Validity of tax assessment service to inspection-specific representative after mandate expiration
Legislator summary
AI generatedThe High Court dismissed the appeal of the tax authority, thereby upholding the lower court’s ruling that invalidated an administrative decision rejecting a taxpayer’s objection as untimely. The dispute centered on whether the tax authority had validly served a tax assessment decision to an employee of the company, a representative who was designated to act on the company's behalf only during the specific period of a fiscal inspection that had already concluded. The court held that the communication of the administrative act was illegal because the employee’s mandate expired upon the termination of the inspection, meaning the service did not comply with the statutory requirement to notify the legal representatives identified in the official register; consequently, the 30-day deadline for filing an administrative appeal had not commenced, rendering the authority’s rejection of the objection on grounds of tardiness procedurally unlawful.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 22 alin. (2) din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Validity of tax assessment service to inspection-specific representative after mandate expiration: The dispute centered on whether the tax authority had validly served a tax assessment decision to an employee of the company, a representative who was designated to act on the company's behalf only during the specific period of a fiscal inspection that had already concluded. The court held that the communication of the administrative act was illegal because the employee’s mandate expired upon the termination of the inspection, meaning the service did not comply with the statutory requirement to notify the legal representatives identified in the official register; consequently, the 30-day deadline for filing an administrative appeal had not commenced, rendering the authority’s rejection of the objection on grounds of tardiness procedurally unlawful.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 mai 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.02.2016 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special B. a contestat Decizia nr. 822/30.10.2015, prin care Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a respins ca tardivă contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/05.06.2015 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, emise în baza raportului de inspecţie fiscală nr. x/05.06.2015, pentru suma totală de 1.009.732 RON, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.
A solicitat anularea Deciziei nr. 822/30.10.2015 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate de S.C. A. S.R.L..
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 184/2016 din 21 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special B., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi s-a anulat Decizia nr. 822/30.10.2015, obligând totodată pârâta la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate de reclamantă.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 184/2016 din 21 aprilie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În motivarea recursului arată că prin Decizia nr. 822/30.10.2015 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova s-a reţinut că reclamanta a formulat tardiv contestaţia împotriva deciziei de impunere nr. x/05.06.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi.
Consideră că instanţa de fond a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, reţinând că decizia de impunere atacată nu a fost comunicată în mod legal împuternicitului reclamantei S.C. A. S.R.L., ci economistei C., deşi aceasta avea calitatea de împuternicit. Instanţa a mai reţinut eronat că potrivit certificatului de furnizare informaţii nr. x emis de ONRC, persoanele împuternicite ale societăţii sunt administratorii B. şi D. şi numai către aceştia comunicarea actului administrativ fiscal era valabilă.
Recurenta-pârâtă consideră că Decizia de impunere nr. x/05.06.2015 a fost comunicată intimatei-reclamante cu respectarea prevederilor art. 44 din O.G. nr. 92/2003, fiind comunicată reclamantei de către organele fiscale, prin înmânare la data de 12.06.2016, persoanei desemnate de către S.C. A. S.R.L. să reprezinte societatea pe durata inspecţiei fiscale, respectiv doamnei economist C., care a semnat de primire şi a aplicat ştampila societăţii, conform art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.
Arată că la pagina 2 din Raportul de inspecţie fiscală nr. x/05.06.2015, este precizat la pct. 9 că persoana desemnată să reprezinte contribuabilul pe durata inspecţiei fiscale este doamna C., având funcţia de economist la societatea reclamantă, conform contractului individual de muncă nr. x/01.06.2011.
Astfel, apreciază că art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 nu condiţionează comunicarea actului administrativ prin înmânare doar administratorilor societăţii, ci şi unor persoane împuternicite de către societate să o reprezinte în faţa unei instituţii publice cu atribuţiuni de inspecţie fiscală.
Susţine că instanţa de fond şi-a încălcat rolul activ prevăzut de art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât s-a rezumat să reţină că la dosar nu se află nicio dovadă ca doamna economist C. are calitatea de împuternicit al societăţii, neadministrând nicio probă în acest sens, în condiţiile în care din raportul de inspecţie fiscală reieşea că pe perioada inspecţiei fiscale aceasta a fost împuternicită să reprezinte societatea în faţa organelor de inspecţie fiscală.
În consecinţă, contestaţia administrativă a fost depusă la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi la data de 15.07.2015, peste termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 207 din O.G. nr. 92/2003 şi de OMF nr. 450/2013 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea Titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, în condiţiile în care data comunicării actului administrativ fiscal atacat este 12.06.2015.
4. Apărările intimatei-reclamante
Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.
În esenţă, susţine că nu se poate aprecia că decizia de impunere a fost legal comunicată la data de 12.06.2015, având în vedere că această comunicare s-a făcut în Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinţi şi nu la sediul social al intimatei-reclamante din Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinţi, iar pe de altă parte, actele au fost primite de o persoană ce nu are calitatea de împuternicit sau de reprezentant al societăţii.
Mai arată că, întrucât societatea se afla în procedura insolvenţei, actele administrative de control ar fi trebuit comunicate administratorului judiciar E..
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
În cauză, reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 822/30.10.2015 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei de impunere nr. x/05.06.2015.
Prin Decizia nr. 822/30.10.2015 a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Craiova s-a respins, ca tardivă, contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/05.06.2015, emise în baza raportului de inspecţie fiscală nr. x/05.06.2015, pentru suma totală de 1.009.732 RON.
Tardivitatea depunerii contestaţiei de către intimata-reclamantă a fost apreciată în raport cu comunicarea deciziei de impunere atacate făcută la data de 12.06.2016 şi înmânată doamnei economist C.. Aceasta a semnat de primire şi a aplicat ştampila societăţii.
Înalta Curte constată, în acord cu aprecierea instanţei de fond, că în speţă actul administrativ fiscal nu a fost comunicat conform cerinţelor legale.
Potrivit art. 44 alin. (2), (4) şi (5) din O.G. nr. 92/2003:
"(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(5) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii a autorităţii publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean sau a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului."
În speţă, Înalta Curte constată că decizia de impunere nr. x/05.06.2015 a fost comunicată la data de 12.06.2016 doamnei economist C. şi nu unui reprezentant al societăţii destinatare a actului, astfel cum se face vorbire în art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.
Atât în faţa instanţei de fond, cât şi prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a susţinut că numita C. avea calitatea de împuternicit, fiind desemnată de către S.C. A. S.R.L. să reprezinte societatea pe durata inspecţiei fiscale, aspect care reiese şi din pagina 2 a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/05.06.2015.
Înalta Curte constată că această susţinere este nefondată, deoarece potrivit art. 109 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003:
"Raportul de inspecţie fiscală se întocmeşte la finalizarea inspecţiei fiscale şi cuprinde toate constatările în legătură cu perioadele şi obligaţiile fiscale verificate."
În speţă, astfel cum reiese din chiar raportul de inspecţie fiscală nr. x/05.06.2015, inspecţia fiscală s-a finalizat la data de 05.06.2015, când a încetat şi împuternicirea dată persoanei desemnate să reprezinte contribuabilul pe durata inspecţiei fiscale.
În consecinţă, comunicarea deciziei de impunere la data de 12.06.2015 nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind comunicarea actelor administrative fiscale şi nici nu s-a invocat imposibilitatea organului fiscal de a efectua o asemenea comunicare pentru a se proceda la comunicarea actului prin publicitate, în condiţiile art. 44 alin. (4) şi (5) din O.G. nr. 92/2003.
Tot nefondată se constată a fi şi susţinerea recurentei în sensul că art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 nu condiţionează comunicarea actului administrativ prin înmânare doar administratorilor societăţii, ci şi unor persoane împuternicite de către societate să o reprezinte, având în vedere că în orice situaţie se impune ca mandatul de reprezentare să fie valabil, pentru a-şi putea produce efectele.
Or, în speţă, mandatul de reprezentare dat numitei C. a fost limitat sub aspect temporal până la finalizarea inspecţiei fiscale, astfel că decizia de impunere se impunea a fi comunicată reprezentanţilor societăţii evidenţiaţi în certificatul de furnizare informaţii nr. x emis de ONRC la data de 07.04.2015 şi aflat la dosar fond.
Prin urmare, nefiind în prezenţa unei comunicări valabile a actului administrativ fiscal atacat, data acestei comunicări nu poate fi considerată ca dată de la care începe să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 şi, în consecinţă, contestaţia depusă de către intimata-reclamantă împotriva deciziei de impunere ce nu a fost comunicată cu respectarea cerinţelor legale, nu poate fi apreciază ca fiind tardiv formulată, aspect reţinut în mod corect de către instanţa de fond.
De asemenea, Înalta Curte nu poate reţine nici încălcarea rolului activ al instanţei prevăzut de art. 22 alin. (2) din C. proc. civ. pe motiv că instanţa nu a administrat probe în acest sens, câtă vreme din analiza actelor de la dosar reiese că instanţa de fond a soluţionat cauza în baza înscrisurilor depuse, iar dacă recurenta-pârâtă ar fi apreciat că se impune administrarea unei anumite probe, putea să o solicite în condiţiile legii, acest aspect neputând face obiect al cererii de recurs.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva sentinţei nr. 184/2016 din 21 aprilie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva sentinţei nr. 184/2016 din 21 aprilie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2019.