Recovery of EU rural development funds for artificial conditions: ex-post verification of eligibility and interconnected business entities

Şedinţa publică din data de 16 mai 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 21 octombrie 2014 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Întreprinderea Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală Satu Mare: anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.07.2014 din data de 07.07.2014, privind restituirea sumei de 418.075,21 RON reprezentând finanţare nerambursabilă şi exonerarea reclamantei de la plata acestei sume; anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 30.259/04.09.2014, emise de A.F.I.R., prin care s-a respins contestaţia formulata împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 91/CA/2016 - PI din 9 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta Întreprindere Individuală A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală Satu Mare.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 91/CA/2016 - PI din 9 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta Întreprindere Individuală A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată.

Cererea de recurs este întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că proiectul se încadrează la Măsura 312 - Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi, iar prin procesul-verbal nr. x/11.07.2014 de constatare a neregulilor s-a reţinut faptul că recurenta-reclamantă ar fi creat condiţii artificiale în vederea accesării de ajutor financiar nerambursabil în cadrul Măsurii 312 din cadrul Programului FEADR, prin înfiinţarea întreprinderii individuale.

În acest sens s-a reţinut că A. a fost asociat/administrator la mai multe firme ce funcţionează pe o piaţă adiacentă; utilajele propuse spre finanţare pot fi folosite la oricare dintre firmele la care aceasta este asociat; cofinanţarea în valoare de 41.991 euro a fost realizata prin contract de împrumut încheiat cu firmele în care este asociată; majoritatea personalului care lucrează la Î.I. A. au lucrat sau lucrează şi la celelalte firme la care aceasta este asociată, etc.

Consideră că Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale nu poate demonstra faptul că au fost create condiţii artificiale în vederea accesării de ajutor financiar nerambursabil, în condiţiile în care în vederea încheierii contractului de finanţare a fost supusă verificărilor, conform Ghidului solicitantului.

Recurenta-reclamantă susţine că sentinţa recurată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşita a normelor de drept material constând în:

1. prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Decizia pronunţată în cauza Slancheva sila EOOD nr. C 434/12 şi de Comisia Europeana prin Nota directoare pentru auditori;

2. normele de drept material care reglementează ajutorul de minimis (Regulamentul Comisiei Europene nr. 1998/2006 privind aplicarea art. 87 şi 88 din Tratat ajutoarelor de minimis, iar la nivel naţional, de Ordinul 567/2007 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis - Sprijinirea activităţilor economice în vederea diversificării economiei rurale şi a creşterii calităţii vieţii în spaţiul rural);

3. prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 554/2004, a principiilor comunitare ale securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime, precum şi a prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul 65/2011.

Precizează că, astfel cum rezultă din prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, condiţiile artificiale nu sunt suficiente pentru refuzul plăţilor, decât în măsura în care scopul creării acestora a fost exclusiv acela de a obţine un avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor, interpretare confirmată de o hotărâre recentă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Consideră că faţă de aceste prevederi, pentru refuzul plăţilor sau pentru a solicita restituirea acestora, autoritatea contractantă are obligaţia de a dovedi că, prin implementarea proiectelor afectate de condiţiile artificiale, nu poate fi atinsă finalitatea urmărita de schema de ajutor şi că beneficiarul a urmărit exclusiv să obtină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate.

De asemenea, recurenta-reclamantă arată că: nu există o interdependenţă între activitatea Î.I. A. şi cea a celorlalte societăţi indicate în procesul-verbal şi că doar o mică parte din activitatea recurentei a fost prestată către S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., iar cea mai mare parte din activitatea prestată cu aceste utilaje a avut ca beneficiari persoane fizice; toate serviciile de amenajare şi întreţinere prestate către societăţile la care se face referire au fost achitate integral, ponderea valorii serviciilor prestate de către recurentă fiind infimă raportat la cifra de afaceri a acestor societăţi; societăţile comerciale menţionate în procesul-verbal îşi desfăşoară activitatea în mediu rural, astfel că este îndeplinit obiectivul de a crea şi diversifica serviciile pentru populaţia rurală; orele lucrate cu aceste utilaje corespund cu situaţiile de lucrări facturate către terţii cărora li s-au prestat servicii; faptul că A. este asocial/administrator şi la alte societăţi nu reprezintă o interdicţie pentru obţinerea finanţării, Ghidul Solicitantului nemenţionând o asemenea interdicţie; activitatea prestată de către recurentă societăţilor comerciale menţionate în procesul-verbal nu are legătura cu obiectul lor de activitate, aceasta prestând doar servicii de amenajare şi întreţinere a spaţiilor şi terenurilor în care îşi desfăşurau activitatea, astfel că nu se poate reţine că utilajele au fost folosite în realizarea obiectului de activitate al acestor societăţi şi pentru obţinerea de profit sau alte avantaje de către societăţile indicate.

Mai arată că nu există nicio dispoziţie legală care să interzică unei persoane care este titularul unei întreprinderi individuale să deţină calitatea de asociat sau administrator la alte societăţi şi că acest aspect a fost public şi opozabil chiar şi autorităţii contractante, fiind publicat la Oficiul Registrului Comerţului şi în Monitorul Oficial.

Faptul că a fost asociat la alte societăţi comerciale a fost cunoscut încă de la început intimatei, astfel cum reiese şi din Contractele de credit nr. x/05.10.2011 şi nr. y/05.10.2011, unde la rubrica garant avalist se specifica faptul că este asociat unic şi administrator al S.C. B. S.R.L..

Referitor la aspectul reţinut de prima instanţa, în sensul că recurenta-reclamantă a obţinut finanţările necesare prin credite bancare şi prin împrumuturi de la societăţile la care era asociat, arată că din totalul bugetului de 597.251 RON, suma de 115.100 RON a fost accesată prin împrumuturi de la firme, iar diferenţa prin credit bancar, în condiţiile în care singura condiţie cerută de Ghidul solicitantului era aceea de a indica şi dovedi sursa de cofinanţare, neavând nicio relevanţă care era acea sursă. Astfel, sursa de finanţare a fost cunoscută de către AFIR de la început.

Referitor la aspectul reţinut de către prima instanţă că o parte din personalul angajat la Î.I. A. a lucrat la firmele în care aceasta este asociat/administrator, apreciază că acest aspect nu are relevanţă, în condiţiile în care la momentul angajării, acele persoane nu mai lucrau la firmele la care A. a fost asociată şi, mai mult, oricum erau persoane din mediul rural, care şi-au desfăşurat activitatea în mediu rural, obiectivul finanţării fiind atins.

Recurenta-reclamantă subliniază faptul că toate aceste aspecte au fost cunoscute şi aprobate de către AFIR, care a verificat şi aprobat cererile de finanţare, contractele de finanţare, dosarele de achiziţie a bunurilor, plătind sumele menţionate în cererile de plată depuse, fără a considera la respectivele momente că ar fi vorba despre crearea unor condiţii artificiale, deşi avea obligaţia de a verifica condiţiile de eligibilitate înainte de acordarea ajutorului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 5 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 13/2006.

Prin urmare, consideră că intimata-pârâtă avea obligaţia să verifice existenţa condiţiilor artificiale înainte de efectuarea plăţilor către beneficiari.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate.

În esenţă, apreciază că susţinerile recurentei-reclamante sunt nefondate şi că prin hotărârea recurată prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt şi a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamanta Întreprinderea Individuală A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală Satu Mare: anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.07.2014 din data de 07.07.2014, privind restituirea sumei de 418.075,21 RON reprezentând finanţare nerambursabilă şi exonerarea sa de la plata acestei sume; anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 30.259/04.09.2014, emise de A.F.I.R., prin care s-a respins contestaţia formulata împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Actele administrative atacate vizează contractul de finanţare nr. x/04.05.2011, încheiat între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Î.I. A., având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile solicitate în baza cererii de finanţare nr. x pentru proiectul "Achiziţie de utilaje pentru lucrări de peisagistică la E. în localitatea Poclusa de Beiuş, judeţul Bihor", încadrat la Măsura 312 - Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi.

Valoarea totală eligibilă a acestui contract era de maxim 597.251,00 RON, echivalentul a 139.970 euro, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit angajându-se să acorde o finanţare nerambursabilă de maxim 418.076,00 RON, echivalent a 97.979 euro. Suma finală decontată de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a fost de 418.075,21 RON, reprezentând 95.281,28 euro finanţare nerambursabilă, conform cheltuielilor acceptate la plată, în cadrul unei singure tranşe de plată.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/11.07.2014 s-a constatat faptul că reclamanta a creat condiţii artificiale în vederea accesării ajutorului financiar nerambursabil din cadrul Măsurii 312 a Programului FEADR, prin înfiinţarea Întreprinderii Individiuale A., astfel că se impune restituirea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 418.075,21 RON.

Prin decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 30.259/04.09.2014, emisă de A.F.I.R. s-a respins contestaţia formulată de recurenta-reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.07.2014.

Într-o primă critică, recurenta-reclamantă susţine că organismul de control a verificat şi aprobat proiectul, declarându-l eligibil, şi, mai mult, a făcut şi plata sumei solicitate, astfel că autoritatea contractantă nu ar putea reveni asupra deciziei sale prin constatarea ulterioară a unor nereguli şi declararea investiţiei ca neeligibile.

Această critică este nefondată, legiuitorul european stabilind posibilitatea unor asemenea controale în conformitate cu dispoziţiile art. 29 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011, potrivit cărora:

"1. Se efectuează controale ex post pentru operaţiunile de investiţii pentru a verifica respectarea angajamentelor în conformitate cu articolul 72 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau prevăzute de programul de dezvoltare rurală.

2. Controalele ex post acoperă în fiecare an calendaristic cel puţin 1% din cheltuielile FEADR pentru operaţiunile de investiţii care fac încă obiectul angajamentelor menţionate la alin. (1) şi pentru care s-a efectuat plata finală din FEADR. Se iau în considerare numai controalele efectuate până la sfârşitul anului în cauză.

3. Eşantionul de operaţiuni care urmează a fi controlate în conformitate cu alin. (1) se bazează pe o analiză a riscurilor şi a impactului financiar ale diferitelor operaţiuni, grupuri de operaţiuni sau măsuri. O parte a eşantionului se selectează în mod aleatoriu."

Se constată că, deşi la momentul încheierii contractului a fost verificată îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, totuşi la acel moment Agenţia nu a avut la dispoziţie toate datele privind implementarea proiectului şi modalitatea de derulare a acestuia, astfel încât este îndreptăţită ca pe perioada de monitorizare să supună beneficiarii unor controale ex post, tocmai pentru stabilirea eventualelor nereguli, aşa cum sunt ele definite de O.U.G. nr. 66/2011.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a Eco-condiţionalităţii vizând măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, A.P.D.R.P. trebuie să se asigure că:

"Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste de plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei-reclamante în sensul unei alte interpretări a acestui text de lege, date printr-o Hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pe care însă nu o identifică, sunt nefondate şi nedovedite.

Pe de altă parte, conform art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011:

"În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerinţele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de procedurile aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21, în scopul recuperării creanţei bugetare rezultate din nereguli, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel."

Aşadar, stabilirea faptului că la momentul încheierii contractului au fost create condiţii artificiale pentru accesarea finanţării poate fi efectuată şi ulterior acestui moment, cu atât mai mult cu cât existenţa condiţiilor artificiale se verifică atât în raport cu conduita reclamantului la momentul încheierii contractului, cât şi în raport cu activitatea sa ulterioară.

Prin urmare, verificarea formală a îndeplinirii condiţiilor de accesare a finanţării, la momentul încheierii contractului, nu împiedică autoritatea să verifice menţinerea acestor condiţii şi a scopului măsurii pe toată durata de derulare a contractului, inclusiv din perspectiva celor declarate iniţial, care coroborate cu activitatea ulterioară, pot conduce la concluzia existenţei unei nereguli.

În acest sens, se observă că potrivit reglementărilor legale, una din principalele atribuţii ale AFIR este efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanţate prin SAPARD şi FEADR, după efectuarea plăţii, pentru a stabili dacă eligibilitatea şi condiţiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.

Totodată, se constată că, deşi elementele în raport cu care s-a reţinut crearea de condiţii artificiale subzistau la data depunerii cererii de finanţare, identificarea lor a presupus o analiză coroborată a contractului de finanţare al recurentei în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei.

Este adevărat că AFIR avea obligaţia legală de a verifica condiţiile de eligibilitate înainte de acordarea ajutorului, însă atribuţiile intimatei-pârâte de verificare a îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate se întind pe toată durata de derulare a contractului, astfel că, dacă la momentul acordării ajutorului nu au existat toate premisele constatate ulterior, nu se poate vorbi de faptul că prin depistarea acestora în cadrul unei acţiuni de control, autoritatea şi-ar fi depăşit atribuţiile.

În acest context, în cauză, stabilirea existenţei condiţiilor artificiale s-a efectuat pe baza unui proces complex de coroborare a mai multor elemente, care luate în ansamblu au creat convingerea autorităţii că s-au încălcat dispoziţiile legale, iar nu prin simpla verificare formală a îndeplinirii condiţiilor de la momentul acordării finanţării.

Referitor la criticile formulate de către recurenta-reclamantă în sensul că intimata-pârâtă a fost în posesia tuturor documentelor la momentul verificării efectuate anterior acordării finanţării, Înalta Curte constată că, date fiind circumstanţele speţei, deşi privit individual proiectul de finanţare părea a respecta normele legale pentru acordarea finanţării, la o analiză detaliată şi coroborată a tuturor elementelor cauzei, s-a constatat existenţa elementelor create artificial pentru obţinerea de fonduri nerambursabile sau pentru obţinerea acestora într-o sumă mai mare decât cea la care societatea avea dreptul.

Sub acest aspect, se constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt din speţă, respectiv faptul că: la momentul depunerii cererii de finanţare, numita A., fosta E., era asociată/administrator în societăţile S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi F. S.R.L.; S.C. B. S.R.L. are ca obiect de activitate principal cultivarea condimentelor, plantelor aromatice, medicinale şi a plantelor de uz farmaceutic, iar ca activităţi secundare autorizate, comerţ cu amănuntul al fructelor şi legumelor proaspete, în magazine specializate, comerţ cu ridicata al fructelor şi legumelor, comerţ cu ridicata al florilor şi plantelor, comerţ cu ridicata al cerealelor, seminţelor, furajelor şi tutunului neprelucrat, activităţi de întreţinere peisagistică; S.C. C. S.R.L. are ca obiect principal de activitate transporturi rutiere de mărfuri, iar în secundar activităţi de întreţinere peisagistică; S.C. D. S.R.L. are ca obiect principal de activitate cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase, şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase; din valoarea totală a facturilor emise de reclamantă, de 163.176,80 RON, 70.491,20 RON o reprezintă facturi emise către S.C. D. S.R.L., S.C. B. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L., acestea având o pondere de 43,2%; o mare parte din cofinanţarea în valoare de 41.991 euro a fost realizată prin contract de împrumut încheiat cu S.C. B. S.R.L., S.C. G. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L.; prin intermediul asociatului comun, A., reclamanta este întreprindere legată cu societăţile S.C. C. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., în sensul art. 44 din Legea nr. 346/2004; utilajele propuse spre finanţare pot fi folosite la oricare din firmele în care în care A. este asociat/administrator; majoritatea personalului angajat la Î.I. A. a lucrat sau lucrează şi la celelate firme la care aceasta este asociat/administrator.

Înalta Curte constată că toate aceste aspecte denotă caracterul artificial al condiţiilor create în vederea obţinerii finanţării, iar susţinerile recurentei-reclamante în sensul că aceste aspecte nu sunt relevante, ci reprezintă simple coincidenţe pe care Ghidul solicitantului şi legislaţia în vigoare nu le interziceau, nu pot fi primite, câtă vreme legăturile mai sus arătate dintre societăţile implicate denotă că acestea nu sunt entităţi de sine stătătoare, eligibile în cadrul unui proiect derulat pe Măsura 312, al cărui scop este dezvoltarea durabilă a economiei rurale, în scopul creşterii locurilor de muncă şi a veniturilor adiţionale, respectiv crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către microîntreprindere.

Astfel, societăţile ce urmau a derula fonduri nerambursabile prin această măsură trebuiau să fie de sine stătătoare, pentru a fi capabile să contribuie prin forţe proprii la dezvoltarea economiei rurale şi la crearea de noi locuri de muncă şi nu rularea forţei de muncă între societăţile la care titularul întreprinderii individuale era asociat sau administrator, motiv pentru care, din perspectiva situaţiei de fapt şi a legislaţiei incidente, mecanismul de derulare a evenimentelor nu lasă loc de interpretări, în sensul creării de condiţii artificiale pentru obţinerea unor finanţări nerambursabile.

Tot în legătură cu acest motiv de recurs se mai impune precizarea că, în mod evident, beneficiarul a avut cunoştinţă despre aplicarea legislaţiei în materia acordării fondurilor europene nerambursabile încă de la momentul întocmirii cererii de finanţare prin Ghidul Solicitantului pentru Măsura 312, ghid pus la dispoziţia potenţialilor beneficiari şi de care beneficiarul a luat la cunoştinţă.

De asemenea, conform Anexei I la contractul de finanţare, beneficiarul avea obligaţia să respecte pe toata durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare. De asemenea, conform art. 11 (3) din aceeaşi anexă - f.47 din dosarul de fond vol. I -, în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti, iar beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă, împreună cu dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare.

Raportat la împrejurarea existenţei unor nereguli în ceea ce priveşte finanţarea acordată, conform celor mai sus reţinute, atât din perspectiva creării de condiţii artificiale în vederea obţinerii finanţării, dar şi a nerespectării obligaţiei asumate prin contractul de finanţare, de creare a unor noi locuri de muncă, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurenta-reclamantă referitoare la faptul că recurenta a prestat activitate şi către alte persoane, din mediul rural, că serviciile prestate către societăţile indicate în procesul-verbal au fost achitate, nu prezintă relevanţă.

Sub acest aspect, se constată a fi nefondată şi critica recurentei-reclamante în sensul că în speţă nu există elementul subiectiv şi nici cel obiectiv pentru demonstrarea creării unor condiţiile artificiale în vederea obţinerii unei finanţări nerambursabile, câtă vreme instanţa de fond a făcut o analiză detaliată a acestor aspecte, respectiv a împrejurărilor de fapt şi de drept avute în vedere atunci când a apreciat că în speţă este vorba despre crearea unor condiţii artificiale pentru accesarea fondurilor europene.

Instanţa de control judiciar constată că măsura dispusă de autoritatea contractantă şi menţinută de către instanţa de fond respectă exigenţele legale, câtă vreme obligaţia returnării integrale a finanţării a fost asumată contractual de părţi, astfel că retragerea integrală a finanţării este singura măsură care se putea dispune, în condiţiile în care se face aplicarea art. 11 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanţare, ce prevede, ca sancţiune, încetarea contractului de plin drept.

Aceasta întrucât întreaga finanţare a fost acordată în mod nelegal ca urmare a condiţiilor artificial create de beneficiar.

De altfel, chiar normele europene incidente în cauză, respectiv art. 4 alin. (1) din Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prevăd că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat prin obligaţia de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat, iar alin. (3) din acelaşi articol statuează că "Actele despre care se stabileşte că au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia."

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a eco-condiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, criticile formulate în recurs neevidenţiind incidenţa motivului de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind corect justificate observaţiile şi aprecierile primei instanţe, pe care instanţa de control judiciar şi le însuşeşte în totalitate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Întreprinderea Individuală A. împotriva sentinţei nr. 91/CA/2016 - PI din 9 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Întreprinderea Individuală A. împotriva sentinţei nr. 91/CA/2016 - PI din 9 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2019.