Suspension of tax joint liability decision for material error correction creating doubt of legality

Şedinţa publică din data de 9 mai 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Hotărârea Curţii de apel

Prin acţiunea înregistrată la data de 11.10.2018, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională De Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Bihor, a solicitat instanţei suspendarea executării actului administrativ fiscal - Decizia nr. 847/31.10.2017 emisa de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor.

Prin sentinţa nr. 289/2018 din 15 noiembrie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi a dispus suspendarea Deciziei nr. 847/31.10.2017 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza, respingerea cererii de suspendare.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurenta-pârâtă a susţinut că în mod greşit instanţa de fond, a reţinut că la momentul pronunţării sentinţei civile nr. 22/21.02.2018 a Curţii de Apel Oradea prin care s-a respins cererea de suspendare, nu era încă emisa decizia de îndreptare a erorii materiale din act administrativ fiscal contestat, astfel încât împrejurarea în cauză, din perspectiva legalităţii, nu a fost cunoscuta de instanţa investită cu soluţionarea cererii de suspendare întemeiata pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 si deci nu a putut avea loc analiza a temeiniciei şi legalităţii cererii si din perspectiva acestui argument".

Recurenta a arătat că prin sentinţa civila nr. 160/2018 pronunţata de Curtea de Apel Oradea in şedinţa publica din data de 15.10.2018, in dosarul nr. x/2018 instanţa de judecata a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal "Act de îndreptare a erorii materiale din Decizia nr. 847/31.10 2017 de angajare a răspunderii solidare în situaţia atragerii răspunderii solidare prevăzuta la art. 25 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală .

Menţionează faptul că cele reţinute de instanţa de judecata nu au nici o legătura cu îndeplinirea celor doua condiţii prevăzute de lege pentru acordarea suspendării executării actului administrativ fiscal.

Astfel, consideră că nu există împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, din care sa rezulte aparenţe de nelegalitate care să creeze o îndoială puternică si evidentă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucura actul administrativ.

Totodată precizează că, pana la anularea de către o instanţa judecătoreasca, actele administrative se bucura de prezumţia de legalitate.

În fine, recurenta a susţinut că executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăşi producătoare a unei pagube iminente, cu atât mai mult cu cat nu rezultă din actele depuse de reclamanta că această vătămare este ireparabilă.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22.02.2019, intimata-reclamantă A. S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Chestiuni prealabile soluţionării pe fond a recursului

Cu privire la excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata- reclamanta A. SA

Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. permit evitarea sancţiunii nulităţii recursului, în cazul în care motivele invocate se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Or, din lecturarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că toate criticile pot fi subsumate motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"). De altfel, recurenta a precizat că înţelege să indice motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (8) din C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că atâta timp cât există critici privind nelegalitatea sentinţei, formularea şi a unor referiri privind netemeinicia hotărârii nu poate duce la anularea recursului, ca urmare, se va respinge excepţia nulităţii recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. faţă de prevederile legale aplicabile dar şi de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

În cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei, motiv pentru care, nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenţei unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanţă nu li se poate pretinde amploarea şi profunzimea probelor şi raţionamentelor pe care se fundamentează o soluţie pronunţată cu privire la acţiunea în anularea actului.

Pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiţii cumulative, şi anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ca rezidând în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Criticile recurentei-pârâte vizând pretinsa încălcare sau greşita aplicare de către instanţa de fond a normelor de drept material nu sunt întemeiate, pentru următoarele motive:

Astfel, din actele aflate la dosar, se constată că reclamanta A. S.A. a solicitat suspendarea executării Deciziei de atragere a răspunderii solidare nr. 847 din 31.10.2017 prin care s-a decis angajarea răspunderii solidare, a reclamantei S.C. A. S.A., în vederea realizării, în tot, a creanţelor fiscale, în limita sumei de 18.178.463 RON .

Aceasta decizie a fost corectata în conformitate cu Actul de îndreptare a erorilor materiale nr. BHG-DEJ 23722/12.03.2018 emis de A.J.F.P. Bihor prin care se dispune îndreptarea erorii materiale strecurata în Decizia nr. 847/31.10.2017 de angajare a răspunderii solidare, dispoziţia corecta fiind "se decide angajarea răspunderii solidare a reclamantei S.C. A. S.A., în vederea realizării în tot a creanţelor fiscale în limita sumei de 18.178.463 RON, si nu în parte aşa cum s-a menţionat în mod eronat."

Contestaţia formulată împotriva Deciziei de atragere a răspunderii solidare nr. 847 din 31.10.2017 a fost respinsă prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 6/16.04.2018.

Instanţa de control judiciar constată, în acord cu cele reţinute de judecătorul fondului că în cauză este îndeplinită condiţia privind cazul bine justificat, având în vedere că pârâta a emis dispoziţii contradictorii care creează îndoieli serioase cu privire la legalitatea deciziei atacate, în sensul că întinderea executării obligaţiei de plată solidară, realizată prin decizia nr. 847 din 31.10.2017 de angajarea răspunderii solidare, a suferit o modificare importantă, prin intermediul dispoziţiei de îndreptare a erorii materiale din 12 martie 2018, împrejurare de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului de impunere.

Prin urmare, contrar celor susţinute de recurentă, în speţă este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, atâta vreme cât, iniţial, organul fiscal a instituit o răspundere parţială, iar ulterior a modificat această decizie în sensul că a fost angajată răspunderea solidară a reclamantei în vederea realizării în tot a creanţelor fiscale, în limita sumei de 18.178.463 RON.

Susţinerile recurentei referitoare la sentinţa civila nr. 160/2018 pronunţata de Curtea de Apel Oradea in şedinţa publica din data de 15.10.2018, in dosarul nr. x/2018, sunt lipsite de relevanţă, câtă vreme instanţa de fond nu a fost investită cu examinarea actului administrativ constând în act de îndreptare a erorii materiale, reţinându-se în speţă doar legătura strânsă dintre cele două acte, în sensul că unul intervine asupra celuilalt, într-o manieră în care are loc o modificare importantă a actului administrativ iniţial.

Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentei-pârâte potrivit cărora aspectele reţinute de către instanţa de fond cu privire la condiţia pagubei iminente nu sunt de natură a antrena suspendarea executării actului administrativ.

Se impune a fi subliniat faptul că iminenţa prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenţia unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul şi în situaţia dedusă prezentei judecăţi.

În cauză, este necontestat că punerea în executare a unui act administrativ prin care a fost stabilită o creanţă bugetară va avea drept consecinţă diminuarea patrimoniului reclamantei, prin urmare, ţinând seama de considerentele de ordin legal şi de situaţia de fapt dovedită, de Recomandarea nr. R/89/8/13 09 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecinţe grave în patrimoniul reclamantei,

În acest context, aprecierea instanţei de fond, în sensul că executarea actului atacat este de natură a-i perturba reclamantei activitatea, reprezintă un argument suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care vor fi înlăturate şi criticile referitoare la neîndeplinirea condiţiei existenţa pagubei iminente, în sensul art. 2 lit. ş) din acelaşi act normativ.

În concluzie, se constată că toate criticile recurentei sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului şi, nefiind identificate motive de casare a sentinţei, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat în condiţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă A. S.A..

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva sentinţei nr. 289/2018 din 15 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2019.