Incompatibility of municipal vice-mayor and sole proprietor based on effective commercial activity during suspension

Şedinţa publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 13.04.2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/29.03.2016 emis de pârâtă prin care a solicitat anularea acestui act, urmând ca instanţa să respingă ca neîntemeiate şi nelegale constatările cuprinse în raport privind existenţa stării de incompatibilitate a reclamantului începând cu anul 2012.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 204 pronunţată în data de 05.10.2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE, ca fiind neîntemeiată.

Calea de atac exercitată.

Împotriva sentinţei civile nr. 204 din 05 octombrie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurentul solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă şi în subsidiar, casarea în tot a sentinţei şi pe fond admiterea contestaţiei, aşa cum a fost formulată.

O primă critică a recurentului - reclamant se referă la faptul că, din punct de vedere procedural, instanţa de fond i-a încălcat drepturile, invocând faptul că nu a fost citat pentru termenul de judecată din data de 05 octombrie 2016, când instanţa a rămas în pronunţare.

A doua critică se referă la fondul litigiului, susţinând în acest sens recurentul - reclamant că a făcut pe deplin dovada că, în perioada cercetărilor efectuate de intimată, nu a avut calitatea de comerciant, neavând în patrimoniu decât un singur tractor, cu care nu a făcut nici o lucrare agricolă în întreaga perioadă cât a fost ales în calitate de viceprimar.

Mai mult decât atât, susţine recurentul că a făcut dovada suspendării activităţii PFA-ului, depunând la dosar acte din care rezultă că nu a desfăşurat nici o activitate pe perioada cât a fost ales şi că în zonă sunt alte firme care desfăşoară o activitate în domeniul agricol.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurentul - reclamant a formulat întâmpinare intimata - pârâtă AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi pe cale de consecinţă menţinerea sentinţei recurate.

Susţine intimata - pârâtă că recurentul - reclamant nu a respectat obligaţia ce-i revenea potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 şi anume aceea de a demisiona din una dintre funcţiile/calităţile incompatibile, deţinând simultan, atât funcţia de viceprimar, cât şi calitatea de comerciant persoană fizică autorizată.

În ceea ce priveşte critica recurentului referitoare la nelegala citare pentru termenul de judecată din data de 05 octombrie 2016, apreciază intimata că aceasta nu se încadrează la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în apărare pe acest aspect invocând dispoziţiile art. 229 C. proc. civ.

Susţine intimata că, având în vedere istoricul dosarului, recurentul nu poate invoca faptul că i s-ar fi încălcat vreun drept, motivat de faptul că nu a fost citat pentru termenul din 05.10.2016, atâta timp cât acesta avea termen în cunoştinţă.

Astfel, atâta timp cât acesta a primit citaţia cu privire la primul termen stabilit în dosar precum şi faptul că acesta a depus la dosar o cerere de amânare, se prezumă că îşi urmărea dosarul şi implicit cunoaşte termenul de judecată următor.

Cu privire la cea de-a doua critică, în ceea ce priveşte fondul litigiului, apreciază intimata că argumentele recurentului sunt cele prezentate şi în faţa primei instanţe de judecată şi care a fost analizate în totalitate, instanţa pronunţându-se cu privire la aceste argumente prin hotărârea recurată.

Astfel, menţionează intimata că instanţa de fond a analizat probele administrate şi a interpretat regulile de drept aplicabile precum şi dispoziţiile care reglementează incompatibilitatea pentru un viceprimar, având în vedere principiile generale ale dreptului, cerinţele echităţii precum şi buna credinţă, reţinând în mod corect faptul că " persoanele fizice autorizate sunt comercianţi persoane fizice".

Apreciază intimata, contrar celor susţinute de către recurentul - reclamant, că starea de incompatibilitate rezultă din simpla deţinere simultană a celor două funcţii/calităţi, iar legiutorul, prin art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, nu face nici o distincţie după cum funcţia este exercitată efectiv sau nu.

În concluzie, intimata solicită respingerea recursului, hotărârea de fond fiind legală şi temeinică.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - reclamant a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei - pârâte, în cuprinsul căruia reia, în esenţă, susţinerile din cadrul recursului.

Solicită astfel a se constata că instanţa de fond a păşit la judecarea cauzei, în condiţiile în care procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, nefiind citat, motiv pentru care apreciază că se impune casarea cu trimitere a cauzei la aceeaşi instanţă, în vederea reluării judecăţii, cu garantarea dreptului său la apărare.

În al doilea rând, susţine recurentul că, pârâta cu rea credinţă a reţinut starea de incompatibilitate pe perioada 2012-2016, când, în realitate, această perioadă a fost de numai câteva luni, de la 4 iulie 2012 şi până în luna ianuarie 2013, în februarie 2013 PFA A. întrerupându-şi temporar activitatea. Astfel, între data de 04.02.2013 - 03.02.2016 PFA nu a mai avut activitate, sens în care a depus la dosar o serie de documente justificative.

De asemenea, susţine recurentul - reclamant că activitatea de tractorist desfăşurată în perioada iulie 2012 - ianuarie 2013 nu se încadrează în activitatea extinsă de comerciant, cum greşit apreciază pârâta.

Solicită respingerea apărărilor formulate de intimata - pârâtă şi admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere deopotrivă şi susţinerile părţilor, Înalta Curte urmează a admite recursul promovat de reclamant, în limitele şi pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

În prealabil, instanţa de control judiciar, analizând cererea de recurs formulată de recurentul - reclamant, constată că acesta a formulat două critici împotriva sentinţei de fond, invocând însă numai cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În prima critică recurentul susţine că, " din punct de vedere procedural instanţa de fond mi-a încălcat drepturile pentru că nu am fost citat pentru termenul de judecată din data de 5 octombrie 2016, când instanţa a rămas în pronunţare".

Cea de-a doua critică vizează fondul litigiului.

Analizând cele două critici din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima critică formulată de recurentul -reclamant se încadrează, în realitate, în motivul de casare prevăzut la punctul 5 al articolului 488 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia casarea unor hotărâri se poate cere: 5) când, prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Instanţa de control judiciar apreciază însă că nu s-a dovedit încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor legale care guvernează desfăşurarea procesului civil, respectiv, cele referitoare la condiţiile stabilite şi impuse de lege cu privire la activitatea de judecată şi la raporturile dintre părţi şi instanţă, actele de procedură efectuate în etapa cercetării procesului asigurând întreaga desfăşurare a procesului în condiţiile legii, conform prevederilor art. 237 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Înalta Curte consideră că susţinerile formulate de recurentul-reclamant referitoare la încălcarea drepturilor sale (dreptul la apărare invocat în cadrul Răspunsului la întâmpinare), prin prisma faptului că nu a fost citat "pentru termenul de judecată din data de 05 octombrie 2016, când instanţa a rămas în pronunţare", sunt neîntemeiate.

Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, sub acest aspect, Înalta Curte constată că, pentru primul termen de judecată acordat de instanţă la data de 07.09.2016 au fost citate ambele părţi încă din data de 23.06.2016. În ceea ce priveşte citaţia emisă recurentului - reclamant, aceasta a fost primită direct de parte la data de 28.06.2016, conform Dovezii de înmânare ataşată la dosar de fond, ce poartă semnătura recurentului, ca primitor al dovezii, în calitate de " destinatar".

În ziua şedinţei de judecată - 07.09.2016 - recurentul -reclamant a transmis prin fax la instanţă o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător, cerere ce a fost încuviinţată de instanţă conform art. 222 C. proc. civ.

Se constată deopotrivă că, tot la acel termen de judecată, instanţa de fond, în mod legal, a reţinut că părţile au termen în cunoştinţă, astfel că, nu a mai dispus citarea lor pentru termenul din 05 octombrie 2016.

Instanţa de fond a procedat astfel în conformitate cu dispoziţiile art. 229 alin. (1) teza finală C. proc. civ. conform cărora" 1) Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convenţional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţă, considerându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată."

Prin aceste dispoziţii legiuitorul a stabilit că, prin înmânarea citaţiei direct părţii, pentru un singur termen de judecată, se prezumă că aceasta cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia căruia i-a fost înmânată citaţia.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că, acordarea termenului în cunoştinţă, ambelor părţi, în şedinţa din data de 07.09.2016, s-a făcut cu respectarea întocmai a dispoziţiilor art. 229 alin. (1) noul C. proc. civ., motiv pentru care, necitarea acestora pentru termenul de judecată din 05 octombrie 2016, când s-a reţinut şi cauza în pronunţare, nefiind formulate cereri noi, invocate excepţii sau solicitate alte probe, a fost legală, întrucât, aplicarea dispoziţiilor mai sus menţionate s-a realizat în mod corect, prezumându-se că, de la acel moment, prin înmânarea citaţiei personal recurentului - reclamant, respectiv funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei din cadrul Autorităţii Naţionale de Integritate, părţile au termen în cunoştinţă şi cunosc şi termenele de judecată ulterioare. Ca atare, Înalta Curte constată că, instanţa de fond, în mod legal, a apreciat la termenul de judecată din data de 05 octombrie 2016 că procedura de citare este legal îndeplinită cu ambele părţi, deşi nu li s-au emis alte citaţii, prezumându-se că au cunoştinţă şi de acest termen, fiind respectate întocmai dispoziţiile art. 153 şi următoarele coroborat cu art. 211 şi următoarele C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar are în vedere deopotrivă şi dispoziţiile art. 10 din C. proc. civ., conform cărora" (1) Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte constată ca fiind neîntemeiată prima critică formulată de recurentul reclamant pe considerentul că nu a "fost citat pentru termenul de judecată din data de 05 octombrie 2016, când instanţa a rămas în pronunţare".

În ceea ce priveşte cea de-a doua critică a recurentului, ce " se referă la fondul litigiului", corect încadrată de parte în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de control judiciar o apreciază ca fiind parţial întemeiată, motiv pentru care urmează a admite recursul, în limitele şi pentru motivele în continuare arătate:

Înalta Curte constată că instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu verificarea legalităţii Raportului de evaluare nr. x/29.03.2016 întocmit de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a concluzionat că reclamantul A., a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor în perioada 04.07.2012 - 14.01.2016, întrucât, a deţinut atât funcţia de viceprimar al Comunei Boldeşti-Grădiştea, judeţul Prahova, cât şi calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul A. - PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transsparenţei în exercitarea deminităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantului şi a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, reţinând în esenţă că, simpla deţinere a mai multor funcţii definite de legiuitor ca " incompatibile" atrage automat existenţa stării de incompatibilitate, fără a conta dacă, în funcţia respectivă, persoana în cauză a desfăşusat sau nu activitatea, sau dacă aceasta a fost suspendată.

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte această abordare a judecătorului fondului, având în vedere reorientarea jurisprudenţei secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi, ţinând cont şi de modificarea adusă Legii nr. 161/2003 prin Legea nr. 87/2017, în care se are în vedere exercitarea efectivă a respectivei funcţii sau calităţi şi nu doar simpla deţinere a cumulului de funcţii.

Instanţa de recurs apreciază ca fiind corectă soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte menţinerea Raportului de evaluare nr. x/29.03.2016, însă doar pentru perioada iulie 2012 (04 iulie 2012) - ianuarie 2013.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că: "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoană fizică."

Reglementând incompatibilitatea dintre cele două funcţii, legiuitorul a urmărit transpunerea în legislaţia internă a principiului transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, respectiv transparenţă în modul de administrare şi utilizare a bunurilor publice, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, fără a se putea pune în discuţie restrângerea vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale.

Art. 91 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede că:

"Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcţie".

Modalitatea de desfăşurare a activităţilor economice de către persoanele fizice este reglementată de dispoziţiile O.U.G. nr. 44/2008, care, prin dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008 stabileşte că: "Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează accesul la activitatea economică, procedura de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării şi regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, precum şi al întreprinderilor individuale şi familiale.", iar art. 4 din acelaşi act normativ prevede că:

"Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (1) pot desfăşura activităţile economice după cum urmează: a) individual şi independent, ca persoane fizice autorizate.

Astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, recurentul - reclamant a fost numit în funcţia de viceprimar, prin Hotărârea Consiliul Local al comunei Boldeşti - Grădiştea, nr. 21 din data de 04.07.2012, iar potrivit Adresei nr. x/28.07.2015 (dosar fond) emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, PERSOANA FIZICĂ AUTORIZATĂ A. a început să existe din data de 24.03.2004, iar în perioada 04.02.2013 - 03.02.2016 aceasta şi-a întrerupt temporar activitatea.

Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., referirile la "comercianţi" se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare, defineşte activitatea economică "activitatea agricolă, industrială, comercială, desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi ori determinabili, în scopul obţinerii unui profit."

Din Adresa emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sub nr. x/28.07.2015 (dosar fond) rezultă că activitatea principala al PFA A. o constituie - Activităţile auxiliare pentru producţia vegetală, având Codul CAEN 0161, aceasta având deopotrivă şi activităţi secundare, respectiv:Activităţi după recoltare - Cod CAEN 0161; Pregătirea seminţelor - Cod CAEN 0164, Prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor- Cod CAEN 1039 şi Activităţi de întreţinere peisagistică - Cod CAEN 8130.

În ceea ce priveşte relaţia dintre persoana fizică autorizată şi calitatea de comerciant, reţine Înalta Curte că, ceea ce prezintă relevanţă este, dacă persoana fizică autorizată a desfăşurat efectiv activitatea, respectiv dacă a înregistrat venituri în timpul funcţionării sale.

Instanţa de control judiciar are în vedere în acest sens şi reorientarea jurisprudenţei secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi, ţinând cont de modificarea Legii nr. 161/2003 prin Legea nr. 87/2017, în sensul că, la stabilirea stării de incompatibilitate între funcţia publică şi calitatea de comerciant persoană fizică se are în vedere exercitarea efectivă a activităţii comerciale şi nu simpla deţinere concomitentă a celor două funcţii.

În raport de această reorientare a jurisprudenţei, sentinţa ce face obiectul prezentei judecăţi este nelegală, în parte, plecând de la premisa reţinută, şi anume, aceea că legea, respectiv dispoziţiile art. 87 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare la data întocmirii raportului, nu condiţionează reţinerea stării de incompatibilitate de exercitarea efectivă a funcţiilor al căror cumul este interzis. Înalta Curte, având o altă situaţie premisă şi verificând, în concret, faţă de actele avute în vedere la data încheierii raportului de evaluare, aspectul de fapt al desfăşurării efective a activităţii de comerciant, concomitent cu deţinerea funcţiei de viceprimar, de către recurentul - reclamant, constată din actele existente la dosar, că, doar în perioada iulie 2012 - ianuarie 2013, recurentul - reclamant a desfăşurat efectiv această activitate, în restul perioadei, respectiv februarie 2013 - ianuarie 2016, PERSOANA FIZICĂ AUTORIZATĂ A. "A." având activitatea suspendată legal, nu a desfăşurat efectiv această activitate, motiv pentru care urmează ca Raportul de evaluare analizat să fie anulat în parte în ceea ce priveşte starea de incomaptibilitate reţinută pentru această perioadă.

Din această perspectivă, instanţa de control judiciar, în urma examinării materialului probator existent la dosar, respectiv a informaţiile comunicate de organele fiscale privind veniturile, constată că, în perioada iulie 2012 - ianuarie 2013 recurentul-reclamant a realizat venituri din lucrările agricole efectuate prin intermediul PFA-ului.

Relevante în acest sens sunt informaţiile comunicate de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova în cadrul Adresei nr. x din 13.08.2015 (dosar fond), din conţinutul căreia rezultă că, în anul 2012, pe lângă veniturile din salarii de la Primăria Boldeşti-Gradistea, respectiv venituri din dobânzi obţinute de la B. S.A. şi venituri din cedarea folosinţei bunurilor (arendare), recurentul - reclamant a mai obţinut şi venituri din activităţi independente (lucrări agricole), în cuantum de 4200 RON. Venituri din activităţi independente (lucrări agricole) a obţinut recurentul - reclamant şi în anul 2013, însă într-un cuantum mai redus, având în vedere că începând cu data de 04.02.2013 PFA A. " A."şi-a suspendat activitatea, până în data de 03.02.2016, conform Rezoluţiei nr. 2433 din data de 05.02.2013, ataşată la dosar fond.

Se constată deopotrivă, din conţinutul aceleiaşi adrese emisă de organul fiscal, anterior menţionată, că, în anii 2014-2015, recurentul - reclamant nu a mai înregistrat venituri din lucrările agricole. Datele furnizate de organul fiscal se regăsesc şi în Adeverinţa de venit pe anul 2013, respectiv în Decizia de impunere privind plăţile anticipate cu tilu de impozit pe venit/contribuţii de asigurări sociale de sănătate, precum şi obligaţii de plată cu titlu de contribuţii de asigurări sociale pentru anii 2012 şi 2013, respectiv în Declaraţia privind venitul estimat pe anul 2013, ataşate la dosar de fond, veniturile realizate fiind incluse în categoria " venituri comerciale" -" Activităţi auxiliare pentru producţia vegetală, Cod CAEN 161 (0161), cod ce se regăseşte printre activităţile pentru care a fost autorizată PFA A..

Toate aceste înscrisuri fac dovada că recurentul - reclamant, în perioada 04.07.2012 - ianuarie 2013 (respectiv până la data de 04.02.2013 când persoana fizică autorizată şi-a suspendat activitatea) a desfăşurat efectiv activitatea de comerciant. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, pentru perioada 04.07.2012 - ianuarie 2013, Raportul de evaluare nr. x/29.03.2016 a fost legal întocmit, reţinându-se în mod corect existenţa stării de incompatibilitate a reclamantului, fiind încălcată interdicţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Corelativ, Înalta Curte constată că, pentru perioada februarie 2013 - ianuarie 2016, recurentul - reclamant nu s-a mai aflat în stare de incompatibilitate, având în vedere că, începând cu data de 04.02.2013 (până la data de 03.02.2016) activitatea A. "A." PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ a fost suspendată, conform Rezoluţiei nr. 2433 din data de 05.02.2013 emisă de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Prahova, astfel încât, nu se poate reţine că recurentul - reclamant s-a mai aflat în incompatibilitate începând cu această dată.

De altfel, Înalta Curte nu a identificat în actele şi lucrările dosarului nici un document care să ateste că în perioada februarie 2013 - ianuarie 2016 recurentul- reclamant ar mai fi desfăşurat activitate de comerciant. În lipsa activităţii, nu poate fi considerată exercitată calitatea reclamantului de comerciant persoană fizică, neputându-se astfel reţine starea de incompatibilitate a recurentului, în această perioadă.

Faţă de situaţia constatată mai sus, în sensul că, în perioada februarie 2013 - ianuarie 2016 recurentul - reclamant, ce a deţinut funcţia de viceprimar al Comunei Boldeşti - Gradiştea nu a exercitat efectiv şi activitate comercială, neavând astfel calitate de comerciant persoană fizică, Înalta Curte apreciază că, în această perioadă, recurentul - reclamant nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, motiv pentru care, urmează ca Raportul de evaluare nr. x/29.03.2016, emis de intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Integritate să fie anulat în parte, reţinându-se că, în mod eronat s-a statuat că starea de incompatibilitate a reclamantului a subzistat pentru întreaga perioada menţionată în respectivul raport, respectiv 04.07.2012 - 14.01.2016.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere toate aceste considerente, reţinând întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496-497 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să admită recursul formulat de reclamant, să caseze în parte sentinţa recurată şi rejudecând, să admită în parte acţiunea promovată de reclamant şi să anuleze în parte Raportul de evaluare nr. x/29.03.2016, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, în ceea ce priveşte starea de incompatibilitate reţinută pentru perioada februarie 2013- ianuarie 2016, menţinând în rest sentinţa recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 204 din 5 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând:

Admite în parte acţiunea.

Anulează în parte Raportul de evaluare nr. x/29.03.2016 emis de pârâtă, în ceea ce priveşte starea de incompatibilitate reţinută pentru perioada februarie 2013 - ianuarie 2016.

Menţine în rest sentinţa recurată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2019 .