Tax refund enforcement appeal dismissed as claim moot after authorities issued rejection decision
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the claimants' appeal against the two first-instance rulings, thereby upholding the Court of Appeal's decision to reject as moot their action seeking a 20% minimum-wage daily fine against tax authorities for alleged failure to execute a final administrative-court judgment that had ordered those authorities to resolve, by fiscal administrative act, the claimants' refund request of 1,331,220 RON in withheld income tax. The Court held that the execution obligation had been fulfilled because the tax administration had issued Decision No. x/07.06.2018 rejecting the refund claim, which constituted the required administrative act; the merits of that refusal were not reviewable in a fine application under Article 24 of Law No. 554/2004 but only through fiscal and administrative remedies. The Court also rejected the procedural complaint under Article 488(1)(5) of the Civil Procedure Code, finding no breach of adversarial principle since the mootness issue was argued by the parties, and concluded there was no violation of Article 488(1)(8) because the decision's reference to a third party's earlier request did not mean the claimants' application went unresolved, nor was res judicata breached by only one authority issuing the act.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 14 alin. (5) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 24 din Legea nr. 554/2004, art. 906 din C. proc. civ, art. 14 din C. proc. civ; Tax refund enforcement appeal dismissed as claim moot after authorities issued rejection decision: The Court held that the execution obligation had been fulfilled because the tax administration had issued Decision No. x/07.06.2018 rejecting the refund claim, which constituted the required administrative act; the merits of that refusal were not reviewable in a fine application under Article 24 of Law No. 554/2004 but only through fiscal and administrative remedies. The Court also rejected the procedural complaint under Article 488(1)(5) of the Civil Procedure Code, finding no breach of adversarial principle since the mootness issue was argued by the parties, and concluded there was no violation of Article 488(1)(8) because the decision's reference to a third party's earlier request did not mean the claimants' application went unresolved, nor was res judicata breached by only one authority issuing the act.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as unfounded.
Basis for dismissing the appeal in the administrative litigation context.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 mai 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 23.05.2018, reclamanţii A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâţii Directorul General al Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti şi Şeful Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice au solicitat aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere în sarcina ambilor pârâţi, până la soluţionarea obligaţiei de a face constatând în emiterea actului administrativ fiscal conform sentinţei nr. 1793/19.06.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2013, precum şi obligarea pârâţilor la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea de şedinţă din data de 12.10.2018 s-a acordat cuvântul în dezbateri, dispunându-se amânarea pronunţării.
Prin încheierea de şedinţă din 30 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea privind pe reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Directorul General al Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti şi Şeful Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice, ca rămasă fără obiect.
3. Recursul
Împotriva celor două încheieri au formulat recurs reclamanţii A., B., C. şi D., solicitând, in principal, casarea încheierilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., s-a arătat că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, respingând cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, fără ca această excepţie să fie pusă în discuţia părţilor sau fără a o uni cu fondul.
A fost încălcat astfel principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 14 alin. (5) din C. proc. civ., impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare în urma casării încheierilor de şedinţă.
În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate care se încadrează în art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., in subsidiar, s-a solicitat casarea sentinţei pentru greşita soluţionare a excepţiei lipsei de obiect, raportat la aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 70 alin. (1) din Codul de procedură fiscală şi a art. 24 din Legea nr. 554/2004, pentru următoarele motive:
- greşit a apreciat instanţa că cererea reclamanţilor a fost soluţionată, în condiţiile în care Decizia nr. x din 7.06.2018 se referă la E. şi nu la reclamanţi;
- art. 70 alin. (1) din Codul de procedură fiscală impune obligaţia organului fiscal de a soluţiona cererea contribuabililor şi nu prin referirea la un terţ;
- au fost încălcate Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3582/2013 şi Ordinul nr. 2157/2006 care stabilesc că în cadrul DGRFP Bucureşti funcţionează un serviciu de administrare a persoanelor nerezidente, această competenţă fiind stabilită cu autoritate de lucru judecat şi prin sentinţa nr. 1793/19.06.2015 a Curţii de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2013;
- s-a instituit o obligaţie în sarcina DGRFP de a emite un act administrativ cu privire la reclamanţi, curtea de apel trebuind să verifice dacă intimatele au emis actul administrativ fiscal cu privire la care au fost obligate.
4. Apărările intimaţilor
Prin întâmpinarea depusă la data de 4 ianuarie 2019, intimata F., şeful Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice a solicitat respingerea recursului apreciind că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre corectă.
A susţinut intimata că sentinţa nr. 1793/2015 a fost pusă în executare, emiţându-se decizie de soluţionare a cererii de restituire, astfel că cererea de aplicare a amenzii a rămas fără obiect.
Intimatul G., în calitate de Director General al Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti a formulat întâmpinare la data de 7 ianuarie 2019 prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
A susţinut intimatul că, în mod corect, curtea de apel a constatat rămânerea fără obiect a cererii.
5. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi
Examinând încheierile atacate prin prisma criticilor ce le-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.
5.1 Argumente relevante
În fapt, prin sentinţa nr. 1793/19.06.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2013, sentinţă care a rămas definitivă la data de 26.02.2018, prin decizia nr. 770/26.02.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa a admis cererea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D. şi a obligat Administraţia Sectorului 3 a Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti să soluţioneze, printr-un act administrativ fiscal, cererea formulată de reclamanţi, înregistrată sub nr. x/30.04.2013 privind restituirea impozitului pe venit reţinut la sursă, în sumă de 1.331.220 RON, achitat pentru veniturile obţinute din transferul dreptului de proprietate asupra unor părţi sociale deţinute de către reclamanţi la Societatea H. S.R.L. şi înstrăinate către E..
Recurenţii au revenit, înregistrând la Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti sub nr. x/15.03.2018, o nouă cerere de soluţionare, în sensul executării hotărârii judecătoreşti anterior amintite, cerere formulată prin I., în calitate de reprezentant convenţional.
Cererea a fost redirecţionată prin adresa nr. x/16.03.2018 spre competentă soluţionare către Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice şi înregistrată sub nr. MBS3 5174/20.03.2018.
La data de 07.06.2018, Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice a emis Decizia nr. x/07.06.2018 de respingere a cererii de restituire a sumelor de la buget sau de acordare a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget.
În drept, conform art. 24 din Legea nr. 554/2004:,,1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege.
(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate în mod culpabil, instanţa de executare, prin hotărâre dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 906 din C. proc. civ.."
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că sub imperiul acestei norme de drept, se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, printre care şi nesocotirea principiilor contradictorialităţii şi oralităţii.
Recurenţii critică prin motivele de recurs împrejurarea că prima instanţă nu a pus în discuţia contradictorie a părţilor excepţia lipsei de obiect, însă Înalta Curte constată că în speţă au fost îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 din C. proc. civ., reclamanţii depunând răspuns la întâmpinare prin care au formulat concluzii cu privire la rămânerea fără obiect a cererii, invocată de pârâtul Directorul General al DGRFP Bucureşti.
Totodată, cu prilejul concluziilor pe fond, astfel cum rezultă din încheierea de amânare a pronunţării recurată în cauză, apărătorul pârâţilor a susţinut că a fost emisă o decizie de soluţionare a cererii administrative (aspect pe care s-a întemeiat invocarea rămânerii fără obiect a cererii de aplicare a amenzii), astfel că nu se poate susţine nici încălcarea regulilor privind oralitatea dezbaterilor, ci doar aspectul pur formal al nemarcării în cuprinsul încheierii de şedinţă în mod distinct a acestei chestiuni supuse dezbaterii, ca fiind o excepţie de procedură. Or, o neregulă de ordin strict formal nu poate fi sancţionată cu nulitatea actului de procedură.
De altfel, în cadrul cererii de aplicare a amenzii pentru neexecutarea hotărârii, întemeiate pe art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, analiza instanţei se centrează pe executarea/neexecutarea obligaţiei dispuse prin hotărârea ce constituie titlul executoriu. Drept urmare, această executare, adusă la cunoştinţa instanţei de către debitorul obligaţiei, era previzibil că va fi analizată de instanţă şi totodată justifică respingerea cererii de aplicare a amenzii.
Examinând legalitatea hotărârii prin prisma motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Cererea introductivă este întemeiată pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, privind neexecutarea sentinţei nr. 1793/19.06.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2013, prin care instanţa a obligat Administraţia Sectorului 3 a Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti să soluţioneze, printr-un act administrativ fiscal, cererea formulată de reclamanţi, privind restituirea sumei de 1.331.220 RON.
Sentinţa a rămas definitivă la data de 26.02.2018, prin decizia nr. 770/26.02.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie.
Reclamanţii prin reprezentant au înregistrat la Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti sub nr. x/15.03.2018, cererea privind emiterea unui act administrativ fiscal conform sentinţei menţionate, aceasta fiind redirecţionată spre competentă soluţionare catre celălalt pârât, respectiv Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice şi înregistrată sub nr. MBS3 5174/20.03.2018.
În data de 04.06.2018 au fost chemaţi la audieri reprezentanţii reclamanţilor, I., întocmindu-se procesul-verbal nr. x/04.06.2018.
La data de 06.06.2018, prin intermediul mail-ului, reprezentanţii I. au comunicat obiecţiunile la procesul-verbal de audiere, iar la data de 07.06.2018, Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice a soluţionat cererea prin emiterea actului administrativ fiscal la care a fost obligată prin sentinţa nr. 1793/19.06.2015, respectiv a emis Decizia nr. x/07.06.2018 de respingere a cererii de restituire a sumelor de la buget, reţinând lipsa calităţii reclamanţilor în raportul juridic fiscal.
Or, din expunerea prezentată, Înalta Curte reţine că sentinţa care reprezintă titlul executoriu a fost pusă în executare prin emiterea Deciziei nr. x/07.06.2018.
Din parcurgerea conţinutului acestei decizii se constată că a fost analizată şi soluţionată cererea de restituire formulată de reclamanţi şi înregistrată sub nr. x/30.04.2013. Trimiterea din cuprinsul deciziei la cererea nr. x/7.12.2012 a societăţii E. este explicabilă prin conexiunea pe care organul administrativ a considerat-o a exista între cele două cereri. Ea nu are semnificaţia pretinsă de recurenţi, şi anume, soluţionarea prin decizia menţionată a cererii acestei societăţi, iar nu a cererii reclamanţilor.
Totodată, se cuvine a se menţiona faptul că, în cadrul acţiunii formulate în temeiul art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004, în raport cu hotărârea judecătorească prin care a fost stabilită obligaţia de soluţionare a cererii administrative, nu poate forma obiectul analizei soluţia propriu-zisă dată cererii administrative, pentru care reclamanţii au deschisă calea prevăzută de Codul fiscal şi de Legea contenciosului administrativ. De această cale au şi uzat, astfel cum se poate observa din emiterea deciziei nr. 495/09.10.2018 de soluţionare a contestaţiei administrative.
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 1793/19.06.2015 prin care a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a DGRFP, Înalta Curte constată că, prin sentinţa pusă în executare, Curtea de Apel Bucureşti a obligat pârâţii să soluţioneze cererea printr-un act administrativ fiscal, iar nu să emită fiecare un asemenea act, aspect care rezultă şi din decizia nr. 770/2018.
Din aceste motive, pretinsa încălcare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 70 alin. (1) din Codul de procedură fiscală nu poate fi primită şi nici criticile referitoare la încălcarea dispoziţiilor OPANAF nr. 3582/2013 şi 2157/2006 (cât priveşte competenţa de soluţionare a cererii de restituire a impozitului), acestea din urmă fiind aspecte care ar putea fi invocate în căile de atac declarate împotriva deciziei nr. x/07.06.2018.
5.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate
Constatând că soluţia recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II - a C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B., C. şi D. împotriva Incheirii de şedinţă din data de 12.10.2018 şi a încheierii de şedinţă din 30 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2019.