Appeal dismissed in challenge to public service recruitment competition damages for failure to resume suspended contest

Şedinţa publică din data de 15 mai 2019

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la 03.02.2015, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2015, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor în conformitate cu art. 76 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, estimate la nivelul de 100.000 de RON reprezentând salariul net pe 2 ani aferent funcţiei pentru care i s-a refuzat dreptul de a concura.

Prin sentinţa civilă nr. 5601/10.09.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, secţia civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti la data de 12.11.2015 sub nr. x/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 620/27.01.2016, Judecătoria Sector 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 12.04.2016 sub nr. x/2015.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1765 din 26 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1765 din data de 26.05.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În motivele de recurs arată că, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului ca nefondată pe baza motivelor descrise în întâmpinare fără să facă o analiză a înscrisurilor depuse de reclamant şi să constate că de fapt ANAF a indus în eroare instanţa prin faptul că din actele depuse odată cu întâmpinarea nu se dovedesc cele afirmate în cuprinsul întâmpinării, ci de fapt confirmă cele expuse în cererea de chemare în judecată.

Concret, ANAF a afirmat că la data de 01.10.2014 s-a reluat concursul din 07.07.2014, care a fost suspendat de către ANFP în urma Raportului de control nr. x/2014 prin care s-a constatat nelegalitatea respingerii dosarului de înscriere al reclamantului. Această afirmaţie este falsă.

Din compararea listelor cu posturi vacante scoase la concurs în cele 2 date (07.07. şi 01.10.2014) rezultă diferenţe şi anume: pentru data de 07.07.2014 s-a scos la concurs postul de Inspector clasa I, grad profesional superior în cadrul Serviciului de inspecţie fiscală nr. 3 Sector I, Regiunea Bucureşti, iar concursul din 01.10.2014 a fost pentru ocuparea unor posturi vacante în cadrul: Serviciilor de executare silită nr. 1 şi 2, serviciul de asistenţă contribuabili, serviciul de evidenţă analitică pe plătitori.

Din comparaţia celor 2 concursuri rezultă că acestea au fost diferite deoarece în cel de-al doilea nu s-a reluat concursul din 07.07.2014, cele două posturi din concursul suspendat nu se regăsesc în concursul din 01.10.2014; cei doi candidaţi declaraţi admişi au fost angajaţi, deci ANAF nu a ţinut cont de suspendarea concursului.

Un alt aspect pe care nu l-a luat în considerare instanţa de fond este răspunsul ANFP nr. 7457/23.02.2015 prin care s-a comunicat faptul că, până la această dată concursul nu s-a reluat şi s-au menţionat prevederile legale care trebuie îndeplinite pentru a se relua un concurs suspendat.

În conţinutul sentinţei s-a afirmat printre altele că dacă nu există faptă ilicită nu poate fi vorba de o despăgubire, or, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că s-au comis trei ilegalităţi: prima prin respingerea dosarului, a doua prin neluarea în condiţiile prevederilor legale a concursului suspendat confirmate de ANFP prin adresa nr. x/23.02.2015 şi a treia prin angajarea celor 2 candidaţi declaraţi admişi la concursul suspendat.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă a arătat că la concursul din 01.10.2014 recurentul-reclamant s-a înscris la concurs, a fost declarat admis la probele organizate, însă în final a fost declarat respins ca urmare a faptului că un alt condidat a obţinut punctaj mai mare decât acesta.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 15 mai 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor intimatei-pârâte invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor în conformitate cu art. 76 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, estimate la nivelul de 100.000 de RON, reprezentând salariul net pe 2 ani aferent funcţiei pentru care i s-a refuzat dreptul de a concura.

Prima instanţă a respins, ca nefondată, cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă că, pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare este necesar şi esenţial, între altele, ca el să fie cert, adică sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare, neincluzându-se în această categorie un prejudiciu eventual, adică lipsit de certitudine şi care nu poate justifica acordarea de despăgubiri. Însă, prejudiciul afirmat de reclamant constituie unul cu caracter eventual, dat fiind că nu este sigur în privinţa existenţei sale deoarece, partea reclamantă nu a justificat un drept de a ocupa funcţiile publice pentru care s-a înscris la concursul organizat, singurele care îndreptăţeau la plata drepturilor salariale aferente ca urmare a unei activităţi efectiv desfăşurate.

Prin motivele de recurs formulate, recurentul-reclamant a arătat că din comparaţia celor 2 concursuri rezultă că acestea au fost diferite deoarece în cel de-al doilea nu s-a reluat concursul din 07.07.2014, cele două posturi din concursul suspendat nu se regăsesc în concursul din 01.10.2014, precum şi faptul că s-au comis trei ilegalităţi: prima prin respingerea dosarului, a doua prin neluarea în condiţiile prevederilor legale a concursului suspendat confirmate de ANFP prin adresa nr. x/23.02.2015 şi a treia prin angajarea celor 2 candidaţi declaraţi admişi la concursul suspendat.

Din analiza motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că prima instanţă a analizat situaţia de fapt din care rezultă că la data de 18.06.2014 recurentul-reclamant s-a înscris pentru susţinerea unui concurs organizat de intimata-pârâtă ANAF la data de 07.07.2014, în vederea ocupării unei funcţii publice de inspector clasa I, gradul profesional superior (2 posturi), în cadrul structurii Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.

În prima fază a "Selecţiei dosarelor", care constă în verificarea dosarelor de concurs, i-a fost respins dosarul pe motivul neîndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 54 lit. i) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici (r2), cu modificările şi completările ulterioare, aceea ca persoana în cauză să nu fi fost destituită dintr-o funcţie publică sau să nu-i fi încetat contractul de muncă pentru motive disciplinare, în ultimii 7 ani.

La data de 02.07.2014 recurentul-reclamant a contestat respingerea dosarului şi a depus documente care demonstrau că îndeplinea condiţiile prevăzute la art. 54 lit. i) din Legea nr. 188/1999, cu adresa nr. x/02.07.2014, din care reieşea faptul că actul administrativ de sancţionare disciplinară cu destituirea din funcţia publică a fost anulat de către instanţa de judecată.

La data de 03.07.2014 s-a afişat pe site-ul ANAF rezultatul soluţionării contestaţiilor la selecţia dosarelor, respingându-i contestaţia.

În ziua de 04.07.2014 recurentul-reclamant a depus solicitare de suspendare a concursului conform prevederilor art. 73 din H.G. nr. 611/2008 înregistrată la ANAF cu nr. x/04.07.2014 şi la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP) cu nr. x/04.07.2014.

În urma solicitării depuse la ANAF, recurentul-reclamant a primit adresa de răspuns nr. x/07.07.2014, prin care i s-a comunicat respingerea solicitării de suspendare a concursului, deoarece au fost "respectate prevederile legale privind organizarea şi desfăşurarea concursului", iar de la ANFP, a primit adresa nr. x/2014, prin care i s-a comunicat că în urma unui control, s-a întocmit Raportul de control nr. x/2014, având ca şi concluzie propunerea de «analizare a oportunităţii aplicării prevederilor art. 73 Hotărârea Guvernului nr. 611/2008 referitoare la suspendarea desfăşurării concursului cu privire la posturile de inspector superior clasa I, gradul profesional superior la Serviciul Inspecţie Fiscală nr. 3, sector 1 Regiunea Bucureşti din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, posturi pentru a căror ocupare candidatul A. îndeplinea condiţiile de participare», acest raport fiind aprobat de preşedintele ANFP.

Ca urmare a adresei ANFP nr. 26489/28522/28692/28732/2014 transmisă Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, prin care s-a suspendat desfăşurarea concursului organizat la data de 07.07.2014 - proba scrisă, pentru ocuparea funcţiilor publice vacante de execuţie de inspector superior clasa I, gradul profesional superior la Serviciul Inspecţie Fiscală nr. x din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, intimata-pârâtă a publicat un anunţ în sensul informării asupra suspendării acelui concurs, urmând ca procedura de organizare a concursului să fie reluată la o dată ulterioară, în condiţiile legii.

La data de 1 octombrie 2014 a fost organizat un nou concurs de recrutare pentru ocuparea unor funcţii publice vacante din cadrul Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, printre care şi funcţia publică menţionată anterior. Anunţul privind organizarea concursului a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IlI-a şi afişat pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi la sediul acestei instituţii.

Recurentul-reclamant a depus un nou dosar pentru ocuparea unui post vacant în cadrul acestui concurs, a fost declarat "admis" la toate cele trei probe organizate, însă în final a fost declarat "respins", ca urmare a faptului că un alt candidat a obţinut punctaj mai mare decât acesta.

Din analiza situaţiei de fapt rezultă că, în mod corect a reţinut prima instanţă că temeiul de drept invocat de recurentul-reclamant în cererea de chemare în judecată, respectiv dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 188/1999, nu sunt incidente în prezenta cauză, având în vedere că "în concurenţă cu alţi 3 candidaţi, recurnetul-reclamant a obţinut la concursul din 01-09.10.2014 cea mai mică notă de la proba scrisă (52,5 puncte), ceilalţi obţinând 77,5, 92,5 şi 80 de puncte, în timp ce la finalul concursului pentru 1 post de inspector clasa 1, grad profesional superior, s-a clasat pe a treia poziţie, cu 142,5 puncte, unul dintre contracandidaţi nemaiparticipând la proba orală, iar ceilalţi 2 contracandidaţi obţinând un total de 177,5 şi 180 de puncte".

De asemenea, din moment ce recurentul-reclamant nu a fost admis la examenul de ocupare a funcţiei publice, prejudiciul afirmat de acesta, respectiv echivalentul salariilor de care ar fi beneficiat în desfăşurarea activităţii specifice acelei funcţii publice, nu are fundament având în vedere că dreptul la plata drepturilor salariale s-ar fi născut odată cu numirea în funcţia publică de execuţie în discuţie.

Relevante sunt şi dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 188/1999 republicată potrivit cărora funcţionar public de execuţie este persoana "numită" în funcţia publică generală de inspector, precum şi dispoziţiile art. 31 din acelaşi act normativ potrivit cărora "pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă (...)".

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că prima instanţă a analizat situaţia de fapt şi sub aspectul îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale menţionate de art. 1349 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, potrivit cărora:

"(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane; (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral".

Având în vedere aceste dispoziţii legale, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că prejudiciul afirmat de către recurentul-reclamant, respectiv echivalentul salariului net, pe 2 ani, aferent funcţiei pentru care a concurat, evaluat de către acesta la un nivel de 100.000 RON, nu are caracter cert, deoarece acesta nu a fost declarat admis la concursul organizat, iar faptul că ANAF nu a reluat concursul, după suspendare, în forma sa iniţială pentru ocuparea funcţiei publice de inspector clasa I, gradul profesional superior (2 posturi), nu-i poate conferi recurentului-reclamant un drept în afara legii şi nu are ca şi consecinţă generată, pe baza unui raport cauză - efect, aspectul că recurentul-reclamant ar fi îndreptăţit la plata drepturilor salariale pretinse, cu titlu de despăgubiri.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, nu poate fi primită critica recurentului-reclamant în sensul că s-ar fi comis trei ilegalităţi: prima prin respingerea dosarului, a doua prin neluarea în condiţiile prevederilor legale a concursului suspendat confirmate de ANFP prin adresa nr. x/23.02.2015 şi a treia prin angajarea celor 2 candidaţi declaraţi admişi la concursul suspendat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la prima critică se constată că după respingerea dosarului depus de către recurentul-reclamant, ANFP a propus analizarea oportunităţii aplicării prevederilor art. 73 din H.G. nr. 611/2008 referitoare la suspendarea desfăşurării concursului, iar cerinţa recurentului-reclamant a fost satisfăcută.

Cu privire la cea de-a doua critică referitoare la omisiunea de reluare a concursului suspendat se constată că deşi acesta nu a fost reluat în forma iniţială, recurentul-reclamant a participat la acest concurs şi nu a fost prejudiciat în vreun fel prin faptul că cele două concursuri nu au fost identice.

Cu privire la cea de-a treia critică referitoare la angajarea celor 2 candidaţi declaraţi admişi, Înalta Curte constată că aceşti candidaţi au obţinut punctaj superior faţă de punctajul obţinut de către recurentul-reclamant şi ca atare, în mod corect au fost declaraţi admişi.

Dat fiind că la concursul iniţial, pentru ocuparea celor 2 funcţii publice de inspector clasa I, gradul profesional superior, exista o concurenţă numerică similară celei de la concursul din 01.-09.10.2014, în mod corect a reţinut prima instanţă că nu se poate concluziona că recurentul-reclamant ar fi demonstrat că avea vreo şansă reală de a ocupa vreunul dintre acele posturi, astfel încât omisiunea ANAF de reluare a concursului după suspendare nu are ca şi consecinţă prejudiciul afirmat de recurentul-reclamant sub aspectul pierderii drepturilor salariale pretinse.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond este corectă, criticile formulate de recurentul-reclamant nefiind fondate.

7. Soluţia instanţei de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinţei nr. 1765 din 26 mai 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2019.