Inadmissibility of direct judicial challenge to European Fund irregularity report absent prior administrative decision
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the appellant’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s dismissal of the administrative suit as inadmissible. The dispute involved a company’s attempt to directly challenge and annul an official report establishing budgetary claims for irregularities in European Fund utilization, while simultaneously requesting recognition as an eligible beneficiary. The court determined that the action was legally incompetent because, under the specific procedure for European Funds, the only challengeable administrative act at the judicial level is the decision issued in response to a prior administrative appeal, not the underlying title of claim itself. Relying on Article 51(2) of O.U.G. No. 66/2011 in conjunction with Article 8 of Law No. 554/2004, the court held that the mandatory administrative prerequisite requires litigants to seek annulment of the administrative decision resolving the appeal, establishing that the direct attack on the initial report bypassed the required procedural safeguards.
Legislator headnote
AI generatedart. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011; Inadmissibility of direct judicial challenge to European Fund irregularity report absent prior administrative decision: The dispute involved a company’s attempt to directly challenge and annul an official report establishing budgetary claims for irregularities in European Fund utilization, while simultaneously requesting recognition as an eligible beneficiary. The court determined that the action was legally incompetent because, under the specific procedure for European Funds, the only challengeable administrative act at the judicial level is the decision issued in response to a prior administrative appeal, not the underlying title of claim itself. Relying on Article 51(2) of O.U.G. No. 66/2011 in conjunction with Article 8 of Law No. 554/2004, the court held that the mandatory administrative prerequisite requires litigants to seek annulment of the administrative decision resolving the appeal, establishing that the direct attack on the initial report bypassed the required procedural safeguards.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 mai 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 1.03.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 20082/24.08.2015 şi recunoaşterea societăţii reclamante drept beneficiar eligibil.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 100/CA/2016 - PI din 23 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe şi s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe cu sediul în Bucureşti.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 100/CA/2016 - PI din 23 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea dosarului spre rejudecare primei instanţe, având în vedere că prima instanţă a soluţionat cauza pe excepţia inadmisibilităţii.
În motivarea recursului arată că intimatul avea obligaţia să se pronunţe asupra contestaţiei administrative, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, dar s-a pronunţat abia la data de 09.02.2016 prin Decizia nr. 1966. Cu toate acestea, intimatul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ce a fost admisă de către prima instanţă.
Consideră că prima instanţă a interpretat greşit normele legale incidente, în condiţiile în care intimatul s-a aflat în culpă pentru nesoluţionarea contestaţiei administrative în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.
Astfel, susţine că excepţia inadmisibilităţii acţiunii este neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, precum şi faptul că recurenta-reclamantă, în calitate de persoană vătămată, s-a adresat instanţei de contencios administrativ pentru anularea actului vătămător, în lipsa unui răspuns la contestaţia administrativă formulată.
De asemenea, recurenta-reclamantă susţine că dispoziţiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 nu limitează aplicabilitatea art. 8 din Legea nr. 554/2004.
4. Apărările intimatului-pârât
Intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate, arătând că potrivit normei speciale, respectiv art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, doar decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei administrative poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
În cauză, reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 20082/24.08.2015 şi recunoaşterea societăţii reclamante drept beneficiar eligibil.
Cu titlu preliminar, se constată că la termenul de judecată acordat pentru soluţionarea recursului, reprezentantul recurentei-reclamante a susţinut că prezenta cauză a rămas fără obiect, având în vedere că asupra procesului-verbal nr. x/24.08.2015, de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă s-a pronunţat Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, în care prin sentinţa nr. 69/CA/2017 - P.I. din data de 07.06.2017 s-a admis acţiunea şi s-a anulat procesul-verbal nr. x/24.08.2015.
Referitor la acest aspect, Înalta Curte reţine că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie Procesul-verbal nr. x/24.08.2015, de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, proces-verbal care, până la pronunţarea unei hotărâri definitive de anulare, este încă în fiinţă, astfel că nu se poate reţine lipsa de obiect a acţiunii.
Pe de altă parte, se reţine că, întrucât obiectul cererii de recurs îl constituie hotărârea recurată, în cauză nu se poate reţine nici o eventuală lipsă de obiect a recursului.
În ceea ce priveşte sentinţa recurată, Înalta Curte constată că O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control şi de atacare a acestora, anterior sesizării instanţei de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 46 - 51 din actul normativ menţionat, împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie administrativă în termen de maximum 30 de zile de la comunicare, urmând ca decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei să fie atacată de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.
Astfel, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011:
"Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."
Prin urmare, contrar alegaţiilor recurentei-reclamante, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ numai decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva titlului de creanţă, iar nu, în mod direct, acest act administrativ fiscal.
Procedura administrativă prealabilă învestirii instanţei de contencios administrativ instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a titlului de creanţă atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă, care, în cazul admiterii contestaţiei, decide anularea acestuia, fapt ce permite contestatorului să-şi ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanţei de judecată.
Or, recurenta-reclamantă a precizat că obiectul acţiunii sale îl constituie anularea Procesului-verbal nr. x/24.08.2015, de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă şi nu a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva acestuia.
Astfel fiind, întrucât reclamanta a înţeles să atace procesul-verbal arătat şi nu decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei, astfel cum prevăd în mod expres dispoziţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, soluţia primei instanţe, de respingere ca inadmisibilă a acţiunii reclamantei este legală, fiind pronunţată cu corecta aplicare a normelor de drept material aplicabile, instanţa de control judiciar împărtăşind punctul de vedere al instanţei de fond în privinţa soluţiei pronunţate.
La pronunţarea prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa sa anterioară în litigii similare, reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile nr. 685/2015, nr. 3236/2015, nr. 843/2016, nr. 827/2017, nr. 2388/2017, nr. 369/2018 şi nr. 4379/2018.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 100/CA/2016 - PI din 23 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 100/CA/2016 - PI din 23 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2019.