University's appeal against invalidation of EU-funded project personnel and VAT expenses dismissed for lack of concrete deliverables

Şedinţa publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 24 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamanta UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA a chemat în judecată pe pârâta CNDIPT-OIPOSDRU, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:

1. Anularea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului aferentă Cererii de rambursare (CR) nr. 7, înregistrată cu nr. x/09.01.2015 şi a Răspunsului la contestaţie înregistrat la nr. x/25.11.2015 (prin care s-a soluţionat Contestaţia îndreptată împotriva Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului aferentă CR 7) emise de către CNDIPT-OIPOSDRU.

- Ca urmare a anulării Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului aferentă CR 7, nr. x/09.01.2015, solicită obligarea pârâtului la rambursarea următoarelor sume invalidate, solicitate prin Cererea de rambursare nr. 7:

a). 40.986,00 RON reprezentând cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului la partenerul principal - Universitatea din Craiova;

b). 15.874,35 RON reprezentând TVA nedeductibilă eligibilă.

2). - Anularea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului aferentă Cererii de rambursare (CR) nr. x, înregistrată cu . . . . . . . . . . . x/21.01.2015 şi a Răspunsului la contestaţie înregistrat la nr. x/22.12.2015 (prin care s-a soluţionat Contestaţia îndreptată împotriva Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului aferentă CR 8v2) emise de către CNDIPT-OIPOSDRU.

- Ca urmare a anulării Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului aferentă CR 8, nr. x/21.01.2015, solicită obligarea pârâtului la rambursarea următoarelor sume invalidate, solicitate prin Cererea de rambursare nr. 8v2:

a). 69.226,00 RON reprezentând cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului la partenerul principal - Universitatea din Craiova;

b). 16.615,18 RON reprezentând TVA nedeductibilă eligibilă.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 395/2016 pronunţată în data de 23 septembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA, în contradictoriu cu pârâta CNDIPT-OIPOSDRU, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal, ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 395/2016 din data de 23 septembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamata Universitatea din Craiova, încadrând în drept criticile sale în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta a susţinut că motivarea instanţei de fond este preluată aproape integral din motivarea pârâtei cuprinsă în Răspunsurile la contestaţiile înregistrate la CNDIPT -OI sub nr. x/25.11.2015 şi sub nr. x/22.11.2015, instanţa de fond reţinând aceleaşi concluzii prezentate de către pârâtă în pagina 4 şi pagina 7 din Răspunsurile la contestaţii.

Cu privire la invalidarea sumelor cu titlu de TVA nedeductibilă eligibilă, arată recurenta că, instanţa de fond a preluat textual concluziile pârâtei cuprinse în pagina 5 şi în pagina 7 din Răspunsurile la contestaţii. Ori, procedând astfel, apreciază recurenta că instanţa de fond nu a efectuat în fapt nici o operaţiune de cercetare judecătorească, ci s-a limitat la a prelua mecanic justificările pârâtei, fără să răspundă motivelor de critică formulate de recurentă în cadrul acţiunii şi să aprecieze prin propria viziune problemele de drept esenţiale ridicate de către aceasta.

Consideră astfel că hotărârea ce face obiectul judecăţii, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, maniera extrem de succintă în care se exprimă argumentele soluţiei, făcând hotărârea criticabilă din perspectiva legalităţii.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. susţine recurenta că instanţa de fond a menţinut şi greşita interpretare a dispoziţiilor legale corespunzătoare situaţiei de fapt deduse judecăţii, drept consecinţă a faptului că instanţa de fond a reţinut în mod mecanic motivările pârâtei.

În continuare, recurenta susţine că în prezenta speţă s-a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, avându-se în vedere că proiectul a fost declarat chiar de pârât " exemplu de bună practică la nivel regional" . Or, o astfel de recunoaştere a fost posibilă doar în condiţiile respectării de către autoritatea recurentă a principiilor bunei gestiuni financiare precum şi un volum optim de activitate.

Se susţine de către recurentă că, pentru a atinge o asemenea performanţă, unele activităţi/sarcini ale echipei proiectului PRAXIS, menţionate în Rapoartele de activitate, chiar dacă nu au un rezultat ce se concretizează neapărat în livrabile fizice, au avut nevoie de alocarea unui timp adecvat pentru implementarea proiectului, un exemplu în acest sens constituindu-l sarcinile privind monitorizarea activităţilor şi rezultatelor proiectului, sprijin în derularea activităţilor aferente Biroului de practică şi sprijin în centralizarea documentelor aferente activităţilor derulate de Biroul de practică, acestea fiind realizate de către anumiţi membrii ai echipei (conform descrierilor din rapoartele de activitate) şi s-au concretizat în urmărirea desfăşurării activităţilor (conform Graficului de activităţi). Aceste lucruri s-au realizat prin dialog între membrii echipei, prin analiza documentelor existente la nivelul proiectului şi dezbateri în cadrul şedinţelor cu privire la modul de realizare a activităţilor. Desfăşurarea activităţii în aceste condiţii nu a putut genera livrabile fizice, dar a condus la buna îndeplinire a obiectivelor şi rezultatelor proiectului.

De asemenea, mai arată recurenta, activitatea de comunicare cu partenerii pentru implementarea activităţilor proiectului, realizată de anumiţi membrii ai echipei s-a concretizat în dialogul permanent prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă (audio, video, etc) rezultatele acestei activităţi putând fi cuantificate prin efectele produse (documente financiare şi tehnice aferente partenerilor proiectului).

Subliniază recurenta că membrii echipei de implementare au respectat instrucţiunile în vigoare la momentul implementării activităţilor care puneau accent pe rezultatele obţinute în urma implementării proiectului, îndeplinirea indicatorilor finali sau încheierea cu succes a proiectului fiind considerate condiţii suficiente pentru a justifica validarea sumelor, în optica instrucţiunilor în vigoare la momentul implementării proiectului.

Consideră recurenta că, în contextul desfăşurării şi finalizării cu succes a proiectului, reţinerea de către instanţa de fond a prevederilor art. 172a (1) lit. f) din Regulamentul nr. 2342 al Comisiei Europene de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1605/2002 a Consiliului European privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţii Europene, a dus la pronunţarea unei hotărâri dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în temeiul art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Craiova.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea, ca legală, a soluţiei instanţei de fond.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din data de 22 octombrie 2018 s-a fixat termen pentru judecata recursului la data de 21 mai 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare:

Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, reclamanta Universitatea din Craiova este Beneficiar al proiectului:

"PRAXIS - Buni practicieni în domeniul economic în tranziţie de la şcoală la viaţă activă", cod SMIS 21732, finanţată în cadrul Programului Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Axa prioritară 2 - Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii". Domeniul major de intervenţie 2.1 "Tranziţia de la şcoală la viaţa activă", conform contractului având numărul de identificare x.

In urma depunerii de către Beneficiar a Cererii de rambursare numărul 7 din data de 02.04.2014 şi a Cererii numărul 8v2 din data de 02.12.2014, CNDIPT-OIPOSDRU a emis două Scrisori Standard de Informare, înregistrate sub numerele 362/09.01.2015 şi 1279/21.01.2015 aferente celor două cereri de rambursare

Prin Scrisoarea Standard de Informare înregistrată la nr. 362/09.01.2015 paratul a comunicat validarea sumei de 1.117.017,72 RON, reprezentând cheltuieli declarate eligibile (aferente CR 7), precizându-se deopotrivă că anumite sume solicitate spre rambursare reprezentând cheltuieli cu personalul (40.896,00 RON) şi TVA nedeductibilă eligibilă (15.874,35 RON) au fost invalidate.

Prin Scrisoarea Standard de Informare înregistrată sub nr. x/21.01.2015 paratul a comunicat, de asemenea, reclamantei faptul că s-a validat suma de 1.201.133,03 RON, reprezentând cheltuieli declarate eligibile, aferente Cererii de rambursare numărul 8v2, iar alte sume solicitate spre rambursare, cum ar fi cheltuieli cu personalul (în cuantum de 69.226,00 RON), respectiv TVA nedeductibilă eligibilă (16.615,18 RON) au fost invalidate.

Împotriva măsurilor de invalidare a anumitor cheltuieli aferente CR 7 şi CR 8v2 dispuse prin Scrisorile Standard de Informare a formulat contestaţii reclamanta Universitatea din Craiova, respinse de parata prin Răspunsurile la contestaţie nr. 24531/25.11.2015 si nr. 26891/22.12.2015 .

În ceea ce priveşte Scrisoarea standard de informare a beneficiarului aferenta CR7, reclamanta, prin acţiunea ce face obiectul judecăţii, a contestat invalidarea sumei de 40.896,00 RON reprezentând cheltuieli cu personalul implicat in implementarea proiectului la partenerul principal - Universitatea din Craiova precum şi a sumei de 15.874,35 RON, reprezentând TVA nedeductibilă eligibilă, iar în ceea ce priveşte Scrisoarea standard de informare a beneficiarului aferentă CR8v2, a contestat invalidarea sumei de 69.226,00 RON, reprezentând tot cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului la partenerul principal - Universitatea din Craiova şi a sumei de 16.615,18 RON, reprezentând TVA nedeductibilă eligibilă, solicitând anularea acestora şi obligarea pârâtului la rambursarea acestor sume.

Sumele menţionate au fost invalidate de parat, care a reţinut ca unii experţi si-au supraevaluat timpul pentru diversele activitati sau nu si-au susţinut activităţile menţionate în rapoartele de activitate cu documente justificative.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată, reţinând, în esenţă, că, în ceea ce priveşte sumele reprezentând cheltuieli cu personalul, există activităţi susceptibile de a fi realizate într-un interval de timp foarte mare faţă de livrabilele prezentate ca documente justificative, iar în ceea ce priveşte sumele aferente TVA nedeductibilă eligibilă, a reţinut prima instanţă că rambursarea acesteia este direct legată de încheierea unui act adiţional la contractul de finanţare, act adiţional ce nu a fost aprobat, în cazul Cererii de rambursare nr. x (respingându-se atât Actul adiţional nr. x cât şi Actul adiţional nr. 3), iar în ceea ce priveşte Cererea de rambursare nr. 8v2, s-a constatat că reclamanta nu a înaintat spre aprobare un astfel de act.

Soluţia instanţei de primă jurisdicţie este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

În ceea ce priveşte incidenţa în cauză a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. instanţa de control judiciar apreciază, ca nefondate, criticile recurentei pe acest aspect, cazul de casare reglementat de norma mai sus menţionată referindu-se la "nemotivarea hotărârii recurate sau la motivarea sa contradictorie ori existenţa unor motive străine de natura cauzei".

Potrivit acestui text de lege, casarea hotărârii se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României şi hot. CEDO din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României).

Pe de altă parte, tot atât de adevărat este că în jurisprudenţa sa privind încălcările aduse art. 6 para. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în repetate rânduri că, în general, instanţelor naţionale nu le incumbă o obligaţie de a furniza în motivările hotărârilor lor răspunsuri detaliate pentru fiecare argument ridicat de către părţile implicate in litigii (hot. CEDO Van de Hurk c. Olandei, şi hot. Perez c. Franţei).

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., "hotărârea va cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au respins cererile părţilor". Verificând criticile aduse sentinţei recurate din perspectiva motivului de casare regăsit în dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că hotărârea primei instanţe respectă rigorile unei motivări adecvate, în care se poate identifica raţionamentul logico-juridic ce a condus la pronunţarea soluţiei criticate, argumentele părţilor litigante fiind grupate de către judecătorul fondului într-o manieră recognoscibilă, pentru a răspunde, astfel, motivelor de fapt inserate în cererile depuse la dosar.

În legătură cu acest motiv de casare, reţine Înalta Curte că nu este necesar ca în cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti să se răspundă punctual fiecărui argument al părţilor, ci trebuie avute în vedere motivele de fapt şi de drept determinante, care contribuie în mod decisiv la crearea propriului raţionament al instanţei judecătoreşti, exprimat în mod coerent pentru a justifica soluţia pronunţată.

Circumstanţiind aceste aspecte teoretice la speţa dedusă judecăţii, se observă că, în cauza pendinte, motivarea permite exercitarea controlului judiciar al instanţei superioare asupra sentinţei pronunţate de prima instanţă, fiind respectate garanţiile procesuale ale imparţialităţii judecătorului şi ale calităţii actului de justiţie, precum şi exigenţele instituite în cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi cele ale art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la existenţa unui proces echitabil.

Reţine Înalta Curte că, prin criticile subsumate acestui motiv de recurs se susţine că motivarea instanţei de fond este preluată aproape integral din motivarea pârâtului, instanţa de fond reţinând aceleaşi concluzii prezentate de către pârât în pagina 4 din Răspunsul la contestaţie înregistrat la nr. x -OI 24531/25.11.2015 şi în pagina 7 din Răspunsul la contestaţie înregistrat la nr. x -OI 26891/22.11.2015.

Aceste critici sunt neîntemeiate, întrucât prima instanţă a avut în vedere deopotrivă argumentele tuturor părţilor litigante, hotărârea fiind motivată corespunzător exigenţelor procedurale, fără a se identifica vreo părtinire în sensul arătat de recurenta-reclamantă.

Analizând considerentele hotărârii de fond din această perspectivă, instanţa de control judiciar constată, contrar celor susţinute de recurentă, că instanţa de fond a analizat susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată, prin raportare la probatoriul administrat şi la apărările pârâtului, procedând la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, fiind astfel respectate cerinţele unui proces echitabil. Obligaţia instanţelor naţionale de a-şi motiva hotărârile judecătoreşti nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument. Acestea pot fi analizate grupat, iar răspunsul poate fi şi implicit, rezultând din considerentele exprimate în legătură cu chestiunile aflate în legătură directă.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa şi să ofere toate garanţiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părţilor, cât timp raţionamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar şi în condiţiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei, neputând fi reţinute susţinerile recurentei, în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Apreciază Înalta Curte că, preluarea de către instanţă a unora dintre argumentele unei părţi pe care le-a considerat pertinente nu duce la concluzia că instanţa nu a făcut o apreciere proprie a susţinerilor părţilor şi o analiză a probelor administrate, de vreme ce, în considerente, instanţa a analizat probele administrate, a stabilit situaţia de fapt şi a evocat normele de drept incidente pe care le-a aplicat în speţa dedusă judecăţii.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte nu poate reţine incidenţa acestui motiv de casare, criticile circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. fiind neîntemeiate.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte, analizând Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 362 din data de 29.01.2015 constată că suma de 40.896,00 RON, inclusă la capitolul bugetar Resurse Umane, a fost invalidată deoarece s-a constatat că unii experţi şi-au supraevaluat timpul pentru diversele activităţi sau nu şi-au putut susţine activităţile menţionate în rapoartele de activitate cu documente justificative.

Atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin recursul de faţă, recurenta - reclamantă a susţinut că anumite sarcini desfăşurate de unii membri ai echipei, cum ar fi cele privind monitorizarea activităţilor şi rezultatelor proiectului, sprijin în centralizarea documentelor aferente activităţilor derulate, s-au realizat prin dialog între membrii echipei şi dezbateri în cadrul şedinţelor cu privire la modul de realizare a activităţilor, neputându-se genera livrabile fizice. De asemenea, a susţinut recurenta că activitatea de comunicare cu partenerii pentru implementarea activităţilor proiectului s-a concretizat în dialogul permanent prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă (audio, video, etc), iar rezultatele acestei activităţi pot fi cuantificate prin efectele produse, respectiv documente financiare şi tehnice aferente partenerilor proiectului.

Înalta Curte apreciază că aceste argumente nu pot justifica activităţile menţionate de unii experţi în Rapoartele de activitate, în lipsa unor documente concrete, apte să demonstreze că respectiva activitate s-a desfăşurat, în condiţiile în care a fost alocat un număr foarte mare de ore doar pentru participarea la şedinţe între membrii echipei, ori monitorizarea activităţilor şi rezultatelor proiectului, respectiv comunicarea cu partenerii pentru implementarea activităţilor proiectului, fără a se prezenta însă nici un livrabil.

Si în ceea ce priveşte Scrisoarea standard de informare a beneficiarului aferentă Cererii de rambursare nr. 8v2 din data de 02.12.2014, recurenta - reclamantă a contestat invalidatarea sumei de 69.226,00 RON, reprezentând cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului, precum şi invalidarea sumei de 16.615,18 RON, aferentă TVA nedeductibilă eligibilă.

Analizând Scrisoarea standard de informare CNDIPT -OI 1279/21.01.2015, prin raportare la înscrisurile aflate la dosarului cauzei, se constată, de asemenea, că şi în acest caz au existat activităţi raportate ca fiind realizate într-un timp foarte mare, nesusţinute de documente justificative.

Verificând înscrisurile existente la dosar, se observă că şi aici au existat activităţi raportate ca fiind realizate într-un timp foarte mare, nedovedite prin documente justificative. Se constată astfel că nu au fost prezentate livrabile care să justifice numărul mare de ore raportate ca fiind alocate pentru monitorizarea proiectului, comunicarea cu partenerii şi centralizarea datelor, nefiind depuse nici materialele utilizate la organizarea work-shop-urilor raportate de asemenea de către experţi.

Se constată astfel cu uşurinţă că, pentru unele din activităţile desfăşurate persoanele implicate în proiect au supradimensionat total nejustificat timpul alocat, livrabilele prezentate ca documente justificative nefiind suficiente pentru a proba timpul declarat ca fiind destinat anumitor activităţi. Deopotrivă, se constată că multe din materialele prezentate ca livrabile sunt comune mai multor persoane şi conţin 1-2 pagini, cum ar fi: Minutele şedinţelor, Fişele de pontaj, Rapoartele de activitate, Planificare activitate, Listele de prezenţă, Situaţia centrelor de practică şi numărul de studenţi alocaţi, Situaţie repartizare studenţi, template fişe de evaluare, acestea fiind livrabile standard pentru fiecare lună, iar pentru unele activităţi, cum ar fi monitorizarea activităţilor şi rezultatelor proiectului, comunicarea cu partenerii pentru implementarea activităţilor proiectului, sau centralizarea datelor de la nivelul departamentelor din universitate şi de la nivelul centrelor de practică, nu s-au prezentat livrabile, în condiţiile în care timpul alocat acestor activităţi a fost foarte mare.

Instanţa de control judiciar nu poate accepta argumentul recurentei, în sensul că astfel de activităţi nu au putut genera livrabile fizice, dar au condus la buna îndeplinire a obiectivelor şi finalizarea cu succes a proiectului, în condiţiile în care articolul 172a (1) litera (f) din Regulamentul nr. 2342/2002 al Comisiei Europene de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. l.605/2002 al Consiliului European privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţii Europene prevede că, sunt eligibile costurile care:

"sunt rezonabile, justificate şi respectă cerinţele bunei gestionări financiare, în special din punctul de vedere al economiei şi al eficienţei".

Apreciază Înalta Curte că, prin neprezentarea de către recurenta-reclamantă a livrabilelor care să probeze activităţile specifice proiectului, indicate în rapoartele de activitate (materiale realizate, furnizate şi utilizate de către experţi la organizarea de work-shop-uri, alte documente întocmite pentru activităţile de monitorizare şi comunicare cu partenerii, ori pentru întâlnirile cu studenţii de la programele de studiu MG, MK şi ECTS) nu este dovedită respectarea principiului unui management financiar riguros prevăzut de norma comunitară mai sus menţionată, ce presupune utilizarea eficientă a fondurilor şi un raport optim cost-eficienţă.

Încheierea cu succes a proiectului nu o exonerează pe recurenta - reclamantă de obligaţia de a respecta " cerinţele bunei gestionări financiare" şi nu prezintă nici o relevanţă în determinarea caracterului eligibil sau neeligibil al cheltuielilor efectuate de beneficiar în derularea proiectului.

Se constată astfel că, în mod justificat intimata - pârâtă a declarat neeligibile sumele contestate de recurenta -reclamantă, respectiv suma de 40.896,00 RON, stabilită prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 362/09.01.2015 şi suma de 69.226,00 RON, stabilită prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 1279/21.01.2015, în condiţiile în care au existat supradimensionări repetate ale timpului de lucru, raportat la activităţile menţionate, ce nu au fost întru-totul justificate prin materialele prezentate.

În ceea ce priveşte soluţia pronunţată de instanţa de fond cu privire la invalidarea sumei de 15.874,35 RON şi a sumei de 16.615,18 RON, aferente TVA nedeductibilă eligibilă, aceasta nu va fi analizată de instanţa de control judiciar, în cadrul acestui motiv de nelegalitate (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) pe considerentul că, în cadrul criticilor ce vizează încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în esenţă, recurenta a argumentat de ce unele activităţi desfăşurate de membrii echipei de implementare a proiectului, nu s-au concretizat "neapărat în livrabile fizice", nefiind decelate şi critici care să combată cele reţinute de instanţa de fond pe aspectul invalidării sumelor aferente TVA nedeductibilă eligibilă.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de recurenta - reclamantă şi din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., este nefondat.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., invocate de recurentă, nu sunt incidente în cauză.

Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii soluţiei instanţei de fond, ca legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Universitatea din Craiova împotriva sentinţei civile nr. 395/2016 din 23 septembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2019 .