EU rural development grant revoked for artificially created eligibility conditions; appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 16 mai 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 24.12.2015 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. Î.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 23.04.2015 privind proiectul C x/19.04.2011 "Achiziţie utilaje pentru pregătirea terenului" şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 23961 din 02.07.2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 208/2016 din 9 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A. Î.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 208/2016 din 9 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A. Î.I., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului arată că în mod neîntemeiat instanţa de fond a considerat ca nefondate apărările sale în sensul că nu a existat o intenţie şi o conduită frauduloasă pentru accesarea finanţării nerambursabile, întrucât din actele de la dosar nu rezultă că S.C. B. S.R.L. ar fi susţinut finanţarea celor trei proiecte indicate de structura de control.

Arată că, în speţă, pentru achiziţia utilajului constând în buldozer pe şenile, obiect al finanţării nerambursabile, a fost perfectat Contractul de împrumut nr. x/04.10.2011, încheiat cu C. S.A., iar împrumutul, în valoare totală de 350.748 RON, a fost utilizat pentru achiziţionarea utilajului, contractul fiind în curs de derulare.

Critică susţinerile instanţei de fond şi arată că proiectul a fost verificat şi aprobat, atât din punct de vedere al documentaţiei administrative, cât şi din punct de vedere al achiziţiei, de către autoritatea contractantă, proiectul fiind declarat eligibil, astfel că s-a făcut plata. La momentul verificării şi aprobării, toate documentele s-au aflat la dispoziţia intimatei-pârâte, care, din acest punct de vedere, îşi invocă propria culpă şi prin aceasta creează un prejudiciu beneficiarului plăţii.

Recurentul-reclamant susţine că toate prestaţiile au fost reale, iar plăţile au fost efective, aspect recunoscut de structura de control, astfel că nu se poate vorbi despre crearea de avantaje unui terţ, respectiv S.C. B. S.R.L., care a plătit pentru serviciile prestate la preţul de piaţă, iar pe de altă parte, Codul fiscal permite existenţa unor raporturi juridice între persoane afiliate, singura cerinţă fiind ca prestaţiile să fie reale, iar preţurile să fie cele practicate pe piaţă.

Arată că în speţă obiectivul contractului de finanţare a fost atins, recurentul-reclamant desfăşurând o activitate complexă, independentă, având un flux tehnologic individual, respectiv lucrări de pregătire a terenului ce corespund codului CAEN 4312, iar în executarea acestor lucrări, nu depinde de alte utilaje agricole, cum greşit a apreciat structura de control.

Consideră că este nedovedită afirmaţia structurii de control că agenţii economici indicaţi în Procesul-verbal îşi asigură reciproc confinantarea şi că S.C. B. S.R.L. nu este singurul beneficiar al serviciilor prestate de către reclamant, aspect dovedit prin înscrisurile de la dosar.

De asemenea, consideră că în speţă nu există elementul subiectiv şi nici cel obiectiv pentru demonstrarea creării unor condiţiile artificiale în vederea obţinerii unei finanţări nerambursabile, cu atât mai mult cu cât instanţa de fond nici nu a indicat concret care au fost condiţiile artificiale create, fiind vorba despre o simplă prezumţie nedovedită a organului de control, preluată ulterior de către instanţă.

Recurentul-reclamant mai susţine că transmiterea prin comodat a spaţiului pentru organizarea sediului social pentru trei posibili beneficiari ai Măsurii 312 nu poate fi considerată o fracţionare artificială a spaţiului atâta timp cât nu există în Ghidul Măsurii 312 nicio prevedere care să interzică acest lucru, după cum, în procesul-verbal nu se indică norma de drept sau obligaţia contractuală încălcată şi nici în faza verificării proiectului nu s-a constatat că s-ar fi creat condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării.

Apreciază că nu se poate reţine nici faptul că în speţă consultantul este acelaşi pentru mai mulţi solicitanţi, deoarece acest aspect nu contravine prevederilor europene în materie, după cum nu se poate reţine nici faptul că proiectele conţin înscrisuri şi caractere asemănătoare, câtă vreme era vorba despre acelaşi consultant.

Pe de altă parte, susţine că autoritatea contractantă (A.P.D.R.P.) nu şi-a îndeplinit obligaţia menţionată la art. 8 alin. (3) din Anexa I - Prevederi generale la contractul de finanţare nr. x/19.04.2011 potrivit căreia aceasta trebuia să someze cu termen beneficiarul să remedieze deficienţele identificate şi doar dacă acesta nu proceda la demararea operaţiunilor de remediere în maximum 30 de zile calendaristice de la somare, autoritatea contractantă urma să procedeze la recuperarea integrală a finanţării nerambursabile.

4. Apărările intimatei-pârâte Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale

Intimata - pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

În esenţă, intimata-pârâtă susţine că prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, prin cererea de recurs nefiind aduse argumente pertinente de nelegalitate împotriva hotărârii recurate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamantul A. Î.I. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 23.04.2015 privind proiectul C x/19.04.2011 "Achiziţie utilaje pentru pregătirea terenului" şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 23961 din 02.07.2015, ambele emise de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Actele administrative atacate vizează contractul de finanţare nr. x, încheiat la data de 19.04.2011 între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale), în calitate de autoritate contractantă, şi A. Î.I., în calitate de beneficiar, având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru implementarea proiectului cu titlul "Achiziţia de utilaje pentru pregătirea terenului".

În speţă, valoarea totală a contractului a fost în sumă de 1.529.660 RON, (inclusiv TVA) din care 1.219.142 RON pentru cheltuieli eligibile şi 310.518 RON pentru cheltuieli neeligibile conform contractului de finanţare, finanţarea nerambursabilă plătită de APDRP fiind de 853.155,80 RON, din care 80% contribuţie U.E. şi 20% contribuţie naţională.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 23.04.2015 s-a propus rezilierea contractului de finanţare şi restituirea întregii finanţări acordate, în cuantum de 853.155,80 RON, din care 682.524,64 RON contribuţie din fonduri UE şi 170.631,16 RON contribuţie publică naţională de la bugetul de stat.

Prin Decizia nr. 23961 din 02.07.2015 emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale s-a respins contestaţia formulată de recurentul-reclamant A. Î.I. împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 23.04.2015.

Într-o primă critică, recurentul-reclamant susţine că organismul de control a verificat şi aprobat proiectul, declarându-l eligibil, astfel că, prin constatarea ulterioară a unor nereguli şi declararea investiţiei ca neeligibile, autoritatea contractantă şi-ar fi invocat propria culpă.

Această critică este nefondată, legiuitorul european stabilind posibilitatea unor asemenea controale în conformitate cu dispoziţiile art. 29 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011, potrivit cărora:

"1. Se efectuează controale ex post pentru operaţiunile de investiţii pentru a verifica respectarea angajamentelor în conformitate cu articolul 72 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau prevăzute de programul de dezvoltare rurală.

2. Controalele ex post acoperă în fiecare an calendaristic cel puţin 1% din cheltuielile FEADR pentru operaţiunile de investiţii care fac încă obiectul angajamentelor menţionate la alin. (1) şi pentru care s-a efectuat plata finală din FEADR. Se iau în considerare numai controalele efectuate până la sfârşitul anului în cauză.

3. Eşantionul de operaţiuni care urmează a fi controlate în conformitate cu alin. (1) se bazează pe o analiză a riscurilor şi a impactului financiar ale diferitelor operaţiuni, grupuri de operaţiuni sau măsuri. O parte a eşantionului se selectează în mod aleatoriu."

Se constată că, deşi la momentul încheierii contractului a fost verificată îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, totuşi la acel moment Agenţia nu a avut la dispoziţie toate datele privind implementarea proiectului şi modalitatea de derulare a acestuia, astfel încât este îndreptăţită ca pe perioada de monitorizare să supună beneficiarii unor controale ex post, tocmai pentru stabilirea eventualelor nereguli, aşa cum sunt ele definite de O.U.G. nr. 66/2011.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a Eco-condiţionalităţii vizând măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, A.P.D.R.P. trebuie să se asigure că:

"Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste de plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Pe de altă parte, conform art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011:

"În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerinţele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de procedurile aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21, în scopul recuperării creanţei bugetare rezultate din nereguli, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel."

Aşadar, stabilirea faptului că la momentul încheierii contractului au fost create condiţii artificiale pentru accesarea finanţării poate fi efectuată şi ulterior acestui moment, cu atât mai mult cu cât existenţa condiţiilor artificiale se verifică atât în raport cu conduita reclamantului la momentul încheierii contractului, cât şi în raport cu activitatea sa ulterioară.

Prin urmare, verificarea formală a îndeplinirii condiţiilor de accesare a finanţării, la momentul încheierii contractului, nu împiedică autoritatea să verifice menţinerea acestor condiţii şi a scopului măsurii pe toată durata de derulare a contractului, inclusiv din perspectiva celor declarate iniţial, care coroborate cu activitatea ulterioară, pot conduce la concluzia existenţei unei nereguli.

În acest sens, se observă că potrivit reglementărilor legale, una din principalele atribuţii ale AFIR este efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanţate prin SAPARD şi FEADR, după efectuarea plăţii, pentru a stabili dacă eligibilitatea şi condiţiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.

Totodată, se constată că, deşi elementele în raport cu care s-a reţinut crearea de condiţii artificiale subzistau la data depunerii cererii de finanţare, identificarea lor a presupus o analiză coroborată a contractului de finanţare al recurentului cu cele ale celorlalte societăţi cu care acesta avea legături.

Este adevărat că AFIR avea obligaţia legală de a verifica condiţiile de eligibilitate înainte de acordarea ajutorului, însă atribuţiile intimatei-pârâte de verificare a îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate se întind pe toată durata de derulare a contractului, astfel că, dacă la momentul acordării ajutorului nu au existat toate premisele constatate ulterior, nu se poate vorbi de faptul că prin depistarea acestora în cadrul unei acţiuni de control, autoritatea şi-ar fi depăşit atribuţiile.

În acest context, în cauză, stabilirea existenţei condiţiilor artificiale s-a efectuat pe baza unui proces complex de coroborare a mai multor elemente, care luate în ansamblu au creat convingerea autorităţii că s-au încălcat dispoziţiile legale, iar nu prin simpla verificare formală a îndeplinirii condiţiilor de la momentul acordării finanţării.

Referitor la criticile formulate de către recurentul-reclamant în sensul că intimata-pârâtă a fost în posesia tuturor documentelor la momentul verificării efectuate anterior acordării finanţării, Înalta Curte constată că, date fiind circumstanţele speţei, deşi privite individual proiectele de finanţare păreau a respecta normele legale pentru acordarea finanţării, la o analiză detaliată şi coroborată a elementelor fiecărui proiect în parte, s-a constatat existenţa elementelor create artificial pentru obţinerea de fonduri nerambursabile sau pentru obţinerea acestora într-o sumă mai mare decât cea la care societatea avea dreptul.

Sub acest aspect, se constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt din speţă, respectiv faptul că, deşi în urma verificării efectuate pe teren a rezultat că utilajul achiziţionat prin FEADR se află în proprietatea beneficiarului Î.I. A., la locul de realizare a proiectului, cu toate acestea organele de control au constatat că: la aceeaşi adresă funcţionează mai multe societăţi, beneficiare ale unor finanţări similare, respectiv Întreprinderea Individuală A., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L.; că aceste societăţi au aceeaşi adresă cu birouri identice sau unele lângă altele, iar locul de realizare al investiţiilor este identic; hangarul pentru gararea echipamentelor, se află la sediul secundar şi punctul de lucru al S.C. B. S.R.L., fiind acelaşi pentru societăţile de mai sus; contractele de comodat au fost încheiate cu acelaşi comodant, respectiv S.C. B. S.R.L., reprezentată prin asociaţii F. şi G., care, conform extraselor de cont prezentate de beneficiar, a susţinut finanţarea tuturor celor trei proiecte; mai multe dintre companiile presupus legate au acelaşi consultant, studii de fezabilitate sau planuri de afaceri identice sau foarte asemănătoare, precum şi un conţinut cadru al memoriilor justificative; utilajele achiziţionate de cele trei societăţi sunt complementare, asigurând întreaga gamă de lucrări de pregătire a terenului; angajaţii uneia dintre companii sunt managerii sau deţinătorii şi managerii celeilalte, respectiv A., reprezentant legal la Î.I. A. este director economic la S.C. B. S.R.L. şi face parte din grupul de clienţi.

Înalta Curte constată că toate aceste aspecte denotă caracterul artificial al condiţiilor create în vederea obţinerii finanţării, iar susţinerile recurentului-reclamant în sensul că aceste aspecte nu sunt relevante, ci reprezintă simple coincidenţe pe care Ghidul solicitantului şi legislaţia în vigoare nu le interziceau, nu pot fi primite, câtă vreme legăturile mai sus arătate dintre societăţile implicate denotă că acestea nu sunt entităţi de sine stătătoare, eligibile în cadrul unui proiect derulat pe Măsura 312, al cărei scop este dezvoltarea durabilă a economiei rurale, în scopul creşterii locurilor de muncă şi a veniturilor adiţionale, respectiv crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către microîntreprindere.

Astfel, societăţile ce urmau a derula fonduri nerambursabile prin această măsură trebuiau să fie de sine stătătoare, pentru a fi capabile să contribuie prin forţe proprii la dezvoltarea economiei rurale, motiv pentru care din perspectiva situaţiei de fapt şi a legislaţiei incidente, nici nu are relevanţă dacă elementele reţinute sunt sau nu rezultul unor coincidenţe, câtă vreme mecanismul de derulare a evenimentelor nu lasă loc de interpretări, în sensul creării de condiţii artificiale pentru obţinerea unor finanţări nerambursabile.

Tot în legătură cu acest motiv de recurs se mai impune precizarea că, în mod evident, beneficiarul a avut cunoştinţă despre aplicarea legislaţiei în materia acordării fondurilor europene nerambursabile încă de la momentul întocmirii cererii de finanţare prin Ghidul Solicitantului pentru Măsura 312, ghid pus la dispoziţia potenţialilor beneficiari.

De asemenea, conform Anexei I la contractul de finanţare, beneficiarul avea obligaţia să respecte pe toata durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare. De asemenea, conform art. 11 (3) din aceeaşi anexă, în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti, iar beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă, împreună cu dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare.

Referitor la neregula privind neîndeplinirea condiţiei de eligibilitate referitoare la crearea şi menţinerea a mai mult de un loc de muncă în mediul rural la 25.000 euro investiţi, Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat că este vorba despre o neregulă, dat fiind faptul că din adresa din 12.02.2015 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj reiese că în perioada 2011-2012 societatea a avut un singur angajat, iar la data emiterii adresei, acesta figura cu contractul de muncă încetat. Astfel, nu se poate afirma că recurentul-reclamant şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contractul de finanţare referitoare la crearea de noi locuri de muncă pentru terţe persoane, în acest mod încălcându-se obiectivul Măsurii 312 referitor la crearea de locuri de muncă în mediul rural.

Raportat la împrejurarea existenţei unor nereguli în ceea ce priveşte finanţarea acordată, conform celor mai sus reţinute, atât din perspectiva creării de condiţii artificiale în vederea obţinerii finanţării, dar şi a nerespectării obligaţiei asumate prin contractul de finanţare, de creare a unor noi locuri de muncă, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurentul-reclamant referitoare la faptul că nu a existat o intenţie şi o conduită frauduloasă pentru accesarea finanţării nerambursabile, că împrumutul a fost utilizat pentru achiziţionarea utilajului şi că toate prestaţiile au fost reale, iar plăţile au fost efective ori că obiectivul contractului de finanţare a fost atins, nu prezintă relevanţă.

Sub acest aspect, se constată a fi nefondată şi critica recurentului-reclamant în sensul că în speţă nu există elementul subiectiv şi nici cel obiectiv pentru demonstrarea creării unor condiţiile artificiale în vederea obţinerii unei finanţări nerambursabile şi că instanţa de fond nu a indicat concret care au fost condiţiile artificiale create, câtă vreme instanţa de fond a făcut o analiză detaliată a acestor aspecte, respectiv a împrejurărilor de fapt şi de drept avute în vedere atunci când a apreciat că în speţă este vorba despre crearea de condiţii artificiale pentru accesarea fondurilor europene.

De asemenea, tot nefondată este şi susţinerea recurentului-reclamant în sensul că din actele de la dosar nu rezultă că S.C. B. S.R.L. ar fi susţinut finanţarea celor trei proiecte, câtă vreme acest aspect reiese din chiar extrasele de cont prezentate de beneficiar, dar şi din contractul de împrumut încheiat cu C. S.A., în care S.C. B. S.R.L., F. şi G. figurează în calitate de garanţi.

Referitor la critica recurentului-reclamant în sensul că autoritatea contractantă nu şi-a îndeplinit obligaţia menţionată la art. 8 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanţare, Înalta Curte reţine că, fiind în prezenţa unui caz ce atrage încetarea contractului de plin drept, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 11 alin. (3) din aceeaşi Anexă, redate de altfel mai sus, nu se mai impunea aplicarea art. 8 alin. (3) din Anexa I, nefiind în prezenţa unei deficienţe susceptibile a fi remediată.

Instanţa de control judiciar constată că măsura dispusă de autoritatea contractantă şi menţinută de către instanţa de fond respectă exigenţele legale, câtă vreme obligaţia returnării integrale a finanţării a fost asumată contractual de părţi, astfel că retragerea integrală a finanţării este singura măsură care se putea dispune, în condiţiile în care se face aplicarea art. 11 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanţare, ce prevede, ca sancţiune, încetarea contractului de plin drept.

Aceasta întrucât întreaga finanţare a fost acordată în mod nelegal ca urmare a condiţiilor artificial create de beneficiar.

De altfel, chiar normele europene incidente în cauză, respectiv art. 4 alin. (1) din Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prevăd că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat prin obligaţia de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat, iar alin. (3) din acelaşi articol statuează că "Actele despre care se stabileşte că au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia."

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a eco-condiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, criticile formulate în recurs neevidenţiind incidenţa motivului de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind corect justificate observaţiile şi aprecierile primei instanţe, pe care instanţa de control judiciar şi le însuşeşte în totalitate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. - Întreprindere Individuală împotriva sentinţei nr. 208/2016 din 9 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. - Întreprindere Individuală împotriva sentinţei nr. 208/2016 din 9 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2019.