Loss of procedural interest after voluntary compliance with court-ordered administrative obligation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal filed by the National Agency for Fiscal Administration (ANAF) as lacking interest, thereby upholding the lower court's order that compelled ANAF to resolve a tax objection within 30 days under a daily fine. The dispute arose from ANAF's failure to resolve a taxpayer's objection against a fiscal inspection report and assessment decision imposing additional tax liabilities, which the taxpayer challenged in administrative litigation for breach of statutory deadlines. Relying on Article 32(1)(d) and Article 33 of the Code of Civil Procedure regarding the requirement of a legitimate, current interest for procedural steps, the court determined that the issuance of the tax objection decision by ANAF during the appeal period rendered the appeal moot, as the administration had voluntarily complied with the obligation to resolve the objection, eliminating the practical benefit of continuing the litigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 33 din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Loss of procedural interest after voluntary compliance with court-ordered administrative obligation: The dispute arose from ANAF's failure to resolve a taxpayer's objection against a fiscal inspection report and assessment decision imposing additional tax liabilities, which the taxpayer challenged in administrative litigation for breach of statutory deadlines. Relying on Article 32(1)(d) and Article 33 of the Code of Civil Procedure regarding the requirement of a legitimate, current interest for procedural steps, the court determined that the issuance of the tax objection decision by ANAF during the appeal period rendered the appeal moot, as the administration had voluntarily complied with the obligation to resolve the objection, eliminating the practical benefit of continuing the litigation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as lacking interest.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 mai 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 9.02.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală -Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Finanţelor Publice Contribuabili Mijlocii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, solicitând obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei fiscale, potrivit art. 210 şi urm. Codul de procedură fiscală, în termen de 10 zile de la pronunţare; obligarea pârâtelor la plata de penalităţi, în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiilor stabilite de instanţă, în temeiul art. 18 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a formulat contestaţie fiscală împotriva Deciziei de impunere şi a Raportului de inspecţie fiscală cu privire la suma de 20.627.489 RON, ce a fost înregistrată la ANAF sub nr. x/9.11.2015, contestaţie ce nu a fost soluţionată în termenul de 45 de zile, prev. de art. 70 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1552 din 10 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei Direcţia Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală Pentru Contribuabilii Mijlocii şi s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă în consecinţă.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată.
A fost obligată pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor să soluţioneze contestaţia fiscală formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x/6.10.2015 emisă în baza Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/6.10.2015 de către Administraţia Finanţelor Publice Contribuabili Mijlocii, contestaţie înregistrată iniţial la Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti sub nr. x/9.11.2015 şi înaintată pârâtei spre competentă soluţionare sub nr. A-SPL 2554/7.12.2015, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere în cuantum de 500 RON pe zi de întârziere după această dată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 1552 din 10 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată.
În esenţă, s-a arătat că dispoziţiile art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 reglementează un termen de recomandare, legea neinstituind o sancţiune faţă de depăşirea acestuia.
Cu privire la dispoziţia de aplicare a penalităţilor în cuantum de 500 de RON pentru fiecare zi de întârziere, s-a arătat că acestea pot fi acordate doar în procedura prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Totodată, s-a arătat că nu sunt datorate cheltuielile de judecată stabilite de prima instanţă.
3.2. Prin precizările înregistrate la dosarul instanţei de recurs, recurenta - pârâtă a invocat lipsa de obiect a acţiunii în raport de emiterea Deciziei nr. 176/25.07.2016 prin care s-a soluţionat contestaţia administrativă.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 25 iulie 2016, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Prin notele scrise depuse la data de 23 aprilie 2019, s-a solicitat a se constata că recursul a rămas fără obiect, în raport de emiterea Deciziei nr. 176/25.07.2016.
II. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat de pârâtă, îl va respinge ca fiind lipsit de interes pentru considerentele ce urmează:
În fapt, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/6.10.2015 şi Deciziei de impunere nr. x/6.10.2015, prin care au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare de plată în sarcina societăţii în cuantum total de 20.627.489 RON.
Reclamanta a formulat contestaţie fiscală împotriva Deciziei de impunere şi a Raportului de inspecţie fiscală, contestaţie înregistrată la ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii sub nr. x/9.11.2015.
Ulterior, această contestaţie a fost transmisă spre competentă soluţionare Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor unde a fost înregistrată sub nr. A-SPL 2554/7.12.2015.
Împotriva refuzului nejustificat de soluţionare a contestaţiei în termenul prevăzut de art. 70 Codul de procedură fiscală, reclamanta a promovat prezenta acţiune în contencios administrativ.
La dosarul de recurs, s-a depus decizia nr. 176 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor la data de 25 iulie 2017, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/6.10.2015.
Condiţia interesului în exercitarea şi susţinerea căilor de atac este subliniată în mod expres prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, care prevăd că împotriva hotărârilor judecătoreşti pot exercita căile legale de atac, Ministerul Public şi părţile "interesate".
Recurenta nu este suficient să aibă capacitate procesuală (de folosinţă şi de exerciţiu) şi legitimare procesuală, ci mai este necesar ca aceasta să justifice un interes în exercitarea şi susţinerea căii de atac împotriva hotărârii judecătoreşti atacate, care îi este defavorabilă.
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.
Astfel fiind, Înalta Curte a constatat raportat la precizările şi la înscrisul depus în faţa instanţei de recurs de către intimata - reclamantă, că a fost emisă decizia de soluţionare a contestaţiei, ceea ce înseamnă o punere în executare a hotărârii pronunţate în fond, înainte de data de la care, conform aceleiaşi hotărâri, ar fi putut fi aplicată sancţiunea penalităţilor de întârziere în executarea obligaţiei.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes, având în vedere poziţia pârâtei care a înţeles să dea curs solicitării reclamantei şi să soluţioneze contestaţia fiscală (obiectul prezentei acţiuni).
Temeiul de drept al soluţiei pronunţate:
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţilor împotriva sentinţei civile nr. 1552 din 10 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2019.