Mootness of public-sector salary back-payment claim following interim administrative compliance with maximum remunization norms

Şedinţa publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI şi TRIBUNALUL BUCUREŞTI, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa ă dispună obligarea paratului MINISTERUL JUSTIŢIEI, sub sancţiunea plaţii unei penalităţi aplicabile acestuia de 20% pe zi de întârziere din salariul minim brut pe economie valabil la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa in prezenta cauza, conform art. 18 alin. (1) si 5 din Legea nr. 554/2001, ca in termen de 10 zile de la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri, conform art. 18 alin. (6), coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2001, sa emită un nou ordin de salarizare in acord cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) indice 1, art. 5 alin. (1) si alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 71/2015;

Totodată, reclamantul a solicitat obligarea paratului MINISTERUL JUSTIŢIEI, in acelaşi termen si sub aceleaşi sancţiuni menţionate la punctul 1, la calcularea si acordarea retroactiva a diferenţelor salariale de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, respectiv 9 aprilie 2015, la zi.

La termenul de judecată din data de 10.05.2016 reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând instanţei:

- 1. obligarea paratului MINISTERUL JUSTIŢIEI, sub sancţiunea plăţii unei penalităţi aplicabile acestuia de 20% pe zi de întârziere din salariul minim brut pe economie valabil la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa in prezenta cauza, conform art. 18 alin. (1) si 5 din Legea nr. 554/2001,ca in termen de 10 zile de la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri, conform art. 18 alin. (6), coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2001, sa emită un nou ordin de salarizare în acord cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) indice 1, art. 5 alin. (1) si alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 71/2015,precum si sa calculeze si sa acorde retroactiv diferentele salariale de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, respectiv 9 aprilie 2015, la zi.

- 2. obligarea paratului TRIBUNALUL BUCURESTI, sub sancţiunea plăţii unei penalităţi aplicabile acestuia de 20% pe zi de întârziere din salariul minim brut pe economie valabil la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa in prezenta cauza, conform art. 18 alin. (1) si 5 din Legea nr. 554/2001,ca in termen de 10 zile de la emiterea unui nou ordin de salarizare in acord cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) indice 1,art. 5 alin. (1) si alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014,privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 71/2015,in urma rămânerii definitive a prezentei hotărâri,conform art. 18 alin. (6), coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2001,sa puna in aplicare noul ordin de salarizare in acord cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) indice 1, art. 5 alin. (1) si alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014,privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 71/2015,precum si sa calculeze si sa acorde retroactiv diferentele salariale de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, respectiv 9 aprilie 2015, la zi.

Ulterior, reclamantul şi-a precizat cererea de chemare în judecată, solicitând următoarele:

1. -obligarea pârâtului MINISTERUL JUSTIŢIEI, sub sancţiunea plaţii unei penalităţi aplicabile acestuia de 20% pe zi de întârziere din salariul minim brut pe economie valabil la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa in prezenta cauza, conform art. 18 alin. (1) si 5 din Legea nr. 554/2001, ca in termen de 10 zile de la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri, conform art. 18 alin. (6), coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2001,sa emită un nou ordin de salarizare pentru perioada 9 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015)-31.07.2016 (a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016,prin care a fost modificată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016. publicată în Monitorul oficial nr. 434 din 9 iunie 2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 347,10 RON, în acord cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) indice 1,art. 5 alin. (1) si alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014,privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 71/2015;

2. -obligarea paratului MINISTERUL JUSTIŢIEI si paratului TRIBUNALUL BUCUREŞTI,in acelaşi termen si sub aceleaşi sancţiuni menţionate la punctul 1 la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv la calcularea si acordarea retroactiva pentru fiecare luna a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 347,10 RON şi venitul efectiv plătit, pentru perioada 9 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015)-31.07.2016 (a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin care a fost modificată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, publicată în Monitorul oficial nr. 434 din 9 iunie 2016.

De asemenea, solicită ca la emiterea ordinului de salarizare (solicitare care vizează punctul 1 al acţiunii iniţiale) si la calcularea si acordarea retroactiva a diferenţelor salariate solicitate la punctul doi al cererii, sa se aibă în vedere si majorarea realizata prin Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 884, care prevede începând cu 1 decembrie, salarii majorate cu 10% faţă de nivelul acordat în luna noiembrie.

Arată că solicitarea sa priveşte strict perioada menţionată mai sus, întrucât pentru perioada de după 31.07.2016, care este reglementata de O.U.G. nr. 20/2016 si de O.U.G. nr. 43/2016 a fost emis ordinul colectiv nr. 3522/28.09.2016, care va face obiectul unui nou litigiu separat între reclamant şi pârâţii din prezenta cauza.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3085 pronunţată în data de 18.10.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respina excepţia inadmisibilităţii capătului al doilea de cerere, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, a admis în parte acţiunea completată şi precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI şi TRIBUNALUL BUCUREŞTI, obligând pârâtul Ministerul Justiţiei să emită pentru reclamant un nou ordin de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi să achite diferenţele salariale începând cu data de 9.04.2015.

Totodată, a respins acţiunea faţă de pârâtul Tribunalul Bucureşti, respingând în rest cererea de chemare în judecată, completată şi precizată.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs.

A susţinut recurentul că instanţa de fond în mod eronat a dispus obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin către reclamant, în condiţiile în care atribuţia Ministrului Justiţiei este de a emite ordinul şi nu a Ministerului Justiţiei, care are rolul de a gestiona fondurile alocate instanţelor de judecată, respectiv de a vira banii.

Astfel, arată recurentul, pentru a avea calitatea de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului şi respectiv al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii.

În concret, menţionează recurentul - pârât că atribuţii privind stabilirea sau modiifcarea nivelului de salarizare al personalului din instanţele judecătoreşti au ordonatorii de credite, în speţă Ministrul Justiţiei, ci nu instituţia în sine, care are atribuţia de a gestiona fondurile alocate instanţelor sau parchetelor. În consecinţă, având în vedere că nu există o concordanţă între persoana obligată prin hotărâre, respectiv Ministerul Justiţiei şi atribuţia de a emite ordine de salarizare stabilită prin lege Ministrului Justiţiei, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în vederea restabilirii în mod corect a cadrului procesual.

Totodată, recurentul susţine că instanţa de fond în mod greşit a dispus oblogarea Ministerului Justiţiei la plata diferenţelor salariale, în condiţiile în care instanţa angajatoare este cea care are această atribuţie, atribuţia Ministrului Justiţiei fiind aceea de a emite Ordinul, a Ministerului Justiţiei de a vira banii şi nu a efectua plata în concret a diferenţelor salariale solicitate.

Prin urmare, menţionează recurentul că, formularea unor cereri având ca obiect pretenţii de ordin bănesc de către angajaţii instanţelor de judecată, nu poate să atragă de plano obligarea Ministerului Justiţiei la plata acestor sume, numai prin prisma calităţii sale de ordonator principal de credite.

Tribunalele şi Curţile de apel au personalitate juridică, raporturile de muncă ale reclamantului sunt stabilite cu angajatorul, astfel că dreăturile salariale ale acestora sunt calculate şi plătite direct de către instituţia angajatoare, care procedează şi la calcularea şi virarea contribuţiilor sociale către stat.

Mai arată recutentul că, prin hotărârea pronunţată, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile prevăzute de art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică şi judecătorilor aflaţi în situaţia prevăzută de norma legală, în condiţiile în care această normă legală este o normă de excepţie ce vizează expres şi limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, respectiv personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, iar în cazul sistemului justiţiei, categoria funcţionarilor publici, personalul contractual, acestea fiind singurele categorii salarizate la acelaşi nivel cu personalul din Parlament.

Astfel, în realitate, instanţa de fond a extins aplicarea normei legale arătate la categorii de personal cărora nu li se adresează, bazându-şi soluţia pe intenţia legiuitorului, ca măsură reparatorie, de înlăturare a diferenţelor salariale între persoane aflate în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie.

Or, instanţa de fond are atribuţii în ce priveşte aplicarea legii şi nu de a completa norma legală prin interpretarea intenţiei legiuitoruluiu în ce priveşte înlăturarea sensului discriminatoriu instituit prin dispoziţii legale. Mai mult, nici Curtea Constituţională nu are competenţa de a se pronunţa asupra lipsei unei reglementări, stabilind constant în jurisprudenţa sa că nu este legislator pozitiv şi nici nu are dreptul de aimpune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispoziţii decât cele existente în cuprinsul acesteia (Decizia nr. 171 din 28 februarie 2006, publicată în M.O nr. 316 din 07 aprilie 2006.

ÎN aceste condiţii, susţine recurentul-pârât, câtă vreme textul în discuţie constituie o normă de excepţie, de strictă interpretare, care nu a fost declarat neconstituţional, consideră că instanţa de fond era ţinută să-l aplice ca atare.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului şi schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză.

Intimaţii - A. - reclamant şi Tribunalul Bucureşti - pârât, nu au formulat întâmpinări împotriva recursului promovat de pârâtul Ministerul Justiţiei.

Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 21 mai 2019.

Aspecte procesuale

Prin Notele Scrise depuse la dosar în data de 20 mai 2019, pentru termenul de judecată din data de 21 mai 2019, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a precizat că, la data de 24.05.2017 a fost emis OMJ nr. 1490/C/2017, în aplicarea dispoziţiilor OMJ nr. 4680/2016, modificat prin OMJ nr. 219/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi ale sporurilor reclamantului, începând cu data de 9.04.2015, în funcţie de vechime, grad, gradaţie, în conformitate cu Legea nr. 71/2015.

Având în vedere că reclamantului i s-a stabilit indemnizaţia la nivel maxim prin acte administrative emise în baza Legii nr. 71/2015, începând cu data intrării în vigoare a legii, respectiv, 9.04.2015, recurentul - pârât apreciază că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii, ca rămasă fără obiect.

Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului, casarea sentinţei, iar în rejudecare, respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamantul A., judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 1 a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială conform art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, precum şi calcularea şi acordarea retroactivă pentru fiecare lună a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 347,10 RON şi venitul efectiv plătit, pentru perioada 09 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) - 31.07.2016 (a fost abrogată Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin care a fost modificată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, publicată în Monitorul oficial nr. 434 din 9 iunie 2016.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prin care s-a introdus alin. (1) la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede că "Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Rezultă, aşadar, din cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 71/2015 că legiuitorul a aprobat O.U.G. nr. 83/2014, stabilind că, în cursul anului 2015 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu excepţia personalului din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, care va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această prevedere se aplică şi în cadrul stabilirii cuantumului gradaţiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradaţie după anul 2010.

Ca atare, rezultă că, în contextul art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" priveşte personalul tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice enumerate la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în rândul cărora sunt incluse şi autorităţile şi instituţiile publice indicate în mod expres de text, respectiv Parlamentul, Consiliul Concurenţei şi Curtea de Conturi.

Înalta Curte constată astfel că, în cauză, pârâtul Ministerul Justiţiei a emis şi Ordinul nr. 1490/C/24.05.2017, prin care s-a statuat la art. 1, că " În perioada 09.04.2015 - 31.07.2016, judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, prevăzuţi în Anexele 1-28 la prezentul ordin, care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivelul maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivelul maxim, conform celor menţionate în Anexe" şi la Art. 2. că " Începând cu data de 01.08.2016, judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, prevăzuţi în Anexele nr. 1-28 la prezentul ordin, beneficiază de drepturile salariale menţionate în dreptul fiecăruia".

Prin OMJ nr. 1490/C/24.05.2017 emis în aplicarea dispoziţiilor Ordinelor Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016 şi nr. 219/C/2017, avându-se în vedere alinierea indemnizaţiilor la nivelul maxim în plată, calculate conform art. 1 alin. (5)1 O.U.G. nr. 83/2014, s-a stabilit indemnizaţia individuală a intimatului-reclamant, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că intimatul-reclamant, legal citat, nu a contestat existenţa ordinului emis de către recurentul-pârât, ori plata indemnizaţiei şi a drepturilor restante ce i-au fost acordate, astfel cum rezultă din Anexa la Ordinul nr. 1490/C, ataşate la dosar.

Prin urmare, având în vedere că, în cursul soluţionării cauzei, la data de 24.05.2017, recurentul-pârât a răspuns pretenţiilor reclamantului şi a procedat la emiterea Ordinului nr. 1490/C, prin care judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti (deci, inclusiv Judecătoria Sectorului 1, unde activează reclamantul) li s-au recalculat indemnizaţiile de încadrare brute lunare şi sporurile la nivelul maxim, făcându-se şi plata diferenţelor rezultate (astfel cum s-a solicitat şi prin cererea dedusă judecăţii), Înalta Curte constată că acţiunea reclamantului a rămas fără obiect.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 3085 din 18 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând:

Respinge acţiunea, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2019 .