obişnuită şi societăţile comerciale (art. 7)".Deci, au calitatea de comercian persoanele fizice care săvârşesc fapte de comerţ ca profesiune obişnuită (comercianţii individuali) precum şi persoanele juridice, adică societăţile comerciale (comercianţii colectivi)

Consideră astfel recurentul -reclamant că, una din condiţiile pe care trebuie să o îndeplinească o persoană fizică pentru a fi comerciant se referă la activitatea pe care o desfăşoară. Persoana fizică trebuie să exercite în mod obişnuit, cu titlu de profesie, fapte de comerţ (după cum noul C. civ. face distincţie între profesionişti şi neprofesionişti).

Deci, susţine recurentul - reclamant, persoana fizică dobândeşte calitatea de comerciant dacă săvârşeşte fapte de comerţ cu caracter constitutiv sau esenţial de comerţ şi în mod excepţional fapte conexe (auxiliare) de comerţ.

Invocă articolul 9 din Codul Comercial conform căruia " orice persoană care într-un chip accidental face o operaţiune de comerţ, nu poate fi considerată ca fiind comerciant; ea este însă supusă legilor şi jurisdicţiei comerciale pentru toate contestaţiile ce se pot ridica din această operaţiune".

Astfel, apreciază recurentul că, înscrierea în Registrul Comerţului a firmei şi a celorlalte date are doar efect declarativ cu privire la calitatea persoanei, creându-se o prezumţie relativă de comercialitate cu privire la faptele pe care acesta le săvârşeşte şi cu privire la calitatea de comerciant. Faptele de comerţ trebuie să fie o permanenţă a activităţii persoanei care îşi face p profesie din activitatea de comerţ, acţionând cu conştiinţa calităţii pe care o are.

Invocă în acest sens dispoziţiile O.U.G. nr. 44/2008 - actualizată, care reglementează PFA-ul, respectiv articolele 1, 2, lit. a) şi i), precum şi art. 20, alin. (1), (2), (3).

Consideră că, ceea ce a reţinut instanţa în dispozitivul sentinţei de fond, referitor la faptul că, din cuprinsul art. 87 din Legea nr. 161/2003 nu rezultă că starea de incompatibilitate este condiţionată de desfăşurarea vreunei activităţi, deţinerea simultană a funcţiei de vineprimar şi a celei de comerciant persoană fizică fiind necesară şi suficientă pentru constatarea stării de incompatibilitate, este neîntemeiat, aceste menţiuni fiind contrazise chiar de legislaţia în vigoare, care reglementează PFA-urile, din a cărei interpretare şi aplicare rezultă fără dubii că această calitate de comerciant este dată de efectuarea actelor de comerţ şi obţinerea de venituri/profit.

Or, din probatoriul depus şi administrat de pârâtă, nu rezultă că recurentul, în perioada analizată ar fi realizat venituri din activităţi independente/PFA. Declaraţia fiscală depusă la organul fiscal în anul 2015 este aferentă anului 2014 şi chiar vine a confirma susţinerile sale potrivit cărora nu a realizat venituri din activitatea PFA, încă din anul 2013.

Că această calitate de comerciant este dată de efectuarea actelor de comerţ/obţinerea de venituri, reiese şi din noul C. civ., care a abrogat vechea lege a arendei (Legea nr. 16/1994) şi nu a mai instituit obligaţia deţinerii calităţii de arendaş de existenţa vreunei forme specializate de organizare (cu obiect de activitate/CAEN specific) putând deţine această calitate orice persoană fizică (nemaifiind obligatorie înregistrarea ca PFA). În esenţă, orice persoană fizică poate lucra - în calitate de arendaş - pământul altei persoane, nefiind necesară vreo înregistrare şi autorizare, din veniturile obţinute urmând a fi impozitate, fiind venituri comerciale.

În continuare, recurentul mai arată că obiectul de activitate pentru care a fost autorizat/CAEM a fost Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase şi a plantelor de seminţe oleaginoase - 01111, iar domeniul în care a activat a fost cel agricol, partea deţinând o suprafaţă de pământ pe care a lucrat-o. Din anul 2013, nu a mai realizat activitate şi nici venituri, iar dacă legiuitorul ar fi considerat că înregistrarea ca PFA presupune dobândirea din start a calităţii de comerciant - cel puţin în domeniul său de activitate, cel agricol - ar fi condiţionat exercitarea calităţii de arendaş sau simplu producător agricol de înregistrarea, cel puţin, ca PFA. Persoanele care de vor a presta activităţi de arendaş sau producător agricol dobândesc calitatea de comerciant o dată cu desfăşurarea efectivă de acte de comerţ şi obţinerea de venituri comerciale impozabile.

Într-o interpretare contrarie, s-ar ajunge la situaţia în care toţi primarii/viceprimarii proprietari ai unei suprafeţe de teren agricol ar fi incompatibili, întrucât simpla deţinere a unei suprafeţe de teren, fără obţinerea de venituri comerciale, ar duce la obţinerea calităţii de comerciant.

Recurentul invocă deopotrivă faptul că instanţa de fond, în dispozitivul sentinţei recurate nu s-a pronunşat faţă de critica sa potrivit căreia nu a deţinut funcţia de viceprimar, întrucât, în perioada analizată, prin sentinţa civilă nr. 930/15.10.2014, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în dosarul nr. x/2014, definitivă la data pronunţării, a fost repus în drepturi, în funcţia de viceprimar fostul viceprimar, hotărârea de Consiliu local prin care fusese numit în această funcţie fiind desfiinţată de instanţa de fond.

Susţine recurentul că hotărârea pronunţată în analiza pe fond a legalităţii hotărârii administrative, prin care a fost învestit în funcţia de viceprimarm a avut o putere de lucru judecat provizorie, care urma a fi consolidată sau desfiinţată în funcţie de soluţia recursului declarat de Consiliul Local Dichiseni împotriva sentinţei tribunalului.

Curtea de Apel a soluţionat recursul casând în parte şi rejudecând, a respins contestaţia fostului viceprimar, confirmându-se poziţia sa de viceprimar abia în data de 06.04.2015, după data radierii din Registrul Comerţului al PFA-ului " A. Persoană Fizică Autorizată" (Hotărârea CAB nr. 2332/06.04.2015)

Astfel, susţine recurentul - reclamant că hotărârea instanţei de fond şi-a păstrat puterea de lucru judecat chiar şi atunci când se aflăm în curs de judecare recursul, deoarece orice hotărâre definitivă are autoritate de lucru judecat până ce nu va fi înlocuită printr-o altă hotărâre.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurentul - reclamant a formulat întâmpinare intimata - pârâtă AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi pe cale de consecinţă menţinerea sentinţei recurate.

Susţine intimata - pârâtă că recurentul - reclamant nu a respectat obligaţia ce-i revenea potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 şi anume aceea de a demisiona din una dintre funcţiile/calităţile incompatibile, deţinând simultan, atât funcţia de viceprimar, cât şi calitatea de comerciant persoană fizică autorizată.

Instanţa de fond a analizat probele administrate şi a interpretat regulile de drept aplicabile precum şi dispoziţiile ce reglementează incompatibilitatea pentru un viceprimar, având în vedere principiile generale ale dreptului, cerinţele echităţii şi buna credinţă şi, contrar celor reţinute de recurentul - reclamant, starea de incompatibilitate rezultă din simpla deţinere simultan a celor două funcţii/calităţi, legiuitorul, în articolul 87 alin. (1) lit. g) din legea nr. x, nefăcând distincţie după cum funcţia este exercitată efectiv sau nu.

Calitatea de comerciant o acordă şi o certifică un registru public oficial şi nu activitatea desfăşurată, întrucât, în O.U.G. nr. 44/2008, legiuitorul a instituţia condiţia că autorizarea funcţionării unei asemenea entităţi comerciale nu exonerează persoanele care desfăşoară respectiva activitate de obligaţia de a îndeplini toate procedurile necesare înainte de începerea activităţii. Legiuitorul a avut în vedere doar deţinerea calităţii şi nu exercitarea acesteia.

În concluzie, intimata solicită respingerea recursului, hotărârea de fond fiind legală şi temeinică.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - reclamant a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei - pârâte, în cuprinsul căruia solicită instanţei să constate că intimata - pârâtă nu combate în nici un mod motivul de recurs referitor la faptul că în perioada analizată s-ar fi aflat în incompatibilitate.

Invocă în continuare autoritatea de lucru judecat provizorie a sentinţei civile nr. 930/15.10.2014 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. x/2014, prin care a fost repus în drepturi fostul viceprimar.

Solicită respingerea apărărilor formulate de intimata - pârâtă şi admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere deopotrivă şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Astfel, analizând criticile ce vizează soluţia data de prima instanţă pe fondul cauzei, din perspectiva cazului de casare reglementat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu verificarea legalităţii Raportului de evaluare nr. x/02.03.2016 întocmit de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a concluzionat că reclamantul A., a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor în perioada 30.05.2014 - 07.07.2014 şi în perioada 04.08.2014 - 26.01.2015, întrucât a deţinut atât funcţia de viceprimar al Comunei Dichiseni, judeţul Călăraşi, cât şi calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul " A. " PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transsparenţei în exercitarea deminităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantului şi a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, reţinând în esenţă că, din cuprinsul art. 87 din Legea nr. 161/2003 nu rezultă că starea de incomapatibilitate este condiţionată de desfăşurarea vreunei activităţi, deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar şi a celei de comerciant persoană fizică fiind necesară şi suficientă pentru constatarea stării de incompatibilitate.

Această soluţie este împărtăşită şi de către instanţa de control judiciar, care constată că hotărârea atacată nu este rezultatul unei aplicări şi interpretări greşite a normelor de drept material şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că: "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoană fizică."

Reglementând incompatibilitatea dintre cele două funcţii, legiuitorul a urmărit transpunerea în legislaţia internă a principiului transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, respectiv transparenţă în modul de administrare şi utilizare a bunurilor publice, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, fără a se putea pune în discuţie restrângerea vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale.

Art. 91 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede că:

"Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcţie".

Modalitatea de desfăşurare a activităţilor economice de către persoanele fizice este reglementată de dispoziţiile O.U.G. nr. 44/2008, care, prin dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008 stabileşte că: "Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează accesul la activitatea economică, procedura de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării şi regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, precum şi al întreprinderilor individuale şi familiale.", iar art. 4 din acelaşi act normativ prevede că:

"Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (1) pot desfăşura activităţile economice după cum urmează: a) individual şi independent, ca persoane fizice autorizate;

Astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, recurentul - reclamant a fost numit pentru prima dată în funcţia de viceprimar, prin Hotărârea Consiliul Local Dichiseni nr. 24 din data de 30.05.2014, revocată prin HCL nr. 29/07.07.2014. Ulterior, respectiv în data de 04.08.2014, prin HCL nr. 31, recurentul -reclamant a fost din nou numit în funcţia de viceprimar al Comunei Dichiseni iar potrivit Adreselor nr. x/06.03.2015, respectiv nr. x/21.07.2015 emise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, recurentul a avut calitatea de persoană fizică autorizată "A. PFA" în perioada 20.08.2009 - 26.01.2015, când a fost radiată în baza Rezoluţiei nr. 319 din data de 26.01.2015, faţă de cererea depusă în data de 23.01.2015.

Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., referirile la "comercianţi" se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare, defineşte activitatea economică "activitatea agricolă, industrială, comercială, desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi ori determinabili, în scopul obţinerii unui profit."

Din Adresele emise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sub nr. x/21.07.2015 (dosar fond) şi nr. x/12.10.2015 (dosar fond) rezultă că obiectul principal de activitate al PFA A. este Cultivarea cerealelor (exclusiv orez) plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase, având Codul CAEN 0111.

În ceea ce priveşte relaţia dintre persoana fizică autorizată şi calitatea de comerciant, instanţa de control judiciar reţine faptul că înregistrarea şi autorizarea funcţionării la Oficiul Registrului Comerţului creează prezumţia că respectiva persoană fizică are calitatea de comerciant.

Pe de altă parte, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011"Noţiunea "profesionist" prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.."

Ceea ce prezintă relevanţă în cauză este dacă persoana fizică autorizată a înregistrat venituri în timpul funcţionării sale şi, în ceea ce priveşte condiţia privind scopul desfăşurării activităţii economice, respectiv de a obţine venituri, instanţa de control judiciar, în urma examinării materialului probator existent la dosar, respectiv a informaţiilor comunicate de organele fiscale privind veniturile, apreciază că aceasta este îndeplinită, de vreme ce, contrar afirmaţiilor recurentului - reclamantul, acesta a realizat venituri din activitate agricolă, prestată în perioada de referinţă.

Relevante în acest sens sunt informaţiile comunicate de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi, nr. 29641/G/II din 03.08.2015 (dosar, din conţinutul căreia rezultă că în anul 2014, pe lângă veniturile din salarii de la Comuna Dichiseni şi de la B. S.A., respectiv venituri din dobânzi obţinute de la C., recurentul - reclamant a mai obţinut şi venituri din activităţi agricole, în cuantum de 2172 RON.

În cadrul aceleiaşi adrese organul fiscal mai menţionează faptul că, în ceea ce priveşte anul 2015, recurentul - reclamant a depus la organul fiscal Declaraţia de plăţi anticipate nr. 13931/26.05.2015 privind veniturile din activităţile agricole, cu un venit impozabil în sumă de 1615 RON, această sumă regăsindu-se în cuprinsul Adeverinţei de venit pe anul 2015, ataşată la dosar fond, recurentul -reclamant estimând aceste venituri.

Aceste venituri din activităţi agricole au fost estimate de către recurentul - reclamant şi în anul 2014 (ca şi în anii 2012-2013, irelevante în speţa de faţă), astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosar fond).

Totodată, Înalta Curte, analizând Decizia de Impunere privind plăţile anticipate de titlu de impozit pe venit/contribuţii de asigurări sociale de sănătate, precum şi obligaţia de plată cu titlu de contribuţii de asigurări sociale pentru anul 2014, constată că recurentul - reclamant a obţinut venituri din activităţi agricole în cuantum estimat de 2172 Ron. Din Situaţia privind stabilirea venitului net pe baza normelor de venit, prezentată în Anexa 1 la decizia de impunere, rezultă că venitul anual de 2172 RON a fost obţinut de recurentul - reclamant din " activităţi agricole", respectiv " Cereale", aceasta fiind de altfel chiar obiectul de activitate al PFA A., respectiv " Cultivarea cerealelor (exclusiv orez) plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase, având Codul CAEN 0111."

Si în anul 2015 recurentul - reclamant a obţinut venituri din activităţi agricole, respectiv "Plante oleaginoase şi Cereale", astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosar de fond.

Toate aceste înscrisuri vin să combată susţinerea recurentului - reclamant referitoare la faptul că, din anul 2013 nu a mai desfăşurat " activitate şi nici venituri".

Astfel, în ceea ce priveşte calitatea recurentului reclamant de" comerciant", instanţa de control judiciar are în vedere dispoziţiile O.U.G. nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale, ce stabilesc la art. 2 lit. i) că " i) persoană fizică autorizată este persoana fizică autorizată să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forţa sa de muncă", iar la lit. a) al aceluiaşi articol se menţionează că activitate economică este reprezentată de " activitatea agricolă*), industrială, comercială, desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi ori determinabili, în scopul obţinerii unui profit".

Potrivit Capitolului II al O.U.G. nr. 44/2008, persoana fizică este obligată, pentru a putea desfăşura activitate economică, să efectueze formalităţile expres prevăzute în vederea înregistrării în registrul comerţului şi autorizării funcţionării, fie în calitate de PFA, fie în calitate de întreprinzători persoane fizice titulari ai unei întreprinderi individuale.

În conformitate cu dispoziţiile legale enunţate anterior, persoanei fizice A. i-a fost atribuit un număr de ordine la Registrul comerţului F51/491/2009 şi CUI x, fiind autorizată să desfăşoare activităţi economice.

Activităţile economice pe care o persoană fizică astfel autorizată le poate desfăşura sunt cele prevăzute de Codul CAEN a căror desfăşurare nu este reglementată exclusiv potrivit unei legi speciale (art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 44/2008).

Activitatea agricolă pentru care a fost autorizat reclamantul are cod CAEN 0111 - Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase".

Astfel, această activitate este o activitate economică (codul CAEN reprezentând clasificarea statistică naţională a activităţilor economice din România), circumscriindu-se definiţiei stipulate de art. 2 din O.U.G. nr. 44/2008 iar exercitarea acestei activităţi, prin intermediul oricărei forme de organizare economică, îi conferă titularului calitatea de "comerciant persoană fizică".

Pornind de la calitatea de activitate economică a activităţii agricole, devin incidente dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 44/2008, conform cărora:" (1) Orice activitate economică desfăşurată permanent, ocazional sau temporar în România de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrată şi autorizată, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Autorizarea funcţionării, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, nu exonerează persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale de obligaţia de a obţine, înainte de începerea activităţii, autorizaţiile, avizele, licenţele şi altele asemenea, prevăzute în legi speciale, pentru desfăşurarea anumitor activităţi economice"

Conform art. 1 din Legea nr. 26/1990, " înainte de începerea activităţii economice, au obligaţia să ceară înmatricularea sau, după caz, înregistrarea în registrul comerţului următoarele persoane fizice sau juridice: persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, societăţile comerciale, companiile naţionale şi societăţile naţionale, regiile autonome, grupurile de interes economic, societăţile cooperative, organizaţiile cooperatiste, societăţile europene, societăţile cooperative europene şi grupurile europene de interes economic cu sediul principal în România, precum şi alte persoane fizice şi juridice prevăzute de lege ".

Totodată, articolul 3 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede obligativitatea comercianţilor de a cere înmatriculartea la oficiul registrului comerţului din judeţul sau din municipiul Bucureşti, unde îşi au sediul.

Ca atare, în accepţiunea Legii nr. 26/1990, persoanele fizice autorizate sunt comercianţi persoane fizice. Prin înregistrarea în secţiunea corespunzătoare a registrului, persoana fizică dobândeşte automat calitatea de comerciant persoană fizică în înţelesul Legii nr. 161/2003 şi cade sub incidenţa art. 87 alin. (1) lit. g) din acest act normativ.

În raport de cele expuse, calitatea recurentului - reclamantul de "comerciant persoană fizică " nu poate fi pusă la îndoială.

Prin urmare, critica formulată de recurentul-reclamant privind lipsa stării de incompatibilitate, ca urmare a neexercitării efective a actelor de comerţ, nu poate fi reţinută.

Înalta Curte constată că prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 trebuie interpretate având în vedere scopul legii, urmărindu-se ca o persoană care deţine o funcţie publică să adopte o conduită preventivă astfel încât să nu se încalce legislaţia aplicabilă în materie de incompatibilităţi.

Alesul local are deci obligaţia legală de a nu încălca prevederile legale cu privire la incompatibilităţi. Art. 87 alin. (1) lit. g) nu face nicio distincţie după cum funcţia este efectiv exercitată sau nu, legiuitorul referindu-se la "calitatea de comerciant persoană fizică" şi nu la "activitatea de comerciant persoană fizică".

În privinţa reclamantului A. a fost reţinută situaţia de incompatiblitate rezultată din deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar al comunei Dichiseni, judeţul Călăraşi şi a calităţii de comerciant persoană fizică, în cadrul " A." P.F.A.

Prin raportare la dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 161/2003 sus-enunţate, Înalta Curte constată că existenţa stării de incompatibilitate intervine prin deţinerea concomitentă a calităţilor menţionate, fără a fi condiţionată de dimensiunea activităţii.

Referitor la " puterea de lucru judecat provizorie " invocată de recurentul -reclamant raportat la sentinţa civilă nr. 930/15.10.2014, reţine instanţa de control judiciar că, în condiţiile în care la data de 06.04.2015, prin Decizia nr. 2032/06.04.2015, ce are caracter definitiv, aceasta a fost casată în parte, respingându-se chiar cererea privind anularea HCL nr. 30/07.07.2014, prin care fostul viceprimar al Comunei Dichiseni- D., era repus de drept în această funcţie, aceasta nu poate înlătura starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul - reclamant, determinată de deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar al comunei Dichiseni, judeţul Călăraşi, cu " calitatea de comerciant persoană fizică", astfel cum este prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Cât priveşte critica recurentului referitoare la faptul că " instanţa, în dispozitivul sentinţei civile nr. 2117 din 17.06.2016 nu s-a pronunţat faţă de . . . . . . . . . ."Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată, având în vedere că instanţa are obligaţia de a răspunde, în cadrul considerentelor hotărârii şi nu în cadrul dispozitivului, argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea. Astfel, reţine Înalta Curte că cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziţia procesuală a părţilor.

În plus, dispozitivul unei hotărâri nu trebuie să conţină răspunsul instanţei faţă de fiecare critică adusă de părţi, ci " soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii", conform art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

În cauză, hotărârea pronunţată de instanţa de fond satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei cu privire la soluţia pronunţată.

În acest context, se constată că autoritatea pârâtă a reţinut, în mod corect, încălcarea de către reclamant a regimului juridic al incompatibilităţilor, iar actul administrativ emis nu este afectat de nelegalitate.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant are calitatea de comerciant persoană fizică iar prin exercitarea concomitentă a acestei calităţi şi a funcţiei de viceprimar, se află în stare de incompatibilitate, conform dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, întrucât nu a renunţat la una din funcţiile incompatibile, în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 91 alin. (3) din acelaşi act normativ

Astfel, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în cauză nefiind incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece din cuprinsul probelor administrate nu a rezultat o altă situaţie de fapt de natură să infirme interpretarea dată de judecătorul fondului.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că soluţia primei instanţe reflectă o corectă aplicare şi interpretare a normelor legale, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2117 din 17 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2019 .