APIA farm subsidy recovery upheld as association lacked members' consent to apply

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 23 noiembrie 2015, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta A. - prin reprezentant B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti, anularea Deciziei nr. 285/21.09.2015 a Comisiei de soluţionare APIA Central şi pe cale de consecinţă, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 06.07.2015 privind cererea de plată nr. x/15.05.2013 înregistrat sub nr. x/07.07.2015 la DACIS - APIA şi sub nr. x/06.07.2015 la APIA, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 166 din data de 22.06.2016 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. - prin reprezentant B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 166 din data de 22.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. - prin reprezentant B., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., sentinta recurată fiind dată cu încălcarea normelor de drept material, respectiv art. 9 şi art. 397 C. proc. civ. referitoare la obligaţia instanţei de a se pronunţa asupra tuturor cererilor deduse judecaţii, limitele şi obiectul procesului fiind stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

Astfel, dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ. reglementează principiul disponibilităţii referitor la stabilirea cadrului procesual de către părţi, în sensul că obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor judecătorul trebuind să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăşi limitele investirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. Dispoziţiile art. 397 alin. (1) C. proc. civ. reflectă acelaşi principiu fundamental al procesului civil sus enunţat şi prevăd că "Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecaţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel."

În mod greşit a reţinut instanţa de fond că recurenta-reclamantă A. ar fi încălcat dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Ordinul MADR nr. 246/2008 şi că această condiţie reprezintă o condiţie de eligibilitate care, nefiind îndeplinită ar atrage sancţiunea restituirii plăţilor necuvenite, ca urmare a acordării în mod nelegal al sprijinului financiar în Campania 2013.

Totodată, instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 5 alin. (4) din OMADR 246/2008, în sensul că a adăugat la lege, a ridicat aceste dispoziţii la rang imperativ, deşi actele prevăzute în acest text de lege erau facultative şi prin interpretarea dată a adăugat la lege.

Chiar în ipoteza în care s-ar putea reţine lipsa semnăturii unui membru al Asocierii, acest aspect nu este prevăzut în nici o dispoziţie legală ca fiind o neregulă şi mai mult decât atât, ca fiind vreo condiţie de eligibilitate, intrucât nu există nici un astfel de text de lege. Nici legiuitorul nu a instituit nici o sancţiune pentru lipsa acestei semnaturi din cadrul Tabelului anexat Cererii de plată pentru anul 2013.

Greşit a reţinut instanţa de fond că înscrisurile depuse la dosarul cauzei demonstrează lipsa acceptului unor persoane (C., D., E.) la mandatarea reprezentantului legal al Asocierii în formularea cererii de plată pentru Campania 2013 întrucât:

- inscrisurile depuse fac dovada membrilor Asocierii în Campania 2013. respectiv Registrul Exploatatiei ARVM Pastorala, în care fiecare membru este trecut în evidenţă cu numele, prenumele, CNP-ul şi cu Cardul de exploataţie identificat nominal, fîind trecute inclusiv persoanele cu privire la care s-a reţinut ca aceştia nu ar fi semnat în Tabelul anexat cererii pentru Campania 2013 de acordare a sprijinului financiar depus la APIA CJ Suceava;

- fiecare card aparţinând persoanei ce este membru al Asocierii împreună cu fiecare paşaport al bovinelor este depus de către fiecare membru al Asocierii, ceea ce dovedeşte clar nu numai faptul că toţi membrii Asociaţiei şi-au dat acordul la depunerea cererii de acordare a sprijinului financiar pentru Campania 2013, dar au şi predat reprezentantului legal al Asocierii B. toate documentele obligatorii în baza cărora s-a făcut solicitarea de plată aferentă, aceste documente fiind nominale şi doar în posesia proprietarilor animalelor.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care, în principal, invocă excepţia nulităţii recursului, în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte s-a pronunţat în şedinţa publică din data de 15 mai 2019 prin respingerea acesteia ca neîntemeiată, reţinând că recurenta a invocat încălcarea unor norme de procedură, critici ce se încadrează la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., precum şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din O.A.M.D.R. nr. 246/2008, critici care se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 15 mai 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatei-pârâte invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 285/21.09.2015 a Comisiei de soluţionare APIA Central şi pe cale de consecinţă, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 06.07.2015 privind cererea de plată nr. x/15.05.2013 înregistrat sub nr. x/07.07.2015 la DACIS - APIA şi sub nr. x/06.07.2015 la APIA.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând că reclamanta A. a încălcat dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Ordinul MADR nr. 246/2008.

Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima instanţă nu a încălcat normele de procedură a căror nerespectare ar atrage sancţiunea nulităţii deoarece s-a pronunţat asupra tuturor cererilor formulate de părţile implicate în raportul juridic dedus judecăţii.

Astfel, cu privire la situaţia de fapt, în mod corect a reţinut prima instanţă că, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/2015 s-a reţinut încălcarea de către recurenta-reclamantă a dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din Ordinul MADR nr. 246/2008, respectiv situaţia că un număr de 2 persoane - C. şi D., din lista nominală anexată la cererea de plată formulată prin reprezentant legal B., au susţinut că nu au împuternicit-o pe aceasta în sensul celor menţionate, iar numitul E. a declarat că nu-i aparţine semnătura din tabel. În legătură cu alte câteva persoane, au fost reţinute, de asemenea, situaţii neclare care pun la îndoială acceptul acestora la mandatarea reprezentantului legal pentru formularea cererii de plată. F. şi G. au declarat că nu au făcut parte din A..

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că şi în ipoteza în care s-ar putea reţine lipsa semnăturii unui membru al Asocierii, acest aspect nu este prevăzut în nici o dispoziţie legală ca fiind o neregulă şi mai mult decât atât, ca fiind vreo condiţie de eligibilitate, intrucât nu există nici un astfel de text de lege, iar legiuitorul nu a instituit vreo sancţiune pentru lipsa acestei semnaturi din cadrul Tabelului anexat Cererii de plată pentru anul 2013.

Aceste critici nu pot fi primite având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din Ordinul MADR nr. 246/2008 "Forma asociativă legal constituită trebuie să deţină acceptul fiecărui membru pentru a solicita aceste plăţi şi să îşi asume responsabilitatea atât asupra cerinţelor care condiţionează plăţile, cât şi asupra distribuirii plăţilor către membrii săi ".

În speţă, condiţia vizând acceptul fiecărui fermier, fiind una de eligibilitate, este suficientă situaţia ca o singură persoană care nu a respectat prevederile art. 5 alin 4 din Ordinul MADR 246/2008, să conducă la neîndeplinirea condiţiei de acordare a sprijinului.

Or, în această situaţie lipsa semnăturilor nu poate fi suplinită prin depunerea cardurilor membrilor Asocierii împreună cu paşapoartele bovinelor, deoarece acest demers nu dovedeşte faptul că toţi membrii Asociaţiei şi-au dat acordul la depunerea cererii de acordare a sprijinului financiar pentru Campania 2013.

Înalta Curte constată că lipsa acceptului unor persoane la mandatarea reprezentantului legal al recurentei-reclamante pentru formularea cererii de plată, nu a fost contracarată prin nici o probă de către reclamantă, iar tabelele nominale cu membrii asociaţiei nu sunt edificatoare faţă de concluziile controlului DACIS - APIA, ce vizează lipsa acordului acestor persoane, la fel ca şi celelalte documente: paşaportul bovinelor, cardurile eliberate de ANSVPSA - Registrul Naţional al Exploataţiilor, eliberate în mod evident conform acestor tabele.

Astfel, A. a depus la CJ APIA Suceava, prin reprezentantul său B., cererea unică de plată pe suprafaţă pentru anul 2013, înregistrată cu nr. SV-65957/15.05.2013, pentru suprafaţa de 271,72 ha, solicitând sprijin pentru SAPS şi Plăţi de Agromediu, pachetul 1 şi 2, pe raza localităţii Valea Moldovei, judeţul Suceava.

A. a completat Declaraţia de eligibilitate înregistrată cu nr. SV - 93070/31.05.2013, însoţită de anexa "Declaraţie" prin care membrii asociaţiei declară că sunt de acord ca doamna B. să depună la APIA cererea unică de plată pe suprafaţă în Campania 2013, declaraţie ce include şi tabelul cu 84 membri ai asociaţiei, CNP şi semnătura acestora, mai puţin a doi membrii, iar această declaraţie nu este datată şi nu poartă ştampila APIA.

După finalizarea verificărilor administrative la data de 24.10.2013 a fost emisă Decizia de plată în avans nr. x de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2013 pentru suma de 73957,29 RON (SAPS) pentru suprafaţa determinată pentru plată de 271,72 ha.

După reluarea şi finalizarea verificărilor de către consilierii din cadrul CJ APIA Suceava s-a emis Deciia nr. x de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2013 pentru suma de 204716,89 RON, astfel: SAPS - 150677,46 RON pentru sprafaţa determinată pentru plată de 271,72 ha, Agromediu - pachetul 1 - 36417,88 RON pentru suprafaţa determinată pentru plată de 264,32 ha, Agromediu - pachetul 2 - 17621,55 RON pentru suprafaţa determinată pentru plată de 264,32 ha.

Având în vedere lipsa semnăturilor celor 2 membrii, precum şi declaraţiile altor membrii din care rezultă că nu au împuternicit reprezentantul recurentei-reclamante să formuleze cererea unică de plată pe suprafaţă pentru anul 2013, în mod corect s-a reţinut că în campania 2013 recurenta-reclamantă A. a primit sprijin necuvenit pentru întreaga suprafaţă de păşune.

Pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, conform art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească anumite condiţii generale între care: să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, iar suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha; să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea.

Or, în speţa de faţă, rezultă că doi membri (C. şi D. au declarat în scris, sub semnătură, că nu au împuternicit pe B. să depună cerere în numele lor şi să semnătura din tabele nu le aparţine, E. a declarat că doar semnătura din campania 2012 îi aparţine nu şi cea din campania 2013, H. a declarat că a semnat dar nu a ştiut ce semnează, I. a declarat că nu a făcut parte din asociaţie dar a semnat soţia, F. a declarat că e posibil ca semnătura să-i aparţină dar nu a făcut parte din asociaţie, iar G. a declarat că nu a fost membru al asociaţiei, semnătura sa din campania 2013 fiind dată doar pentru a putea să-şi organizeze stâna.

Aşa fiind, în mod corect prima instanţă a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 73 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 796/2004 de stabilire a normelor de aplicare a eco-condiţionării, a modulării şi a sistemului integrat de gestionare şi control prevăzute de Regulamentul CE 1782/2003 potrivit cărora "în cazul în care a primit plăţi necuvenite, agricultorul are obligaţia de a returna sumele respective, majorate cu dobânzi în conformitate cu art. 73 alin. (3) din acelaşi Regulament CE 796/2004 ".

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond este corectă, criticile formulate de recurenta-reclamantă nefiind fondate.

7. Soluţia instanţei de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva sentinţei nr. 166 din 22 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2019.